Fundaţia CIREŞARII

miercuri, 30 noiembrie 2011

Vladimir Pustan, crucile sale şi spicele de grâu

"Şi-a făcut cruce! A vorbit elogios despre Fecioara Maria! A îngenunchiat într-o biserică catolică! Nu ne lasă să ne pocăim"!!! Sunt lamentaţiile (prea multe) unor "fraţi" ce-au înroşit în ultimele zile Netul, împotriva pastorului Pustan.

"Doamne, păcat de moarte a făcut"!, strigă "sfinţii" ce văd doar un semn. Dar că şi-a luat crucea în spinare zi de zi? De ani întregi. Dar că a predicat crucea înfruntând răcoarea bisericilor din România? Dar că a îngenuncheat în casele de cultură construite de atei pentru spălarea de creier a poporului? Dar că a îndreptat mii de persoane cu faţa spre Crucea Mântuitorului? N-au mai văzut...

Nu scriu să-l apăr pe fratele Vladimir, nu că nu vreau, ci că nu pot. Apărarea sa e Cerul. Nu scriu numai că mi-e prieten, ci, am scris, că m-a durut răutatea creştinilor, revărsată virtual. A binecuvântătorilor din biserici, care odată ieşiţi afară sunt gata să dea anateme! M-a durut că nu în slujitori, nu în Vladimir Pustan lovesc certăreţii, cârcotaşii. Ci în Cruce, şi-n Cel răstignit pe ea. M-a durut că am ajuns ca fariseii, care îl certau pe Hristos pentru că ucenicii au mâncat grâne în ziua de sabat ! Nu spicele erau problema, nu Legea, nu interesul Lui Dumnezeu, ci răutatea din inima lor. De când aşteptau să răbufnească...

Ce-am înţeles eu din "părerile teologice" ale fraţilor mei, e că Vladimir Pustan are acum două cruci. Dar nu una ecumenică şi alta penticostală. Ci una a sa, (personală), şi alta făcută de fraţi. Căci, vorba lui Emanuel Conţac: "Vladimir şi-a făcut o cruce (discret), însă o cruce zdravănă, de esenţă tare, s-o simtă bine, îi facem noi, fraţii lui". Majoritatea iluştrii anonimi, dar gata şi azi să răstignească...

În situaţia de faţă, am mai înţeles de ce David a spus că e mai de preferat "să cazi în mâinile Domnului decât în mâinile fraţilor"! Căci unii, după ce trec "râul iertării", taie puntea pentru cei ce vin din urmă!

duminică, 27 noiembrie 2011

Halleluja - Jotta A., Brazilia


Jotta, e noua stea a muzicii mondiale. A uimit planeta prin vocea sa, dar şi mai mult a readus în prim plan imnuri creştine pe care secularismul le scosese pe uşă afară. A reuşit să câştige un segment de ascultători la care predicile nu ajung. Sau nu vor să fie ascultate...
Brazilianul, care nu a împlinit 10 ani, e considerat noul Michael Jackson. Noi vrem să fie considerat noul Asaf al muzicii închinate Lui Dumnezeu. Isus Hristos să-l binecuvânteze şi să-l ţină aproape de El. Amin!

sâmbătă, 26 noiembrie 2011

Decontul Divin

Text: Luca 15: 11-24

Inventio:
Un fiu de păstor a ajuns beţiv, drogat, a lovit maşina tatălui, a adormit şi-a incendiat casa... Totdeauna, tatăl a plătit generos pagubele. Dar într-o zi fiul a murit. "Aş vrea să mai pot plăti, dar acum nu mai am pentru cine", a spus tatăl îndurerat.
Suntem gata să plătim preţul unui fiu căpos, rebel, a unei fiice pierdute?

Dispozitio:
Pilda fiului risipitor este cea mai frumoasă poveste care s-a scris vreodată (Ch. Dickens).
E o piesă de teatru fără cusur (Roger Bridges).

I. Avans spre decontare
- fiul obraznic şi-a cerut partea de avere; tatăl i-a dat-o fără s-o merite; nu a încercat să-l convingă, n-a ţinut cont de părerea vecinilor, a făcut cu i s-a cerut.
- fiul risipitor a plecat departe; şi-a lăsat tatăl în lacrimi, sfâşiat de durere.
- fiul nu i-a scris, nu s-a interesat de tatăl niciodată.
- Mulţi oameni aleg şi azi departarea de Tatăl. "Ne vom descurca singuri, spune generaţia protevistă "Gândeşte liber".
- Dumnezeu ne-a dat în avans 70-80 de ani. Apoi ne va aştepta restul de plată. Noi cheltuim zi de zi... Cum?

II. Cheltuielile/decontul plăcerilor
Nicolae Velimovici "Fiul risipitor a avut traista spartă. Oricât a pus în ea, tot goală a rămas!"
a) cheltuielile/plăcerile fiului au avut notă de plată singurătatea
b) cheltuielile sale au avut notă de plată viaţa la porci
c) cheltuielile risipitorului aduc totdeauna o foamete
d) de plăceri nu te tratezi decât cu pocăiţă!
- fiul şi-a venit în fire (v.17), şi-a mărturisit păcatul (v. 18), s-a smerit (v.19a), şi-a dorit să slujească (v.19b), şi s-a întors la tatăl (v.20).

