Fundaţia CIREŞARII

vineri, 31 august 2012

Cum miroase sufletul...- de Tudor Chirila



Sufletul fecioarei miroase a mosc si grau timpuriu stropit de ploaie.

Sufletul copilului miroase a zapada amestecata cu crengute de brad.
Sau a abur de lapte ars.

Sufletul adulterei miroase a alge si crini in ziua a doua.
Mai miroase a balta de noiembrie strabatuta de cizme din cauciuc.

Sufletul hotului miroase a frica. Iar frica miroase a carne de porc in descompunere.

Sufletul vaduvei miroase a lemn uscat. De fag sau de stejar.

Sufletul lasului miroase a cenusa muiata in apa salcie.
Sau a carpa inca umeda de lesie si praf.

Sufletul fugarului n-are miros.

Sufletul bogatului miroase a peste crud sau a carne incinsa pe gratar stropita cu vin de tara.

Sufletul criminalului miroase a sudoare rece.

Sufletul politicianului miroase a flegma uscata pe furnirul decojit al unui birou de provincie.


*************
PS: Ce i-a scapat lui Tudor Chirila este sufletul crestinului.
N-a scris, pentru ca n-a avut de unde sa stie...
Provocare: cum miroase sufletul nostru?

joi, 30 august 2012

7 descoperiri după moarte

text: Luca 16:19-34


1. Iadul este un loc real v23
2. Scriptura este adevărată v29
3. Judecata este extrem de aspră v25

4. Nici o schimbare nu mai este posibilă v26, v31
5. Cei dragi de acasă pot fi şi ei pierduţi v27-28
6. Credincioşii sunt răsplătiţi v23-24

7. Pocăinţa este obligatorie v30




Iosua la graniţa Canaanului

Ce învață Iehova pe Iosua în momentul în care Moise este scos din scenă?
Text: Iosua 1:1-9

1. Viața cu Dumnezeu are totdeauna o țintă; (1:2)
- nu trăim la întâmplare, nu alergăm oriunde
- eşecul apare întotdeauna imediat ce am pierdut ţinta
- când nu mai vedem ţinta e o singură soluţie: înapoi unde ne-am pierdut credinţa.

2. Ca sa ajungm la țintă trebuie sa nu ne abatem nici la stânga, nici la dreapta; (1:7)
- creştinismul se trăieşte pe centru, cu sens unic: înainte!
- extremismul e viaţă pe frontieră; e riscant.

3. Să pornim la drum cu curaj. Înaintea noastra a mai fost cineva;
- înaintea lui Iosua în Canaan mai trăise Avream, Isaac şi Iacov,
- noi să nu uităm norul de martori,
- Hristos ne-a netezit cărările!

4. Fi o mărturie bună, cu toată familia, pentru cei din jurul tău!;
- "Eu şi casa mea voi sluji Domnului"!
- societatea bună se construieşte cu familii bune.

miercuri, 29 august 2012

Credinţa în cifre

În România, unele culte ori biserici, şi chiar unii păstori, fug când aud că li se cere cifre. Spun că „nu vor s-o păţească asemeni lui David”: care a pierdut din populaţie din cauza „numărătorii” poporului. Problema acestora însă, e alta: numericul vehiculat de dânşii e fictiv! Adică se declară mai mulţi decât sunt! Întrebare: asta nu-i păcat?
Şcoala duminicală, Biserica Izbânda Drăgăneasa, Ph

Cifrele vorbesc mai tare ca vorbele. Recensămintele, spunea Dimitrie Gusti, sunt „inventarele vii ale fenomenelor şi faptelor sociale”. Sunt „instrumentele prin care ne verificăm cantitatea bisericii”, spun eu. Sunt arhiva vie a confesiunii. Ne arată trecutul, prezentul şi... viitorul. Prin ele, prin pietrele acestea vii, ne verificăm dacă am clădit. Ori dărâmat.

