Fundaţia CIREŞARII

duminică, 22 ianuarie 2017

Vladimir Pustan | Mai e puțin | 13.Frunzele care nu cad iarna

video by  CiresariTV
Biserica Sfânta Treime Beiuș
22 ianuarie 2017

Vlad Schlezak: Am deschis școala de consiliere creștină multidisciplinară din Londra

Vlad Schlezak ”Azi am predat primul curs la Școala de consiliere creștină CIREȘARII, filiala Londra. Au fost oameni prezenți veniți din Anglia, Spania, Austria, Italia. Aceștia se adaugă colegilor lor din Romania, filiala Beiuș. Mulțumesc Domnului pentru interesul așa de mare a oamenilor de-a deveni samariteni, de-a face o teologie practică și o consiliere creștină competentă...”


sâmbătă, 21 ianuarie 2017

Congratulations sir Trump! - Nicolae.Geantă

Donald Trump în timpul jurământului de investire
Nu mă uit la televizor. Dar ieri am avut ocazia să văd jurământul de președinte al domnului Donald Trump. Primul om al planetei. Nu i-am auzit niciodată un discurs. Nu mă interesa. Însă speach-ul din 20 ianuarie de la Capitoliu m-a fascinat. Am lăcrimat deși nu sunt american!

Nu sunt analist politic și nu vreau să fiu, dar am auzit la DJT ceea ce vreau de ani buni să aud de la politicienii români, de la pastori și preoți: "când ne vom ridica toți împreună, nimeni nu ne va putea sta în față!". (Domnul Trump a spus despre USA: ”Când America e unită. America e de neoprit!”). Eu cred asta despre Biserică. Dacă se ridică împreună nimeni nu-i poate sta înainte! Nici islamul, nici terorismul, nici diavolul! Și mă rog, de ce n-ar crea unitate și românii pentru România?

Nevoia de minuni - de Vladimir Pustan

 Avem nevoie de ochi mari și semne de exclamare. Avem nevoie de minuni pentru a sparge monotonia de coșciug a slujbelor bisericești. Sfântul Ioan Gură de Aur spunea că încă de pe vremea lui (anul 400 după Hristos) nu se mai făceau miracole pentru că biserica nu mai avea nevoie de ele.
Citeam undeva că unui călugăr i s-a interzis să facă minuni. A văzut cum un om a căzut de pe o casă unde schimba țigla. A poruncit să rămână în aer până la noi ordine. A fugit până la stareț și i-a cerut voie… 
Avem nevoie să umblăm pe apă și să rostim cuvinte ca să prindă contur de material. Avem nevoie de minuni pentru că într-o zi copiii noștri ne vor cere să le spunem povești.
Avem nevoie de minuni ca să ne liniștească pentru a pricepe că acolo unde e minune e credință și unde e credință e mântuire. 

Ai nevoie să devii o minune a lui Dumnezeu ca să poți face minuni. Repede pentru că viața e scurtă și dacă nu ești grăbit te vei face de minune la judecată…  


V l a d i m i r _ P u s t a n

vineri, 20 ianuarie 2017

Omul cu mâinile cele mai lungi – de Nicolae Geantă

Un învăţat a pus odată o întrebare: ”Care oameni și care popoare au mâinele cele mai lungi?”. Unii au răspuns că un trib african, alții că negrii, nordicii, ori hoţii de buzunare, femeile care cară sacoșe pline de la piață, salahorii care ridică găleți grele cu ciment... Între răspunsuri cineva a opinat că ”mâinele cele mai lungi le au oamenii care se roagă din toata inima lui Dumnezeu; pentru că mâinele lor ajung până la Cer și iau de acolo, prin rugăciune, tot ce le trebuie!”

Anomalia este că, deși suntem înalți, unii dintre noi avem mâinile prea scurte! Cu ele nu ajungem nici la gura noastră, nici la a celorlați. Și nici atât la buzunare. Înțelegeți de ce e punga ușoară la colecte?
Creștinul trebuie să aibă mâinile lungi. Altfel nu va umple lumea decât de vorbe. Sau, în cazul celor ce scriu, de hârtie. 

O legendă spunea despre fiica lui Faraon că atunci când a văzut pe Moise în apele Nilului i s-au lungit mâinile cu 6 metrii! Dumnezeu lungește mâna celui cu inima bună! Mai ales când e chemat să facă bine...