III. Nota de plată - Tatăl plăteşte!
a) Dumnezeu iese cu nota de plată în mijlocul drumului
- Tatăl l-a văzut, nu fiul, tatăl a alergat, nu fiul; tatăl l-a sărutat, nu fiul;
Ilustraţie: Un preot catolic nu credea o femeie cre îi spunea că la ruăciunile ei vine Domnul Isus. "Dacă mai vine să-L întrebi ce zice de păcatele mele de azi?". Seara femeia l-a anunţat că Hristos a venit. "Şi ce-a zis?". "... nu-Şi mai aduce aminte de nici unul!".
b) Tatăl decontează cu inimă generoasă
- dovada iertării (aduceşi haina cea mai bună);
- dovada recăpătării demnităţii (puneţi inel);
- dovada libertăţii (aduceţi încălţăminte);
- dovada bucuriei (aduceţi viţelul înrăşat).

Concluzie: Fiecare păcat al nostru ne-a depărtat de Dumnezeu. Pentru fiecare păcat e o notă de plată. Dacă trage linie Dumnezeu acum, cu ce voi plăti? Dacă face decontul final ar trebui să mai aduc bani de acasă! Nota de plată e de neplătit!

Nota de plată este foarte încărcată. Este greu de plătit. Dar, Tatăl plăteşte! A plătit în locul meu la Gogota! De 2000 de ani plăteşte în fiecare zi, în fiecare oră, minut...

Isus Hristos mi-a dat un cont în avans. "Viaţa e ca o monedă: pot s-o cheltui, sau s-o păstrezi" (R. Wurmbrand). Zilnic cheltuim. Vine într-o zi decontul. Dacă nu plăteşte Tatăl, ce vei face? În iad, nota de plată va fi prea mare. În cer însă, nu vor mai fi datornici!
Nu uitaţi, decontul vieţii se plăteşte numai în viaţă!

La mulţi ani, mamă!

Noi nu putem decât să vă urăm de bine, dar binecuvântările nu vi le poate da decât
Dumnezeul nostru căruia îi slujim. A Lui să fie slava, şi ale dvs împlinirile!

joi, 24 noiembrie 2011

Thanksgiving every day


Suntem datori de recunoştinţă: părinţilor - căci ne-au crescut cu dragoste chiar dacă uneori le-a fost greu,  soţiilor - căci după o zi de muncă ne poartă seara în rugăciune, soţilor - căci trudesc din greu să întreţină familiile, copiilor - căci ne învaţă responsabilitatea de-a fi părinţi şi dragostea manifestată de Dumnezeu Tatăl, bunicilor- căci ne-au spus poveşti biblice ce ne-au motivat să luptăm cu inerţia lumii, profesorilor - căci şi-au decrepit hainele şi au înghiţit praf de cretă ca noi să ştim carte, pastorilor şi preoţilor - căci ne arată drumul spre Rai, fraţilor din biserici, colegilor de şcoală sau muncă - fără ei n-am fi o echipă...

Suntem datori de recunoştinţă Lui Dumnezeu - căci fără El inima n-ar bate o secundă,
 paşii n-ar fi în echilibru, Soarele ar uita să răsară, viaţa ar fi o întâmplare,
păcatele n-ar fi iertate, Isus Hristos n-ar fi ajuns şi la noi...

Avem "n" motive de recunoştinţă.
Vă provoc să alcătuim o listă cu cei ce merită azi mulţumiri! Apoi să-i sunăm.
Ori să le scriem. Un mail, o felicitare, un sms...
Hai să evadăm din lumea în care filosofia egoscentristă "vreau să fiu servit primul,
dar dacă nu se poate să se dea la toţi deodată!", şi să începem să fim mulţumitori.
Reţine, "thanksgivingul"  trebuie să fie permanent!

luni, 21 noiembrie 2011

Tu poţi

de Traian Dorz

Tu poţi doar cu-n cuvânt, Isuse, s-alini a mea furtună grea,
dar dacă n-o alini, ajută-mi să nu fiu smuls şi dus de ea!

Tu poţi cu-n singur semn deschide mormântu-n care sunt căzut,
dar dacă nu-l deschizi, ajută-mi să-l rabd nădăjduind tăcut!

Tu poţi c-o singură privire să-mi luminezi cărarea grea,
dar dacă n-o lumini, ajută-mi să merg chiar şi gemând pe ea!

Tu poţi aduce dintr-o dată tot ce-aşteptăm cu dor nespus,
dar dacă nu ne-aduci, ajută-mi să cred în Tine mai supus!

Tu poţi schimba într-o clipită în veselie jalea grea,
dar dacă nu ne-o schimbi, ajută-mi să cred că e mai bine-aşa!

vineri, 18 noiembrie 2011

Meditaţie 2

Ca nişte scorburi adânci într-un pom uscat,
aşa îmi erau braţele
şi propria-mi minte.
Şi nu era nici un Grădinar pe pământ
până răsărit steaua
deasupra Betleemului
şi dintr-o iesle a zâmbit Cineva.
Am crezut că e Dumnezeu
şi am înverzit!
El, m-a împodobit
 cu frunzele şi roadele Lui
să hrănesc trecătorii
cu veşnicie...