Săptămâna trecută, Institutul Naţional de Statistică a publicat rezultatele preliminarii ale recensământului din 2011. Comparativ cu 2002, bisericile tradiţionale s-au diminuat, dar numărul total de evanghelici (penticostali, baptişti, creştini după evanghelie, „tudorişti”) a crescut. Puţin, foarte puţin însă. Penticostalii sunt 367.938, baptiştii 118.003, creştinii după evanghelie 42.000 iar tudoriştii sub 18.000.

Realitatea cifrelor arată însă că numai penticostalii au crescut între 2002-2011 (cu 43.476), în timp ce ceilalţi au intrat pe pantă: baptiştii au mai puţin cu peste 8.000 de membrii, creştinii după evanghelie cu 3.000, tudoriştii cu 1.000 de persoane. Chiar şi adventiştii (care sunt neo-protestanţi, dar nu evanghelici) au scăzut de la 93.670 la 85.902.

Cei mai mulţi evanghelici sunt concentraţi în judeţele Bihor (peste 60.000), Suceava (cca 55.000), Arad (peste 45.000), Timiş (peste 35.000), Cluj (cca 30.000) şi Bistriţa-Năsăud (25.000). Judeţele Sălaj, Maramureş, Hunedoara, Caraş Severin depăşesc puţin 20.000 de evanghelici. La polul opus se situează judeţele Tulcea (cca 700 persoane), Olt, Giurgiu (cca 1000), Vâlcea şi Teleorman (peste 1100).

Penticostalii cei mai mulţi sunt în judeţele Suceava (47.244), Bihor (38.133), Arad (29.689), Timiş (27.885), Cluj (21.451) şi Bistriţa-Năsăud (20.589), creştinii după Evanghelie în judeţele Prahova (peste 5.100), Iaşi (cca 5.000), Suceava (4.500), Sibiu (3500), iar baptiştii cei mai mulţi se concentrează în Bihor (21.839), Arad (15.882), Caraş Severin (11.092), Timiş (9.738) şi Sălaj (8.300).

Despre diminuare nu discut aici. Personal, nu iau în calcul nici o scuză. Nici că au emigrat fraţii, nici că au plecat la Domnul bătrânii, nici că recenzorii au greşit şi nu au trecut populaţia la rubrica corepunzătoare credinţei. Biserica e obligată să crească. E sub puterea lui Hristos!

Sunt îngrijorat însă că în acest interval ateii au crescut numeric de la 8.524 la 21.198, cei fără religie de la 12.825 la 23.918, iar cei ce-au refuzat să-şi declare religia au ajuns de la 11.734 la 84.753. Sunt îngrijorat de faptul că alergăm să evanghelizăm Africa, India, Bangladesh sau Nepal şi nu ne pasă de satele din România! Nici de bisericile mici, pline de bătrâni, nici de judeţele unde nu sunt decât sute sau maxim 1000 de evanghelici!

Dacă noi pocăiţii avem credinţă mare sau mică, nu trebuie să ne-o spună Hristos, căci ne-o ştim fiecare. Unii vor infirma ce zic, dar momentan realitatea credinţei noastre o reliefată de... cifre!

Viteazul Ehud, stângaci nu stângăcie

de Florin Ianovici

Ehud și-a făcut o sabie aparte, cu două tăișuri, și pentru că nu se slujea de mâna dreaptă, o purta în partea dreaptă.

A primit o însărcinare banală, de a aduce un dar lui Eglon, împăratul Moabului, care asuprea Israelul.

Ehud nu și-a plâns de milă, și a înțeles că stângaci, nu e totuna cu stângăcie!

A reușit să îl rapună pe Eglon pentru că un om care are un handicap social sau de altă natură nu trece prin viaâă la fel ca ceilalți. Ehud era atent la amănunte, hotărât să lupte și încrezator că Dumnezeu folosește pe cei slabi ca să dea de rușine pe cei tari.

Nu contează de ce parte a trupului sau de ce aspect al vieții nu te poți sluji. Contează să ai ochii deschiși, o inima curajoasă și să folosești orice oportunitate iți este oferită.

Când sunt slab, atunci sunt tare!


