Fundaţia CIREŞARII

luni, 31 ianuarie 2011

Trenul vieţii

Un lung tren ne pare viaţa,
Ne trezim în el mergând.
Fără ca să ne dăm seama
Unde ne-am urcat şi când.

Fericirile sunt halte,
Care ţin doar un minut.
Până ne intrăm în fire,
Sună, pleacă, a trecut.

vineri, 28 ianuarie 2011

Iernile de altădată - de Nicolae Geantă

  Pe maidanele repezi, adiacente oraşelor sau satelor româneşti, în ianuarie 2011 nu mai vezi decât extrem de rar "cioaclele" pline de copii veseli, cu nasul roşu de frig şi bocancii-ngheţaţi bocnă. Părinţii îi cocoloşesc lângă calorifere, în faţa TV-ului ori a laptopului, unde pe messenger, twiter sau facebook, gerul e înfruntat virtual. Seara, cetele de băieţi şi fete nu mai construiesc trambuline pe derdeluş, nu mai toarnă apă pe uliţe pentru gheţuş, iar săniile lor zac ruginite prin beciuri. De fapt nici derdeluşuri nu mai există, pentru că nimeni nu mai are curaj să înfrunte, cu cizma sau bocancul, omătul nebătătorit. E musai să intre plugurile de la deszăpezire, sau măcar vreun şmecher cu ATV-ul, altfel nu se mai fac pârtii pentru sănii. Bătaia cu bulgări de zăpadă este un joc demodat, care creează plozilor fiori reci, iar patinajul pe gheaţă e numai pentru olimpici.

Totuşi, în week-end ceva tineri călăresc Jeepurile, şi, în geci de fâş şi cu capul gol, urcă muntele cu telecabina. Apoi pe schiuri, bobsleigh, celofane, lopeţi din plastic sau snowbord-uri, coboarã zburând pe pârtii, fie ele şi artificiale. Farmecul la sky ori sanie, e viteza şi dorinta de a bate recorduri. Toţi vor să fie primii, în postură de vedetă. La urcare (cu telescaunul !) sau coborâre. Că tot spusei despre cãciulă - apãrãtoarea capului când gerul Bobotezei îţi lipeşte nãrile şi muşcã nemilos sfârcurile urechilor, e purtată de orãşenii noştri de la Sân’ Dumitru până la Sfânt’ Gheorghe, când înmuguresc sălciile! Cât despre tãranul de azi, el poate umbla şi lucra iarna prin bătătură, îmbrãcat cu trei flanele pe sub geaca de blugi, dar trebuie sã aibã o cuşmã zdravãnã, cu care doarme pe cap si noaptea lângã "coptor".

luni, 24 ianuarie 2011

Simbioza creştină - de Nicolae Geantă

Simbioza, spune ştiinţa, este procesul prin care două, trei sau mai multe organisme, trăiesc şi se dezvoltă în aceleaşi condiţii de mediu. Printr-o influenţă reciprocă, ele se transformă şi dobândesc proprietăţi noi. De regulă existenţa izolată a unui simbiot, nu este posibilă. Prin urmare, simbioza este o convieţuire strânsă, reciproc avantajoasă. Egreta convieţuieşte cu rinocerul, lichenii sunt ciuperci şi alge unite, bacteriile aduc nitrogen rădăcinilor plantelor, anemona trăieşte împreună cu crabul, albinele cu florile, copacii de lângă lac transmit apă prin rădăcini celor din inima pădurii. O unitate în care nu pierde nimeni, nimic.
Constructorul simbiozei, Domnul Isus e artizanul ce-a promovat unitatea creştină. Adeptul omogenităţii, al coeziunii bisericii, al indivizibilităţii frăţeşti, în seara de rămas bun de la viaţa telurică, a ridicat glasul spre cer: „Mă rog ca toţi să fie una, cum Tu, Tată, eşti în Mine, şi Eu în Tine, şi ei să fie una în noi...”.

sâmbătă, 15 ianuarie 2011

Spre Cer cu... improvizaţii - de Nicolae Geantă

S-a dus buhul în lume, că noi românii suntem genii în improvizaţii. Moştenind imaginaţia de la dacii care au îmbrăcat cioatele pădurii în haine de soldat, sau de la Mihai Viteazul care a înecat turcii în mocirla Călugăreniului, ori mai recent, de la ... Revoluţie, maeştrii în arta ocazională bântuie spaţiul mioritic. Îi vedem începând de la instalatorii care folosesc cârpe în loc de filete, la lăutarii care compun ad-hoc la urechea petrecăreţilor, de la medicii şi specialiştii în tehnlogia de vârf, la politicienii ce-şi dau cu stângul în dreptul şi la predicatorii ambulanţi, de la Guvern până în bisericile locale. Sportul improvizaţiei a devenit deja tradiţie: „toţi ştiu să fenteze precaritatea, să înseileze, să găsească ocolişuri şi simulacre salvatoare” – descrie Andrei Pleşu, vocaţia lucrătorilor de moment.   Am văzut depanatori TV care în loc de lampa PL 500 au pus un cartof, am văzut un autobuz care avea uşile încuiate cu lacăte chinezeşti, am văzut un autoturism care în locul farurilor lumina cu o lanterna, am citit mii de lucrări în care în loc de subiect elevii au înşirat verzi şi uscate, am auzit pe unul care a lipit rezervorul maşinii cu gumă de mestecat, am văzut de pluguşorul lui 2010 un bici care era 70 % din... lanţ. 

sâmbătă, 1 ianuarie 2011

Să vă lărgiţi hotarele! - de Nicolae Geantă

Vă doresc ca în anul 2011 să vă lărgiţi hotarele: bisericii, familiei, înţelepciunii, rugăciunii, dragostei, evanghelizării, afacerilor, prieteniilor, religiei!
Să ridicaţi gardurile dogmatice, să desţeleniţi terenul bătătorit, să vă umpleţi bisericile de sfinţi!
Vă doresc mai multă pâine şi mai bună, mai multe strângeri de mână decât în anii trecuţi!
Să vă câştigaţi duşmanii, împotrivitorii, primarii şi şcolile, de partea dvs!
Lărgiţi hotarele până la ceruri. Să ajungeţi acolo, dar nu fără mine şi nici eu fără dvs!
Amin!