* (nu cunosc autorul)

joi, 17 noiembrie 2011

Seara de Thanksgiving


Avocatul american, evreu, Samuel Leibowitz, a intrat în Guiness Book, pentru că a salvat 78 de condamnaţi la scaunul electric. Chiar dacă nu i-a scăpat de tot de pedeapsă, unii fiind condamnaţi pe viaţă, i-a scăpat de-o moarte prematură. Fiind întrebat într-o zi de un reporter dacă e fericit că a salvat atât de mulţi americani, avocatul pensionar Leibowitz a declarat: "Puteam să salvez şi mai mulţi. Dar atât a fost posibil. Eu ştiu să iert, dar în cei 23 de ani de avocatură - cât am lucrat, 78 de oameni am salvat de la moarte, dar niciodată, niciunul, nu mi-a trimis măcar o felicitare de Crăciun!"

Vrei să tratezi nerecunoştinţa? Vino la Biserica Izbânda Drăgăneasa pe 20 nov. 2011 la ora 17,30. Vom învăţa împreună de la "fratele fiului risipitor", cum putem să pierdem thanksgiving-ul permanent. Dar..., şi cum să-l recăpătăm!


miercuri, 16 noiembrie 2011

Wild Carpatia e ţara mea!

România e o ţară frumoasă cu toate defectele ei. Este ţara în care ni se dă de toate, dar nimeni nu vrea să dea nimic. Ci decât vrea să ceară totul. Este ţara care ne-a crescut, ne-a hrănit - fie mâncare chiar şi soia lui Ceauşescu, şi e ţara unde odată ajunşi mari uităm cine ne e mama.

România e ţara abandonată în fiecare zi de români - e Cenuşăreasa lăsată intenţionat acasă, dar regăsită de americani sau europeni, care sunt gata s-o scoată la horă. Unde-i încântă pe toţi.

România e altarul nostru cel mai înalt şi mai sfânt. Dar e şi ţara celor ce cred în Dumnezeu şi sunt gata să meargă la vrăjitoare, cum spunea în urmă cu ceva ani un jurnalist.

România pentru mulţi e ţara care a murit. N-aş vrea să-i dezapreciez spunându-le că "morţii sunt ei". Nu, ci că din nefericire pentru dânşii România nu s-a născut încă! Dar ca să iasă din pântecul nepăsării, e nevoie de travaliu...

După ce astăzi am fost informat virtual de Youtube, vă postez mai jos filmul Wild Carpathia cu subtitrarea aferentă. Fiţi binecuvântaţi toţi românii! Dvs sunteţi - evident, ţara mea!


... nu ştiu de ce, dar filmul nu mai poate fi încărcat direct!

luni, 14 noiembrie 2011

Milogul

de Nechifor Crainic

Cersea la colt un slabanog
in zdrente, slut si fara dinti
negutatorul de arginti
gandi, zarindu-l pe milog:
Eu nu dau mila mea obol
acestui trantor de prisos
si-ntoarse ranjetu-i cainos
ramasului cu mana-n gol.

Trecu maestrul glorios
Al farmecului triumfal
cu spiritul in ideal
si-a zis vazand pe zdrenturos:
E-atat de slut si ma-nspaimant
eu, magul purei frumuseti!
si-ntoarse recele dispret
ramasului cu mana-n vant.

Trecu predicatorul sfant
grabindu-se catre amvon
vijelios ca un ciclon
sa se dezlantuie-n cuvant,
s-aprinda mila din altar
de soarta celui slabanog,
dar ocoli pe-acest milog
cu mana-ntinsa în zadar.

Tarziu cand noaptea cobora,
sosi o umbra ca-n icoane,
pe maini cu semne de piroane
si-o inima ce sangera.
Pe chipul ars de chin si vai
oftand il saruta fierbinte
cu vesnicie în cuvinte
tu azi vei fi cu Mine-n Rai!

vineri, 11 noiembrie 2011

11.11.'11 - 70 de ani de la prima execuţie la Auschwitz

Demarat în 1941, pe locul unor cazarme ale armatelor poloneze, lagărul morţii de la Auschwitz a fost ideea lui Rudolf Hess, unul dintre sprijinitorii lui Hitler, devenit directorul lagărului.
Primul transport de deţinuţi a fost majoritar cu studenţi. Dar a avut şi cca 20 de evrei polonezi. Au murit toţi.
În curtea Blocului 11, se afla zidul de execuţie. Aici, la 11.11 1941 a fost prima execuţie. Au murit 150 de persoane. Toţi polonezi. Polonia sărbătorea ziua Independenţei (din 1918).
Bloc 11 - curtea de execuţie (2011)

joi, 10 noiembrie 2011

Nepăsare, neascultare, neiertare

Nepăsarea este starea aceea în care eşti indiferent de tot ce se întâmplă în jur. Nu plângi dacă se plânge, nu te bucuri dacă se râde. Nu joci dacă se cântă, nu strigi dacă arde casa. Este indolenţă, apatie. Nefrământare. Dezinteres. E o stare de om cuminte şi senin, dar o cuminţenie tâmpă şi-o seninătate senilă...

Nepăsarea este atunci când mergi cu 80 km/oră şi n-ai voie decât cu 30. Nu-ţi pasă de poliţie. Dar nici de polei. Nepăsarea e manifestarea cea mai pregnantă din Parlament, unde politicienii muncesc precum câinii sub căruţă. Iar România, rămâne de... căruţă. Ţara lui „nu ne pasă”. Guvernului nu-i pasă de pensionari, şi nici poporului de alegeri. Profesorilor nu le pasă de elevi, şi nici elevilor de moralitate. Suntem nepăsători faţă de învăţat şi ne prelungim vacanţa în timpul şcolii. Apoi şcoala în timpul vacanţei. Nu ne mai pasă când cineva cerşeşte în ploaie, nici când urcă unul fără picior în autobuz. Nu ne pasă că pe pacheul de ţigări scrie „Fumatul ucide”, şi nici că diabetul ne lasă orbi. Că doar „o viaţă avem”!