Să știe Eglon că Ehud nu se dă bătut!

luni, 27 august 2012

Sfaturi pentru surorile gospodine

Pentru că ştiu că blogul acesta este citit şi de surori,
pentru că până acum am scris numai sfaturi pentru predicatori,
pentru că eu, ca bărbat, am fost impresionat de ceea ce am văzut...
Surorilor noastre,
15 idei de design alimentar!
Să gătiţi bine! 














duminică, 26 august 2012

Wien, orasul pestriţilor

Vindobona. Dunăre. Maria Tereza. Prinţesa Sissi. Mozart. Beethoven. Haydn. Schubert. Brahms. Schonberg. Schwartzeneger. Eminescu. Titulescu. Hitler. Sediul general OPEC, sediul european ONU. Sediul Energiei Europene. Absenţă NATO. Schönbrunn. Festivaluri. Filarmonică. Catedrale. Stephansdom. Karlskirsche. Castele. Hofburg. Păduri. Parcuri imense. Prater. Tiergarten. Autostrăzi. În toate direcţiile. Suspendate chiar. Trenuri vechi şi noi. 2 milioane locuitori. 20.000 de angajaţi la salubritate. Cu 2000 euro/lună. Gelaterii. Cafenele. Ristorante. Mall-uri. Pandorf. Aquarium. Austrieci. Italieni.  Mini. Decolteuri largi. Sari islamice. Cizme. Şlapi de gumă. Adidas. Chanel. Apple. Swarowsky. Armani. Nike. OMV. Shell. Agip. Porr. Electonică. Mecanică. Eoliene. Rafinărie imensă. Viori. Multă ciocolată. Sacher. Sârbi. Români. Turci. Chinezi. Arabi. Foarte mulţi arabi. Îngrijorător de mulţi. Agitaţie continuă pe străzi. Maşini parcate matematic. Înghesuială. Lumini. Ghirlande. Mariahilferstarsse. Ringstrasse. Schopping city. Curăţenie. Mii, zeci de mii de turişti. Emigranţi. Poliţie. La fiecare pas. Droguri. Beţivi.  Biserici pusti. Lipsa credinţei. Catolici care părăsesc oficial biserica. Opus, biserici penticostale, baptiste, creştine după Evanghelie. Româneşti.
Schonbrunn - vedere panoramică

miercuri, 22 august 2012

Când puterea Sa vine peste noi

”Puterea divină va veni peste noi atunci când înaintarea Împărăției lui Dumnezeu va fi mai importantă decât consolidarea Împărăției noastre”, scria Mark Finley.  Îi dăm dreptate. Și credem că, numai așa, Cerul va coborî zilnic să locuiască printre noi.

Puterea Sa va veni peste noi atunci când vom iubi pe cei pierduți tot atât de mult cum îi iubește Mântuitorul. Și, nimeni nu va mai fi samaritean.
Puterea Sa va veni peste noi atunci când vom dori să ascultăm mai mult de șoaptele lui Dumnezeu, decât de țipetele inimii noastre. Vom adormi fără diazepam, fără dureri de cap.
Puterea Sa va veni peste noi atunci când timpul petrecut la ”pescuit oameni” va fi mai lung decât timpul la reparat ”bărcile” din biserici...

(pentru continuare da-ți click http://www.ciresarii.ro/articole/editorial/Cand-vine-puterea-Sa-peste-noi---Nicolae-Geanta )

marți, 21 august 2012

Lungimea predicii

”Frate, da' tu nu poți să predici decât 10-15 minute? Așa cum facem noi toți?”. Reproșul ăsta vine deseori în biserici. L-am trăit cu ani în urmă pe pielea mea. E gustat azi de mii de tineri. Nu vine de la frații care stau în bănci, și nici atât din partea surorilor. Ci din partea acelora ce suferă de amvonită. De la Comitete. Acești justițiari eclesiastici.

Problema care o ridic eu aici, nu are caracter de leadership, și nici de programator spiritual, ci pur și simplu întreb: cât să dureze o predică?