Omul cu mâinile lungi ajunge unde alții nu au deloc acces. El nu-i va lăsa pe ceilalți să aibă paradise pierdute.

Cu cât mâinile ne devin mai lungi cu atât Dumnezeu e gata să le transforme în aripi!
Putem avea toți mâinile cele mai lungi! Dar pentru asta trebuie să îndoim mai mult genunchii!


Nicolae.Geantă

joi, 19 ianuarie 2017

Tu, cu ce umplii lumea? - de Nicolae Geantă

Întâi și-a învățat discipolii cum să trăiască spiritual, apoi i-a trimis în lumea largă, în misiune. După 10 ani, trei dintre ucenici s-au întors la bătrânul învățător. Fiecare a început să povestească ce a realizat între timp.

— Eu, zise primul cu mulţumire de sine, am scris zece cărţi și le-am vândut într-o tiraj uriaș de exemplare!
— Ai umplut lumea de hârtie, zise călugărul.
— Eu, luă cuvântul al doilea ucenic - la fel de satisfăcut de el însuși, am ţinut multe predici în faţa a mii de oameni!
— Tu ai umplut lumea de vorbe, răspunse duhovnicul.

Al treilea ucenic, desfăcu un pachet mare și scoase o pernă:
— Eu părinte, ţi-am adus această pernă ca să ai pe ce să te odihnești când ești istovit!
— Tu, zise călugărul, l-ai găsit pe Dumnezeu!

Bilanțul vieții nu înseamnă să-ți contabilizezi realizările, să-ți etalezi succesul înregistrat, să te umfli ca păunul în pene, ci să te cercetezi cât de capabil ai putut fi împărțind iubirea celor din jurul tău!
Să nu uitați că atunci când vom ajunge la Poarta lui Dumnezeu vom fi întrebați decât dacă ne-am împărțit Evanghelia și pâinea cu ceilalți!

Din ce vedem în ultima vreme, tare mi se pare cî viața unora dintre noi se aseamănă cu frontispiciul unei biserici unde vântul a spulberat literele de pe un banner. Și în loc de ”Just Jesus” a rămas ”Just us!”

Tu cu ce umplii lumea?


Nicolae.Geantă

luni, 16 ianuarie 2017

Sfaturi pentru predicatori *(și pentru lideri) (22)

1. Fii înainte să le ceri lor să fie. 
„Așa cum doriți să vă facă vouă oamenii, faceți-le și voi la fel!” (Luca 6:31 NTR).

2. Respectă-i cu modestie. 
„Nu faceți nimic din ambiție egoistă, nici din slavă deșartă, ci, în smerenie, să-i considerați pe alții mai presus decât pe voi înșivă.” (Filipeni 2:3 NTR)

3. Protejează-ți și trateză-ți inima. 
 „Păzește-ți inima cu toată atenția, căci din ea ies izvoarele vieții!” (Proverbe 4:23 NTR)

4. Identifică și califică lideri. 
„Caută oameni destoinici din tot poporul, care se tem de Dumnezeu, oameni de încredere, care urăsc câștigul nedrept și pune-i peste popor drept conducători peste o mie, peste o sută, peste cincizeci și peste zece.” (Exodul 18:21 NTR)

Luigi Mitoi – Suferința. Este în același timp o realitate, o problemă și o taină.

Suferința a fost și rămâne una dintre cele mai greu de explicat experiențe umane. Ea este în același timp o realitate, o problemă și o taină. Este o realitate pentru că nimeni nu o poate evita, este o problemă pentru că nu o putem rezolva și este o taină pentru că nimeni nu o poate explica. Suferința este o realitate pe care, dacă putem, avem dreptul să o evităm; este o problemă pe care, dacă putem, avem dreptul să o rezolvăm; și este o taină pe care, dacă putem, avem dreptul să o explicăm.
Suferința este o problemă reală, nimeni nu o poate contesta. Oamenii fug de suferință și suferința fuge după oameni. Suferința este o problemă universală, nimeni nu scapă de ea. Suferința este o problemă complexă. Ea poate fi de natură emoțională, intelectuală, fizică și spirituală. Suferința emoțională este o adâncă durere afectivă, cea intelectuală fiind o durere chinuitoare la nivelul gândurilor. Suferința fizică frânge trupul, iar cea spirituală apasă dureros cugetul, conștiința. Suferința naște întrebări și de cele mai multe ori ascunde răspunsurile.