Suntem nepăsătorii leviţi şi preoţi ce trecem zilnic pe lângă căzuţii din şaţurile vieţii: nu ne pasă de săraci, nici de văduve, nici de orfani. Şi nici de părinţii noştrii care ne-au crescut chinuiţi de raţia lui Ceauşescu, iar acum stau cu nasul lipit de geamul rece aşteptând să-şi vadă pruncii.

Suntem nepăsătorii creştini, care umplem bisericile cu plictiseală. Nepăsători venim - evident - c-o juma’ de oră mai târziu. Butonăm smarthphon-urile, Ipad-urile, facem licurici în spatele bisericii. Nu ne pasă nici ce se predică, nici ce se cântă: ne-a găsit răsfoitul Bibliei şi-a anexei din cartea de cântări. Nu ne pasă că e studiu biblic, seară de rugăciune prelungită sau evanghelizare, şi dacă e misiune nu participăm. Nu suntem în biserică nici joia şi nici duminică seara. Ce să mai auzim şi-atunci? Nu ne pasă de fraţii bolnavi din spitale, nici de familiile cu 10 copii. Dar frigiderul e burduşit de oale cu mâncare ce ni se strică. Nu ne mai pasă de colectă, nici de răspândirea unor tractate, nici de colinde prin tot satul sau oraşul, de Crăciun! Pentru că aproapele nu ne mai interesează.

Nu aducem pe nimeni la biserică, nici măcar odată pe an, nu convertim pe nimeni din colegi, nu ne pasă de vecinii care merg în iad. Nici de biserică, de luptele ei. Nu ne mai pasă nici de slujitorii lui Dumnezeu. La fiecare liturghie aducem înaintea Cerului bolnavii, persoanele cu dizabilităţi, săracii... Dar pentru slujitorii lui Dumnezeu nu ne rugăm, nu-i sprijinim, nu le spunem o vorbă bună, o încurajare. Şi după predică, fugim cât mai departe de ei. „Se descurcă ei, singuri”...

Paradoxal este că înaintând în vârstă, nu ne mai pasă nici de noi. Nu ne pasă că avem un suflet. Nu ne pasă că avem prin har o mântuire. Pe care trebuie s-o ducem până la capăt. „Cum vom scăpa noi dacă stăm nepăsători de o mântuire aşa de mare?”, întreabă autorul epistolei către evrei. E vreo ieşire?

Nepăsarea faţă de cei din jur, de biserică, de mântuire, înseamnă neascultare de Cuvântul lui Dumnezeu! Înseamnă răzvrătire faţă de El! Iar răzvătirea n-aduce iertare. „Doar cei harnci şi dinamici/merg spre ţel cu pasul fix,/Peste ceilalţi scris rămâne:/Aici odihneşte... X”!, spune Spurgeon.

„Nimic nu ofileşte coroana, ca atunci când dormi pe ea”, subliniază Francois Rendel. Ne pasă?

miercuri, 9 noiembrie 2011

Kristallnacht - remember

arestări în Baden-Baden, 10 nov. 1938
Sinagoga Fasanenstrasse, Berlin, 10 nov. 1938

"Kristallnacht", adică "Noaptea de cristal" sau "Noaptea Oglizilor", cum e cunoscută în Istorie, zace uitată de omenire. Probabil nici toti evreii nu și-o mai amintesc. Este noaptea în care s-a dat start Holocaustului. Noaptea în care evreii au simțit că Dumnezeu, Yahwe al lor, îi lasă din mână. N-a fost așa. 10 ani mai tâziu, Dumnezeu le-a dat înapoi Canaanul. Pe care îl pierduse de cca 1900 de ani !!!

Am spus că "Kristallnacht" a fost începutul Holocaustului, al Auschwitz-ului, al exterminării evreilor. Pogrom despre care unii nici n-ar dori să audă. Iar alții ar face orice ca acest act inuman să fie bagatelizat. Să-l declare un mit, o poveste. Ceva neadevărat. 
lagărul Buchenwald în noaptea de 10 nov. 1938
"Kristallnacht" s-a declanșat pe 9-10 noiembrie 1938, când evreii au fost atacați și proprietățile lor vandalizate în toată Germania (peste 7.000 de magazine evreiești): 1.668 de sinagogi (aproape toate sinagogile din Germania) au fost avariate sau distruse. 91 evrei au fost uciși în acea seară iar alți 30.000 trimiși în lagărele de concentrare (Dachau, Buchenwald, Sachsenhausen). Evenimente similare au avut loc în Austria, în special în Viena.

Ce a determinat germanii să declanșeze acest barbar genocid? Ce spune Istoria?