”Predicile lungi obosesc”, spun unii. Bănuiți de ce? Pentru că ei nu pot predica decât câteva minute. Aceștia tot argumentează cu nefericitul Eutih. Și dau vina pe Pavel, nu pe somnorosul ce-a căzut de la balcon.

Guiness Book, menționează că cea mai lungă predică din istorie a durat 23 de ore. Promotorul ei a fost new-yorkezul Donald Thomas (septembrie 1978). John Wesley a predicat în octombrie 1739 la Shire Hall din Cardiff, peste 3 ore. Prima predică de la Capela Princeton a rectorului Jonathan Edwars, a ținut ”peste două ceasuri”(1758). Episcopul Virginiei, Richard Moore a trebuit să predice într-o duminică (prin anul1800) de trei ori consecutiv!

În perioada victoriană, englezii predicau 45 de minute, și ”destul de des, un ceas”. Un fermier chiar s-a plâns lui CH Spurgeon că un tânăr a predicat o jumătate de oră după program (după ora 16,00) și i-au rămas vacile neadăpate! (”Cum pot fermierii să asculte predica dacă le stă mintea la o vacă, scria prințul predicatorilor”).
”E trist că de la exagerările victoriene, predicatorii au redus omiliile la vreo 10 minute”, zicea John Stott. Forstyth adaugă: ”Scurtimea, e esența glumei, dar predicatorul are mai mult de spus...”. ”Nici arhanghelul Gabriel, nu ar reuși să convertească pe nimeni în 10 minute”, spunea RP Hanson de la Universitatea din Manchester.
Nu putem stabili reguli fixe pentru lungimea predicilor, dar probabil 10 minute e prea puțin, iar un ceas este prea mult. Unii zic că o predică bună ”ar trebui să pară de 20 minute”. Să pară, dar să nu fie atât! Fratele Vladimir Pustan ne-a învățat la școală că trebuie să ne încadrăm în 30-35 de minute. Și dacă biserica cere, să ajungem undeva la 45 minute. Urmăriți-l. De partea cealaltă sunt predicatori foarte buni care predică 60-70 de minute. Aproape dublu. E greșit? Eu zic că nu.

Părerea mea este că-i aproape imposibil de răspuns la această întrebare despre lungimea predicilor. Pentru că depinde de ocazie, de subiect, de maturitatea bisericii și de înzestrarea predicatorului! Nu lungimea predicii face biserica să aștepte cu nerăbdare sfârșitul expunerii. Ci caracterul tărăgănat, plicisitor al vorbitorului.”Modul cel mai înțelept de a scurta predica este să o faci mai interesantă”, spunea John Stott.
În anii ce au trecut am înțeles de ce ”criticii” mă îndemnau să predic numai 10 minute! Nu că citiseră dânșii ceva Omiletici inovatoare. Ci, pentru că nu se pregăteau! Nepregătirea duce la expuneri ad-hoc, la predicuțe. Prin urmare, ”predicuțele au dat naștere la creștinuți” ca să-l citez pe Campbell Morgan de la Westminster.

Să predicați bine fraților! Duhul vă vă pune în minte ce să spuneți. Dar, numai dacă citiți!

luni, 20 august 2012

5 milioane de români pe Facebook

Numărul utilizatorilor de Facebook a ajuns la 5 milioane în România, la începutul lunii august 2012. Lucrul ăsta pe mine mă îngrijorează. Cunosc o mulțime de persoane care au înțeles pericolul acestui diavol online, mi-au dat dreptate la ceea ce-am scris și  predicat, dar paradoxal, continuă ”socializarea”.

Din cei 4.947.720 utilizatori Facebook din Romania, 4,4 milioane sunt rezidenți. O treime dintre ei se află localizați în 3 orașe! (peste 1 milion în București, și câte 200 000 în Cluj-Napoca și Timișoara).

Numărul adepților Facebook, e nivelul unei acoperiri la nivel de populație de 38 % (nu după listele electorale!), și de 58 % în rândul internauților. Cea mai mică prezență pe Facebook o au locuitorii din Pașcani (doar 11.120 de conturi, care reprezintă 0,25% din total), și cei din Sighișoara (cu 10.360 conturi, care înseamnă 0,23%).

