Fundaţia CIREŞARII

luni, 20 noiembrie 2017

Vlad Schlezak - Împăcarea creștinescă și rezolvarea

Putem noi oare înțelege această puternică minune? Dacă da, atunci putem accepta că împăcarea/ reconcilierea creștină este un adevăr fundamental al creștinismului? Dacă Dumnezeu ne-a făcut din dușmani prieteni, dacă din războiul ce-l duceam cu El am ajuns să avem iertarea Lui care aduce pace și viață, atunci cum ne permitem noi să nu iertăm pe fratele nostru, să-l bârfim , să-l distrugem, să-i dăm o lecție ca să ne țină minte, să refuzăm împăcarea creștinească? Formele vizuale ale neprihănării false pe care le utilizăm de multe ori ca niște maeștri, pot impresiona oamenii, dar nu și pe Dumnezeu. Cum am ajuns să căutăm prima data dreptatea la păgâni și doar apoi cerem eventual consiliere creștină, iar și aceasta uneori doar pentru că este o obligativitate din partea legiuitorilor? 

Citește tot articolul pe pagina de Facebook a doctorului Vlad Schlezak

Vladimir Pustan - Întrebări bune și nebune

Video by CiresariiTv
Beiuș, 19.11.2017

sâmbătă, 18 noiembrie 2017

Măsura fericirii

Zilele trecute la liceu, o profesoară in vârstă spunea uneia tinere despre succesul unei colege a acesteia din urmă. A ajuns bine prin Anglia. Și uite, fără sa facă nimic. Tânăra, dezamăgită a comentat: “Și eu, m-am zbătut atâta și nu am ce are ea!” I-am spus tinerei că fericirea nu este raportându-te la ce nu ai.  “Pentru un om cu picioarele goale fericirea este o pereche de pantofi. Pentru un om cu pantofi fericirea este o pereche de pantofi noi. Dar pentru omul care nu are picioare fericirea este sa alerge desculț! De aceea, spunea cineva că fericirea se măsoară cu ceea ce ai nu cu ceea ce îți lipsește”.
Apoi m-am dus în clasă și am întrebat liceeni dacă sunt fericiți. Prea mult negativism. De fapt românii cam 75% sunt nefericiți. Și tot vorbesc de neajunsuri... De partea goală a paharului.
Priviți mulțumiți la ceea ce aveți! Fiți fericiți. Nu am văzut pe nimeni să fie fericit cu cioara de pe gard!

Nicolae.Geantă
Romford, UK

vineri, 17 noiembrie 2017

În căutarea fericirii. Foame și sete după altceva – Vladimir Pustan


Matei 5:6 – „Ferice de cei flămânzi şi însetaţi după neprihănire, căci ei vor fi săturaţi!”

Oamenii sunt flămânzi şi însetaţi. Înfometaţi şi săturaţi programat până a doua zi, când ciclul burtă goală – burtă plină se reia. Lumea e un uriaş fast-food în care totul se consumă în grabă – hamburgerul, iubirea, promisiunile, viaţa, tinereţea.

Peste 40% dintre români sunt obezi sau semiobezi. Mâncăm prea mult în sărăcia noastră. Probabil că ne umplem burta cu pământ, ca Darie din „Răscoala” lui Stancu, doar să fie ceva în stomac.

Ca să fii fericit, zice Isus, trebuie să-ţi fie foame şi sete după neprihănire, iar asta e greu de realizat câtă vreme eşti sătul de mâncarea lumii. De aceea postul prim trebuie să fie abţinerea de la lucrurile lumii pentru că nu există nici o legătură între neprihănire şi fărădelege.

Când omul s-a golit de lume, există pericolul să-şi dorească un surogat de neprihănire, care să-i cadă bine la stomac, ca nişte aspirine băute la 7 dimineaţa. Neprihănirea pe care o dau tot felul de legi, canoane, datini, ceremonii şi alte fineţuri spirituale. Fariseii avea o neprihănire a lor. Isus ne ridiculizează, propunându-ne să ne luăm la întrecere cu ei, să avem şi noi o neprihănire a noastră.

Aceasta se obţine greu, iar rezultatul e o viaţă de păun aviar, suficient sieşi datorită mândriei religioase din coadă. Această mândrie religioasă e numită de Pavel – gunoi. Isus a asociat-o direct cu făţărnicia.

Omenirea încearcă să rezolve problema aceasta cu bandă izolatoare, iar Dumnezeu a rezolvat-o cu nişte cuie. Acolo, sus, pe cruce, lucrurile s-au simplificat, dar aceasta L-a costat pe Dumnezeu enorm (Romani 10:4).
Neprihănirea e ţintă împreună cu Împărăţia pentru că o viaţă neprihănită aici e garanţia săturării în Împărăţia viitoare. Foamea şi setea de-a fi plin de roada Duhului va fi săturată doar din Pomul Vieţii. Neprihănirea e obiceiul de a-ţi lega micile acţiuni de Dumnezeu, de a semăna cu Hristos când nu eşti la biserică, de a-ţi dori o ştachetă mereu mai înaltă, iar asta e periculos, ca mersul pe sârmă. Viaţa e prea scurtă ca să-ţi doreşti doar să fii sătul aici, iar lumea are meniuri sărace şi notele de plată sunt mari cât iadul.