Herschel Grynszpan, 7 nov.1938
La 28 octombrie 1938, Germania a expulzat 17.000 de evrei polonezi. Însă Polonia nu i-a primit! Astfel că expulzații au fost siliți să rămână sub cerul liber, la granița dintre cele două state, într-o zonă mlăștinoasă, în ploaie. Cca 8000 de evrei au ajuns muritori de foame. Cei ce încercau să treacă graniţa spre Germania erau împuşcaţi. Familia Zindel şi Grynszpan Rivka, evrei polonezi care emigraseră în 1911 în Germania, a trimis o scrisoare de ajutor la Paris, unei rude, cerând nişte bani.  Scrisoarea a ajuns pe 3 noiembrie. Luni,  7 noiembrie 1938, Herschel Grynzpan, fiul lui Zindel, polonez-evreu (dar născut în Germania !?), un puşti  de numai 17 ani, student la Paris, a cumpărat un pistol şi a mers la Ambasada Germaniei din Paris, unde îl împuşcă cu trei gloanţe-n abdomen pe diplomatul Erns von Rath (paradoxal unul dintre politicienii anti-nazişti!). După ce vpn Rath moare pe 9 noiembrie, Hitler părăseşte dineul inervat. Joseoh Goebbels, ministrul german al propagandei, susține un discurs nociv, în care incriminează evreii și polonezii și cere ștergerea lor de pe fața pământului. La ora 01:20, 10 noiembrie 1938,Reyhard Heydrich a trimis o telegramă de urgenţă, secretă, către poliţia de Stat şi Sturmableitung (SA), care conţinea instrucţiuni cu privire la revolte. Momentul revoltei începuse de la 22:30, astfel că după miezul nopţii ofiţerii SS, îmbrăcaţi civil şi înarmaţi cu topoare, răngi şi ciocane au trecut la distrugerea proprietăţilor evreieşti. Krristallnacht!

Noaptea de cristal a mai însemnat şi multe sinucideri, sau 2000-2500 de morţi în lagărele de concentrare. Ea a adus evreilor o amendă de 1 miliard mărci germane, şi alte 4 milioane de mărci repararea ferestrelor.
 În acea noapte, la Viena au fost distruse 91 de sinagogi.

* * * Pentru mine crima lui Grynzpan sună ca și cea din 1914 de la Sarajevo, când arhiducele Franz Ferdinand, prințul moștenitor al Austro – Ungariei ș soția sa - Sofia de Hohenberg, sosiți Bosnia cu ocazia manevrelor de vară ale armatei austro-ungare, pe timpul desfășurarii ceremoniei de primire ce a avut loc la primaria orașului Sarajevo, au fost asasinați de către Gavrilo Princip, nationalist sârb . Ambele crime au fost pretexte ce au declanșat câte un război mondial!

                                     (va continua cu subiectul Auschwitz) 

vitrine sparte, 10 nov. 1938
 
Sinagoga Siegen, 10.11.1938



Graz, Austria, 10 nov. 1938





Aachen, 10.11.1938




Sinagoga din Ober Randstad, 10.11.1938


 - fotografiile au sursă USHMM -

marți, 8 noiembrie 2011

Internetul și Imoralitatea

"Pentru ce folosim Internetul?". "Pentru e-mail, pentru socializare, pentru mp3, pentru filme, pentru manele..." - sunt răspunsuri ale tinerilor cu care lucrez zi de zi. "Pentru pornografie" a sintetizat un ziarist român, al cărui nume nu mi-l mai amintesc momentan. Această declarație șocantă nu mai sperie pe nimeni. Dar statisticile, ne îngrozesc!

Iată câteva aspecte... fierbinți!
 


·         12% din toate site-urile sunt pornografice
·         25% dintre cererile motoarelor de cautare sunt pornografice
·         35% dintre download-uri sunt cu continut pornographic
·         In fiecare secunda 28258 vizitatori privesc materiale pornografice
·         In fiecare secunda 89 $ sunt transferati pentru internet pornographic
·         In fiecare zi 266 site-uri porno apar in internet
·         Cuvintul “sex” este cautat cel mai des in internet
·         In anul 2006 dobanda in $ provenita de pe site-urile porno in USA a constituit 2.84 miliarde $
·         72 % dintre vizitatorii site-urilor porno sunt barbati
·         28 % dintre vizitatorii site-urilor porno sunt femei
·         Cifra de 372 miliane de porno pagini web, este deja invechita…
·         3 % dintre aceste pagini sunt din Marea Britanie, 4 % din Germania, 85 % din SUA! 
·         Unul din trei copii cu varsta de pana in 10 ani a vazut deja pe Internet imagini pornografice, arata cele mai recente statistici!
Iar 4 din 5 adolescenti vizioneaza regulat fotografii sau filmulete din aceeasi gama, pe calculator sau chiar telefonul mobil, conform Daily Mail, riscand sa aiba probleme serioase pe viitor. Statisticile arata ca multi devin chiar dependenti de pornografia online, chiar la varste extrem de fragede.

Varsta medie la care copilul ia contact cu pornografia este de numai 11 ani, arata sondajul YouGov, realizat in SUA, dar si un studiu pe aceeasi tema efectuat in Marea Britanie. In regat se doreste chiar ca siteurile ce contin pornografie sa poarte o eticheta, o atentionare, intocmai ca si filmele sau emisiunile de divertisment de la TV.

Psihologii se tem ca acesti copii cred ca brutalitatea ce apare adesea in aceste inregistrari este normala, comportandu-se ca atare si mai tarziu in viata, sau ca este normal ca femeia sa fie considerata un obiect sexual, pe care nu o deranjeaza sa fie abuzata.
Adolescentii din ziua de azi stau ore in sir pe Internet pentru a viziona site-uri pornografice si isi trateaza iubitele ca pe niste obiecte sexuale.
Cine nu este convins de acest lucru nu are decat sa dea cautare pe Google cu expresia "imagini sex" si va obtine peste 83 de milioane de rezultate intr-o zecime de secunda, scrie Daily Mail.