Cele mai multe persoane se încadrează în eșantionul 18-24 de ani (30,6%), între 25-34 de ani (30,4%) și 13-17 ani (15,6%). Bărbații au mai multe conturi decât femeile care dețin 49,71% din totalul acestora.

duminică, 19 august 2012

Ce focuri ne mistuie?

de Florin Ianovici

Diu ucenici, supărați, Iacov și ioan, l-au întrebat pe Isus dacă vrea ca ei să poruncească să se coboare foc din cer peste un sat samaritean ce a refuzat să îl găyduiască.

Motivul refuzului samaritenilor erau cu privire la o dispută națională: unde este adevăratul loc de închinare?
”Nu”, a răspuns Isus. ”Voi nu știți de ce duh sunteți însuflețiți! Focul de care e nevoie nu e acela care să distrugă vieți, căci Isus este Dumnezeul care nu vrea ca oamenii să se piardă ci să fie mântuiți”.
E nevoie ca focul care să mistuie jertfa, de focul care să aprindă pasiunea pentru semenii pierduți, de focul inimii aprinse de Scriptură, de focul curat al unor prietenii în Domnul. E nevoie de focul dragostei între soți, între copii și părinți, între frați și surori. E nevoie de focul mocnit al răbdării și dăruirii de sine.

Când vorbiți de Ilie, nu căutați doar focul ce a mistuit pe cei ce au venit împotriva sa, ci, mai ales, locul în care a mistuit jertfa.

Vă rog, când vorbiți despre țara noastră, despre biserica voastră, despre părinții voștrii, despre prietenii voștrii, căutați focul ce mistuie jertfa și nu pe acela care preface totul în scrum.

Când auzi sau citești, sau ți se întâmplă ceva care te deranjează, te năpustești asupra celor ce te deranjează, sau simți nevoia să te retragi la rugăciune, la un timp de reflecție, de analiză, de evaluare în lumina Scripturii?
Sunt zile în care oamenii sunt aprinși! Ce foc te mistuie?

Şansa celui fără nici o şansă

Text – Ioan 5:1-9


Invențio
Șeful poliției din Bistrița și un frate căruia un bețiv i-a ucis fata pe trecerea de pietoni. "Puteţi să-i cereţi asta, asta asta", şi i-a prezentat Legea... "Nu cer nimic. Îl iert"
Ce șanse acordăm noi infractorilor, bolnavilor de metastază, gay-lor, lesbienelor, repetenților?
Hristos a mai acordat tuturor o șansă. Pentru El nici femeia cu 7 patimi, nici leprosul, nici femeia prinsă în adulter, nici tâlharul de pe cruce, nu au rămas fără șansă...

Dispozitio
Betesda era o scăldătoare, un bazin dreptunghiular de 17/4 m, locul unde se scăldau oile aduse jertfă la Templu. Până în 1888 era considerată legendă. Se găsea la câteva sute de metrii de Templu. Devenise un lazaret plin de bolnavi:, schiopi, ciungi, orbi, paralizați. Atenți la luciul apei. Ochii țintă. Erau stârniți de zvonul că un înger, o tulbură, apoi primul ce sare e vindecat.
Cam ciudat cum acționa îngerul: cobora din când în când, tulbura apa și vindeca numai o persoană! Pe cel mai rapid. Nu trebuia rugăciuni, credință, evlavie. Fără închinare, fără cântări, fără post, fără pocăință. Numai mușchi contau. Cel mai rapid. E drept, e corect?
Hristos nu lucrează așa. El nu se atinge de nimeni dacă a pus lumânări, tămâie, a dat bani pentru candelabre, a sărutat o icoană, a cântat în cor, a predicat chiar.
La scăldătoarea Betesda era un om bolnav de 38 de ani. Slăbănog/paralizat. În fiecare dimineață se târa să ajungă acolo. Și seara, pleca cu ochii în lacrimi. Și azi tot așa rămân. Ca și ieri, ca și săptămâna trecută, ca și anul trecut. Nici o schimbare. De ani de zile aștept o minune cu mine! Nimic! Am văzut atăția vindecați. Numai eu nu mă pot coborî în apă. Era trist (Feroviaru și Sefora, cântări la 7,30 dimineața. Fără nici o șansă! N-am pe nimeni Doamne. Sunt singur!

