Fundaţia CIREŞARII

vineri, 24 iulie 2009

Scrisoare de la Dumnezeu

M-am uitat la tine când te-ai trezit de dimineaţă. Aşteptam să-mi spui două-trei cuvinte, să-mi mulţumeşti pentru cele ce ţi s-au întâmplat şi să-mi ceri părerea pentru ce urma sa faci astăzi. Dar, am observat că tu erai foarte preocupat de vestimentaţia pe care o vei purta la serviciu…Şi te ingrijora atât de mult o şuviţă rebelă…

Speram să găseşti câteva clipe să îmi spui « Bună dimineaţa » măcar atunci când te-ai privit în oglindă. Însă tu, erai tare…, tare grabit. Pentru a vedea că sunt alături de tine, ţi-am pictat cerul cu multe culori. Apoi, am poruncit păsărelelor să-ţi cânte, florilor să ţi se închine, brizei să-ţi mângâie obrazul. Însă degeaba, tu n-ai observat prezenţa Mea. Te-am urmărit cum mergeai grabit spre serviciu. Era gata să te lovească un autobuz, dar mâna Mea te-a protejat. Ai trecut chiar pe lângă Biserică, dar nu ţi-ai adus aminte deloc de Mine. Presupun că fiind preocupat de sarcinile de la serviciu, nici nu ai avut timp să Îmi spui măcar două vorbe.

Când te-ai întors de la muncă, te-am văzut obosit şi palid şi ţi-am trimis o ploaie măruntă care să-ţi alunge stress-ul acumulat. În schimb, tu te-ai supărat foarte tare, ai scraşnit din dinţi şi M-ai injurat ! Doream atât de mult să vorbeşti cu Mine ! Oricum, ziua era încă lungă. Aproape de casa ta Te-am aşteptat flămând şi însetat, dar tu m-ai ocolit nepăsător trecând strada pe partea cealaltă.

Acasă ai pornit televizorul şi în timp ce urmăreai programul tău preferat, Eu am aşteptat ruşinat într-un colţ. Apoi ai luat cina cu familia ta şi tot nu ţi-ai adus aminte de Mine. Ai intrat în cămăruţa ta şi te-ai intins peste aşternuturile moi. Pe urmă ai deschis o revistă. Era chiar lângă Biblia plină de praf. Văzându-te atât de obosit, am înţeles tăcerea ta şi am strâns splendoarea cerului, dar nu te-am lăsat în beznă… Am pus veghetori pentru tine o mulţime de stele. Era aşa de frumos! Îmi pare rău că n-ai observat şi tu ! dar nu mai contează. Poate chiar nu ti-ai dat seama că Eu sunt aici pentru tine! Am mai multă răbdare decât poţi să-ţi imaginezi tu vreodată. Vreau să ţi arăt răbdare, pentru ca şi tu, la rândul tău să o arăţi celor din jur. Te iubesc atât de mult încât voi mai răbda. De fapt, iubirea Mea se reflectă în îndelunga Mea răbdare pentru tine. Acum eşti pe punctul de a te trezi din nou…Nu Îmi rămâne decât să te iubesc şi să sper că, măcar astăzi îmi vei acorda puţin timp şi vei sta de vorbă cu Mine.

Iţi urez o zi binecuvântată!
Tatal tau,
Dumnezeu

Nota - nu stiu cine mi-a trimis acest mail

luni, 20 iulie 2009

Între spiritismul lui Hasdeu şi penelul lui Grigorescu - de Nicolae Geantă

De câţiva ani buni, municipiul Câmpina “sparge” zeci de mii de euroi p’o sărbătoare dedicată Iuliei Hasdeu. Concerte de pian, summit-uri şi alocuţiuni în aer liber, party, fotografii pentru presă. Bârfe. Oameni fericiţi şi nemulţumiţi. Ne întrebăm dacă se merită. Sau mai bine zis, dacă e corect...
Personajul “legendar” (pentru unii contemporani din urbe) - Iulia Hasdeu, nu a scris o iotă despre Câmpina, nu a adus nici o contribuţie dezvoltării oraşului, nu l-a promovat în mediile în care s-a învârtit, nu l-a avut trecut în documente. Ba mai mult, n-a trăit aici nici o secundă. Nu i-a respirat aerul, nu i-a atins colbul uliţeler, nu i-a văzut cerul şi nici copacii cocoşaţi de omăt. Nu i-a dedicat nici un catren, un stih ori poezie. De fapt, despre geniala tânără hasdeiană, pentru care unii au tupeul să spună că “dacă ar fi trăit mai mult l-ar fi întrecut chiar şi pe Eminescu” (!), (dar dacă el ar fi trăit mai mult ?!), nu cred că putem spune că are operă!

miercuri, 15 iulie 2009

Castă nobilă și proastă - - de Nicolae Geantă

În ultimele săptămâni de şcoală, dăscălimea română este asediată de o droaie de bărzăuni gălăgioşi ale căror odrasle se zbat de ceasul repetenţiei. Copiii patronilor, doctorilor, inginerilor, bancherilor, inspectorilor etc, dar şi ai buticarilor ori florăreselor, şi-au pus în undă toate antenele, „dând oricât, numai să treacă”. Datorită poziţiilor pe care le deţin babacii lor sau "alcooliţii" acestora, unchiuleţii sau vecinii (de bloc, de vilă, de stradă sau sat), aproaperepetenţii, cred că în România, învăţământul bugetar, dacă e gratuit poate fi şi de cumpărat!
Săracii (cu duhul) – bogaţi, cu mintea până la genunchiul broaştei, n-au auzit că banii nu pot cumpăra decât cărţile nu şi înţelepciunea! Şi, precum văd că în societate totul se rezolvă prin semeseuri, mailuri şi mobile, copchiii care vin la şcoală ca la gară, cred că promovarea clasei nu mai ţine numai de note, prezenţă şi... bun simţ.