"Un studiu recent arata ca 54% dintre baieti gasesc in pornografie o sursa de inspiratie pentru cresterea perfomantelor sexuale. In plus, aceste imagini sunt cu totul diferite fata de cele care erau difuzate in urma cu cateva decenii. Ceea ce vad copiii nostri astazi este caracterizat de violenta, lipsa de intimitate sau respect, lipsa de tandrete sau de
sentimente", spune aceasta, aratandu-se ingrijorata si de faptul ca doar 37% dintre parinti controleaza activitatea copiilor lor pe Internet.

Conform unor statistici publicate saptamana trecuta, un sfert dintre cautarile pe Internet au legatura cu pornografia in timp ce 1,5% dintre site-uri au continut pornografic.
In ciuda faptului ca este un subiect de care multi se rusineaza, romanii sunt mari amatori de site-uri porno. 6 site-uri straine care au continut pornografic atrag lunar peste 2 milioane de vizitatori unici din Romania.
Desi numarul lor este destul de mare, agentii media, regiile de vanzari online si clientii online nu iau in calcul acest lucru, pentru ca nimeni nu vrea sa isi asocieze imaginea cu aceste site-uri, comenteaza Money.

Statisticile nu sunt oficiale, pentru ca aceste site-uri nu sunt inscrise in niciun sistem romanesc de monitorizare a traficului.
Potrivit Doubleclick AdPlanner, peste 9,9 milioane de romani acceseaza lunar Internetul. Numarul de vizitatori se poate afla in momentul in care se seteaza audienta respectivelor site-uri ca target pentru o posibila campanie publicitara.

Totodata, aproximativ 30% dintre vizitatorii site-ului crestinortodox.ro, care ocupa primul loc in clasmentul trafic.ro la sectiunea Spiritualitate, viziteaza si site-uri pornografice, iar 29% dintre vizitatorii site-ului resursecrestine fac același lucru!
În fiecare secundă 3075,65 $ sunt cheltuiţi pentru pornografie, 28.256 de bărbaţi privesc un site pornografic în fiecare secundă, 372.000 de indivizi introduc cuvinte legate de pornografie pe un motor de căutare, la fiecare 39 de minute un nou film din această clasă este scos pe piaţă.
 România este pe locul trei după Bolivia şi Chile în ce priveşte accesarea site-urilor pornografice. Având în vedere caracterul de reţea internaţională a internetului, actualmente nu există legi internaţionale cu privire la pornografia pe net. În 2006, spaţiul virtual pornografic conţinea 4,2 milioane de site-uri, adică 12% din totalul site-urilor, cu toate acestea lunar 72 de milioane de vizitatori din toate colţurile lumii.
(potrivit site-ului http://www.familysafemedia.com/pornography_statistics.html 2006 World Wide Pornography din 01.14.2008).

De asemeni, consumatorii de pornografie s-au dublat între 1992-2006, când Online MBA prezintă statisticile de mai sus. Să ne mai întrebăm dacă au crescut în ultimii 5 ani?  În urmă cu ceva timp, un frate mi-a mărturisit că după o Conferință de câteva zile cu slujitorii bisericești, la un hotel destul de luxos (nu spun dacă erau păstori, preoți sau prezbiteri, și nici dacă erau români), administratorul rețelei de Internet a avut curiozitatea să vadă ce site-uri au accesat aceștia. Stupoare! Un procent destul de ridicat (mult peste jumătate), au vizionat seara în cameră pagini pentru... adulți!
Azi, nu voi ține o pledoarie cu consecințele pornografiei (din lipsă de timp). Totuși, puteția asculta accesând http://audio.resursecrestine.ro/predici/index-autori/emanuel-fedur#audio_player , vorbește Emanuel Fedur

Eu vă scriu atât:
ATENȚIE! Pornografia se combate cu Internetul închis și cu Biblia deschisă!

duminică, 6 noiembrie 2011

Popicăria vieții

Săptămâna aceasta, fiind internat în spital, în salonul invalizilor, am fost "cazat" lângă un bătrân care trăgea să moară! Septuagenarul nu mai comunica, scotea sunete guturale și-și dădea ochii peste cap. Singurul ajutor, dat de fiica sa, erau niște... lumânări într-o cană.

Auzisem - dar acum am învățat pe patul spitalului, că în clipele când te iei cu moartea la trântă, nu te mai poți pocăi. Dar și că, dacă ți-e scris să dai ortu popii, nimeni nu te mai poate întoarce din drum.

Moșul suferind n-a murit în spital. A plecat acasă, aproape inconștient. Nu-i sunase ceasul.

Mi-am adus aminte că Marin Sorescu, într-o meditație gravă de-a sa, spunea că "impersonalitatea destinului se traduce în imaginea unei popicării vaste, în care itinerantul fiecărei bile este determinat de o transcendență impasibilă: Totul e calculat dinainte, / Cu mare precizie, / Numai noi, naivii / Mai umblăm pe la policlinici".

Suntem niște popice așezate de Marele Maestru al Cerului în careul destinului. Însă oricine ar arunca, bila vieții nu ne poate doborî la pământ fără ca El să-i permită. Moartea își are vremea ei, spune Eclesiastul (Ecles. 3:2b). Așa că, s-o așteptăm liniștiți!