1. Șansa de a nu fi singur
Cum să fi singur la Betesda, că-s o mulțime de oameni aici? Sunt sute de bolnavi, familile lor, sunt zeci de mii de evrei la Templu. Cum să fi singur? Da, ei trec pe lângă mine, mă privesc curioși. Dar, atât.
Paradoxul societății noastre – cât mai mulți și cât mai singuri. Suntem 7 miliarde oameni, dar tot singuri. Atîția copii singuri, bătrâni singuri, soț sau soții singure. Cu lacrimi sărate pe obraji. A reușit Satan să ne izoleze. Avem o casă, apartament, dar nu mai avem o familie. De multe ori administrăm numai patrimonii (Ianovici), dar bogățiil constau în numărul de prieteni.
Se uită oamenii la noi și cred că-i înțelegem. Dar n-avem timp să-i întrebăm ce-i doare, ce-i frământă. Și nici măcar să-i privim. Au făcut soțiile noastre riduri pe față. Și nu le vedem. Au părinții noștrii părul alb. Și nu-l vedem. Știți de ce? Nu din nepăsare numai, ci nu mai avem milă.
Apropos, Betesda=casa milei. Era milă acolo? Era har la Betesda? De unde? Atâta concurență, cum rar ți-e dat să vezi. ”Problema mea e cea mai acută!” O societate egoistă. Cine intră primul. Restul, n-avem milă! Iubiților esența bisericii este Mila. Când lipsește, Dumnezeu o raduce. Știți ce verset biblic am dori să ni se palice la judecată? Mila! Dar n-o primești, dacă aici n-ai știut s-o oferi!
Betesda=bet cesdah=casa îndurării. Era îndurare acolo? Se îndurau unii de alții? Nici vorbă.
Betesda=casa căldurii sufletești. Simțea slăbănogul cu orbii, cu șchiopii, cu cei cu ciroză? Dar lumea de acolo cu el?

Nimeni Doamne, nimeni nu este cu mine! E plin Ierusalimul, tărgul, piețele, Templulu lui Iehova. Dar eu sunt singur! Vin dimineața târâș de acasă. Plec tot târâș, pe coate. Sunt flămând, zdrențuit. Sunt sărac, dar singurătatea e cea mai amară!
Trăim și-n 2012, tot un lazaret spiritual. Oamnei plini de păcate, bolnavi. Toți așteaptă să vină cineva. Așteaptă un semn de milă, de binecuvântare, o mână pe umăr, căldură sufletească, îndurare! Asta așteaptă biserica de la credincioși!
Dumneata, eu, ce așteptăm? Primăria, un loz de 100000 euro, un înger?
Am ajuns să fim nepăsători de cei de lângă noi. Au căzut între tâlhari, și noi trecem mai departe. Dar slavă Domnului că e Hristos...

Într-o zi... Praznic mare. Sărbătoare la Templu. Și-n spatele Templului durere! Unii sărbătoreau, alții sufereau. Hristos unde s-a dus? Biserica unde se duce azi? Sărbătorește. Și deprimații.
"Eu știu ce-seamnă să fi singur"! - zice Hristos. Om al durerii și obișnuit cu suferința. De câte ori se înopta, oamenii plecau acasă, vindecați, sătui de pește și pâine, și nimeni nu m-a chemat sub acoperișul lui să mă odihnesc. Nimeni nu mi-a oferit o pernă. Până și vulpile aveau o vizuină! Nimeni nu mi-a oferit o plăcintă caldă, o pâine. Nici picioarele nu mi le-a spălat de praf.