Vladimir_Pustan

joi, 16 noiembrie 2017

Mircea Roșca - Nu voi înceta să fac tot ce îmi stă în putere să văd acești conducători formând acea unitate de care țara are nevoie

Îl cunosc pe Mircea Roșca de când s-a întâlnit cu Dumnezeu. Am fost lângă el la botez (Voi regreta toată viața că nu l-am botezat eu!). Apoi am văzut cum familia lui s-a întors la Domnul. Dumnezeu a început să lucreze cu putere. Am fost cu el la evanghelizări, la rugăciune, în misiune printre studenți, printre tineri, și chiar la mese de prietenie. Niciodată nu am discutat nimic altceva decât despre un Dumnezeu măreț! Pentru că Mircea e virusat de Dumnezeu! Pentru Roșca alergarea prin România nu se poate fără Domnul. Nu se poate parlamentari fără Cer. Preoți fără Duhul lui Dumnezeu. Creștinism fără relevamță. Îl știu bine. Arde pentru Isus Hristos! Simte durerea nașterii creștine în Carpați.
Zilele trecute am fost cu el la Parlament. La rugăciune. I-am văzut în ochi durerea. I-am simțit în soapte apăsarea. România trebuie schimbată nu doar printre oamenii de rând, ci acolo sus, printre liderii țării! Dumnezeu să te ajute Mircea Roșca! Să lupți bine! Să știi că vei întâmpina obstacole! Dușmani. Prigonitori. Dar să mai știi că îi vei învinge chiar luptând cu o singură mână! Dacă cu cealaltă te vei ține de Isus Hristos!

Redau mai jos câteva impresii scrise de Mircea Roșca pe pagina sa de facebook despre Micul Dejun cu Rugăciune (fotografii realizate de Grupul Ecumenic de Rugăciune din Parlamentul României).



”Saptamana trecuta am participat la cel mai important eveniment organizat de grupul ecumenic din Parlamentul Romaniei - Micul Dejun cu rugaciune! Este poate singurul eveniment in care crestinii din politica pot ingropa securea razboiului, isi pot da mana intr-o pace sincera de care ne-a vorbit Domnul nostru Isus cu atata dragoste si se pot ruga impreuna pentru tara si romanii nostri incercati. Grupul de rugaciune care se intruneste in fiecare saptamana, din care, prin voia Domnului fac parte alaturi de multi parlamentari din toate partidele politice, se roaga pentru unitate in tara, intre institutii, partide, culte, care prin aceasta unitate sa reziste pericolului venit dinspre tarile care s-au departat aproape total de la valorile crestine. Daca intersul de afara pentru resursele noastre naturale inca persista si nu s-au luat niciodata masuri, acum ne sunt atacate valorile ce fac parte din identitatea noastra crestina si se lucreaza atat de perfid, incat se leaga si de familia constituita de Dumnezeu, dintre un barbat si o femeie, creand un spirit democratic, imbracat in norme europene, incat sa te faca chiar sa crezi ca nu este nimic rau... Este foarte rau si pericolul acestei mascarade numita democratie europeana, vine intrun moment in care oricum copiii nostri sunt dezorientati, nemaistiind sa deosebeasca raul de bine... 

De poți...

De poti zidi când zidul tãu se surpã,
De poti lupta când ti-e armura ruptã
De poti sã duci poveri când tie-ti este greu
Ascultã-mã ce-ti spun: esti fiu de Dumnezeu!

De poti rãmane drept
Când toti in jur insalã
De poti sã-ncurajezi
Când altii te doboarã
De dragoste poti da
Când urã-ai cãpãtat,
Ascultã-mã ce-ti spun:
Esti fiu de Imparat!

De poti sã dãruiesti
Când tot ti-a fost luat
Sã-mparti si firmitura
Cu cel ce n-a mâncat
De poti sã te smeresti
Când tu esti inãltat,
Ascultã-mã ce-ti spun:
Esti fiu de Imparat!

De poti sã te jertfesti
Când nimãnui nu-i pasã
De poti ca sã slujesti
Când inima te-apasã
De poti sã-ti pleci genunchii
Când rugãciunea-i mutã
Ascultã-mã ce-ti spun:
Christos Cel Viu te-ascultã.

* nu știu autorul

Nicolae Geantă la Londra

 ”Sfânta Treime” Romanian Church, Hendon, London, 17-19 november 2017

miercuri, 15 noiembrie 2017

Vlad Schlezak - Destinația creștinului

De-a lungul anilor am lucrat cu zeci de oameni cu tentative grave de suicid. Unii chiar s-au sinucis. Mulți oameni se sinucid pur pe bază emoțională și din lipsă de speranță, lipsă de-a se putea ancora de ceva în viață (i-a părăsit Lăcrămioara, Gheorghe nu le acordă atenție, Paraschiva e deprimată și neînțeleasă, Ion nu mai are pentru cine/ce să existe etc.), alții psihotici (vocile le spuneau asta), alcoolul era consumat de voie în primele 6 ore înainte de actul sucidar sau de autovătămare la mulți. Etc. Este important de știut că mulți dintre cei care au supraviețuit mi-au spus că nu vor mai face așa prostie niciodată și că vor să trăiască. Fă-L pe Dumnezeu fundamentul vieții tale, ancorează-te de El și Cuvântul Său și lasă-L la cârma vieții tale! Oamenii dezamăgesc, dar El niciodată nu dezamăgește! Creștinul autentic va ajunge în Cer.

* pentru întregul articol faceți click pe pagina fb a dr. Schlezak