Paradoxal, o așteptăm liniștiți în spitale!

sâmbătă, 5 noiembrie 2011

O rană mai murdară ca lepra

Este prima dată când postez o schiță de predică. Voi încerca de acum înainte, ca în fiecare sâmbătă *(în care voi fi acasă), să fac acest gest. Folosiți-le fără probleme! Fiți binecuvântați!
Text: Luca 17:11-19
Inventio: Scăpat din avionul condamnaților. Pe cine ai suna prima dată?
Conținutul
I.     Lepra și păcatul îl țin pe Dumnezeu la distanță.
a.    Lepra e o imagine în care moartea lucrează în timpul vieții. Părțile afectate de lepră mor, bolnavul trăiește însă mai departe.
b.    Lepra n-are nimic de speriat.
c.    Omul lepros nu simte nimic in părțile afectate. Omul bolnav de păcat nu știe că-i păcătos.
Istorie biblică: Naaman
II.    Nerecunoștința e  o boală mai rea ca lepra
a.    Nerecunoștința-un păcat cu care n-ar dori nimeni să fie tratat, dar pe care-l practică toți oamenii
b.    Nerecunoștința-un păcat care nu se condamnă
c.    Nerecunoștința-de la om, la subom
Isaia 1:3: ”Boul îşi cunoaşte stăpânul, şi măgarul cunoaşte ieslea stăpânului său, dar Israel nu Mă cunoaşte, poporul Meu nu ia aminte la Mine.”
Ilustrație: Sclavul Androcle și leul. În deșert, Androcle i-a scos un țepuș din labă. În arenă, la Roma, leul i-a căzut la picioare.
III.   O inimă bună face mai mult decât o piele curată
a.    Mântuirea, mult mai de preț decât sănătatea
b.    Scoală-te, credința ta te-a mântuit (v. 19) este vestea pe care vrea s-o audă orice păcătos
Concluzie: Primul obstacol pe care-l pune diavolul în calea mântuirii este distanța față de Vindecător. Un singur păcat face o distanță atât de mare...Totuși dacă cumva prin apropiere de Dumnezeu păcătosului îi este iertată vina, diavolul găsește o nouă soluție: nerecunoștința vindecării...
Diavolul vrea oameni nemântuți. Hristos îi vrea cu El la cină... filmul din grădina Ghetsimani."Îi vezi Isuse? Pe Petru, pe Andrei, pe Iacov, pe Filip, pe Ioan? Flămânzii hrîniți ce-l aclamă pe Baraba? Vezi romanii nepăsători ce joacă zaruri la cruce? Vezi mulțimea care te huiduie? Pentru ei vrei sa mori? O armată de nerecunoscători"...
"Ii văd, dar tu vezi Crucea? Peste câteva ore se va înălța pe Golgota... Vezi milioanele, sutele de milioane ce o vor săruta? Și nu o zi, o săptămână, apoi euforia se va stinge. Mii de ani, la poala ei va fi recunoștință"...
E cineva căruia Dumnezeu i-a rămas dator? Căruia Dumnezeu i-a fost nerecunoscător? Dar, sunt persoane care au uitat recunoștința față de El? Și când uiți să mulțumești oamenilor, tot lui Dumnezeu Îi ești nerecunoscător!
Cere iertare pentru acest păcat. Altfel, pentru dumneata, Dumnezeu va rămâne la distanță! Nu uita, Dumnezeu poate vindeca și de departe!

vineri, 4 noiembrie 2011

Epistolă

Fraţilor,
mi-au spus ai Cloei despre voi...
            că-n grădinile iubirii
            aţi lăsat omida firii
            să vă strice trandafirii
                        din Eden;
            Că din nou la voi pe vale
            toate crengile sunt goale,
            că n-au mai rămas petale,         
                        nici polen.

Fraţilor,
mi-au spus ai Cloei despre voi...
            că fecioarele-nţelepte,
            nu mai stau cu drag s-aştepte,
            priveghind pe-a nunţii trepte,
                        ca surori;
            că mireasa de mâhnire,
            nu mai ţese in subţire,
            pentr-a-ntâmpina pe Mire
                        sus pe nori.

Fraţilor,
dar unde-i dragostea dintâi?...
            Dacă azi aveţi mânie?...
            câţiva ani şi nu o mie,
            cum veţi fi o veşnicie
                        sus pe plai?
            Dacă azi aveţi zăvoare,
            veţi avea în ceruri oare
            câte-un Rai de fiecare,
                        câte-un Rai?

Fraţilor,
să ştiţi că vremea s-a scurtat.
            Las´ să fie holda plină
            şi de spini şi de neghină!
            Grâul lângă grâu să-ţi ţină
                        spicu-n vânt.
            Cine-i spin cu flori deşarte,
            spin să fie mai departe!
            Cine-i sfânt, mai sfânt să-şi poarte
                        rodul sfânt!

                de Costache Ioanid

Zgârciţi vs Risipitori

de Dani Surducan
Există două grupuri antagonice de oameni, rivale, ce duc de milenii lupte crâncene pe terenul argumentării. Două clanuri ce se condamnă reciproc cu o vervă feroce şi neobosită furie. Se aruncă anatema în tabăra adversă... şi se lasă acolo. Când vorbesc unii de alţii, şi o fac des, ochii stau să ţâşnească din orbite, obrajii capătă culoarea bostanilor de halloween, gura devine capac de oală ce aruncă pe la colţuri spuma fiartă a urii. Cuvintele ies într-un ritm infernal pătate de sângele ţâşnit din limba capsată-ntre măsele. Aţi ghicit... nu, nu sunt suporterii dinamovişti şi cei stelişti ci daţi-mi voie să-i introduc în scenă pe rivalii fără şansă de împăcare... Zgârciţii vs Risipitorii.

Zgârciţii se trag din seminţia lui Hagi Tudose. Ei sărută zilnic tabloul părintelui lor, regretatul Tudose Hagi, tablou ce-l prezintă pe acesta în timp ce taie cu toporul coada motanului. Adică transformă motanul din combi în limuzină, îl scurtează pentru a intra mai repede pe uşă economisind astfel căldura ce se risipea datorită celor 10 cm inutili de coadă.

Zgârciţii sunt cei care au da` n-au. Ei au doar hârtii şi matematică destulă ca să numere hârtiile. Ei au doar bani pentru o savarină nu şi bucuria papilelor gustative în timp ce savurează din plin o savarină perfect însiropată şi umplută cu frişcă proaspătă. Ei au doar becuri nu şi lumină. Ca bunicul meu, fi`ertat, care nu-şi putea îndemna genele la somn până ce nu se stingea şi ultimul bec de pe moşie. „Dăsanco... iar argie biecu-n conc (coridor), miri-să lumea de el bec!”. El dacă se simţea prea fericit şi nu mai putea suporta atâta fericire, se fixa înaintea contorului de curent şi privea cu amar şi stupefacţie cum se învârte rotiţa contorului. Cu fiecare tură a rotiţei... scădea şi fericirea lui. Şi venea roşu şi luminat şi pleca vânăt şi întunecat.
         
Zgârciţii au lemne de foc nu şi o cameră încălzită. Ei se încălzesc cu gândul că au şura plină de lemne. Noi căram lemne doar după ce adormeau bunicii. Tiptil umpleam braţul de lemne şi ţuşti să nu ne vadă. Credeam noi că ei dorm... stăteau la pândă cu becul stins. «Dăsanco... iar o tricut Danu cu un brăţoc de lemne... lălăăă ăştia fac cald ca-n băi!»

Mi-e simplu să scriu despre zgârcenie şi zgârciţi pentru că am crescut pe lângă ei. Nu ştiu de ce au fost aşa... probabil şi deportarea în Bărăgan şi-a lăsat urme adânci în cutele sufletului lor. Probabil şocul avut atunci când smulşi din pat, din glie, din neam, din sat şi urcaţi în marfare şi aruncaţi în câmpia Bărăganului şi sărăcia de acolo a aprins în ei spiritul de conservare. Ne-au iubit mult... şi noi pe ei.

În tabăra adversă se află risipitorii. Cei din tagma asta în loc de mâini au ciur rar, sită rară. Ei dintr-un salariu de 800 ron cheltuie 1000 ron pe adidaşi „dă firmă”. Ei au făcut un legământ pe care se străduiesc să nu-l încalce... să nu cumva să le ajungă salariul de pe o lună pe alta. Indiferent că muncesc în ţară sau în străinătate nu are importanţă. Risipitorii până prin data de 10 a lunii sunt prinţi, boieri, chiaburi, din 11 începând butonează disperaţi agenda telefonului în căutarea de noi împrumuturi. Până în data de 10 serveşte micul dejun la restaurant... după nu-l mai serveşte defel. Ei reuşesc să fie într-o singură lună şi prinţi şi cerşetori. Risipitorul are ceas Rolex suflat cu aur şi stomac suflat cu foame.

Un creştin zgârcit e o contradicţie în termeni. Ori creştin, ori zgârcit. Creştinul trăieşte trimiţând în cer. Zgârcitul trăieşte prin şi datorită agonisirii de pe pământ. Creştinul are trupul aici dar gândul, inima, dorul în ceruri. Zgârcitul are trupul, mintea, inima, sufletul încătuşate aici, în ţărână. Nu-i bai să ai. E bai să ai şi să iubeşti cu toată fiinţa ceea ce de fapt ţi s-a dat spre administrare. Ceea ce avem nu e al nostru... dar asta nu o credem decât după ce am fost diagnosticaţi cu cancer.

Zgârcenia e o boală sau şi mai rău o posedare demonică. E un duh demonic ce nu lasă să se savureze nici pământul şi blochează şi căile spre mântuire, spre cer. Pe calea mântuirii, întâlnirii cu Hristos se apucă lăsând nu adunând şi ţinând cu toţi dinţii. Din păcate sunt mulţi „creştini” zgârciţi cu ei şi cu ceilalţi. Sunt mulţi care ameţesc leuţul până să-l pună în colectă. Şi mulţi care dau la săraci rar, foarte rar şi foarte puţin dar întotdeauna scriu pe foaie, contabilizează tot ce dau şi au grijă să afle şi alţii. Ştiţi care-i părintele contabilităţii?... Satana, spunea Steinhardt. Numai el scrie pe foaie tot ce facem şi apoi dă fuga şi strecoară foile informative pe sub uşa cerului.

Un creştin chivernisit... Da! E cu totul altceva. A fi un bun gospodar al lucrurilor încredinţate spre administrare e parte integrantă a vieţii de creştin.

Să ne dea Dumnezeu sfântul echilibru în viaţă!

(articolul a apărut pe site-ul Ciresarii.ro, vineri 4 nov. 2011