În Ghetsimani, Isus a ridicat capul spre Cer. Și Cerul a rămas mut. Și-a rotit privirea spre prieteni. Și ei nu l-au sprijinit. Era singur. A urmat depresia? Nu! S-a prăbușit cu fruntea în țărână! Și-a strigat cu lacrimi ca de sânge!
Singurătatea, adică durerea de-a nu fi înțeles de cei din jur, nu-i altceva decât prilejul de a-ți pleca fața în țărână. Omul ce se poate smeri, frânge, coborî de la înălâimea unor așteptări în țărână – e omul binecuvântat!
Eu știu ce e singurătatea, spune Hristos. Am stat singur în Ghetsimani, am stat singur la Golgota, am stat singur într-un mormânt. Dar voi, voi nu veți mai fi niciodată singuri! ”Eu sunt cu voi în toate zilele până la sfârșitul veacului” (Matei 28:20).
Hristos ne dă șansa să fie cineva lângă noi!
Ilustraţie: Gigi, Isus e aici!

2. Șansa de a te ridica
Pe poarta oilor a intrat Mielul/Hristos. Dacă în Templu era sărbătoare, lui Dumnezeu i-a plăcut să coboare între suferinzi! Dacă în cer e bucurie, Dumnezeu coboară pe pământ, între păcătoși, între înlăcrimați. ”Îi place să locuiască în întuneric” – zice Solomon. El vine lângă cel bolnav, lângă cel mai nenorocit dintre toți... De 38 de ani suferea. De 38 de ani visele sale erau spulberate. Dar omul acesta de 38 de ani se ruga! Știți de unde știu? Păi în vers. 6, Biblia scrie: ”Isus știa că e bolnav de multă vreme”.

Știe Hristos totul despre mine, d-ta. Știe și ce-ai mâncat azi, și acum un an. Știe lacrimile amare. Știe că ai umblat pe Internet, că trântești ușa în nas părinților, cum îți tratezi soția, copiii. Știe cât citești, postești, cât te rogi, cât bagi mâna în buzunar, cât minți, cât bârfești, cât ești de rău! Știe cu ce scop ai venit aici! Totul știe! Și pentru că știe, e prezent! Știți ce-mi place, că Hristos îl caută pe slăbănog. Pe pământul acesta Hristos ne-a tot căutat, și ne caută. Bate, bate, bate... ”Dacă mă primești, cinez cu tine” –zice Mâtuitorul.

”Vrei să te faci sănătos?”. Ce vorbă e asta? Mănânci calule ovăz? Dar slăbănogul răspunde: ”N-am pe nimeni Doamne. Nu e nimeni care să mă arunce–n scăldătoare. Toți de aici ei însuși sunt bolnavi și vor să fie vindecați. N-am pile la poliția Templului, nici printre soldați, n-am rude sănătoase, nici mamă, nici tată, nici frați din sinagogă”.
Hristos nu-i zice: ”Vrei să te arunc eu în apă?”. Nu. Ci îi poruncește: ”Scoală-te, ridică-ți patul și umblă!”. Cum adică Isuse, fără să mă arunci în scăldătoare? Fără lumânări, fără pomeni, fără să pun bani la biserică, pomelnice, fără să fac eu niște mătănii, niște canoane, niște fapte bune, ceva?
Da. Simplu. Tu trebuie decât să te ridici de unde ești! Ridică-ți patul dacă vrei să umblii! Distruge-l. Renunță la păcat, la legăturile vechi.

Trăiești într-o lume de păcat: ai nevoie de schimbare. Dar nu educația, nu cărșile, nu universitățile fac oamenii mai buni. Și nici religia. De multe ori s-a tras cu pușca în Numele lui Dumnezeu!

3. Şansa unei vieţi noi
Acum du-te şi să nu mai păcătuieşti!
Pocăința nu-i schimbarea bisericii, ci a vieții!

(va urma)

sâmbătă, 18 august 2012

Evanghelizare Țintea 2012 (2)

NU IROSI VIAȚA!

ziua II
18 august 2012,

ora 15,00
predică - Nicolae Geantă- Șansa celui fără nici o șansă
laudă și închinare: Raze de lumină (Frații de la Boldești)

ora 17,00
predică Florin Ianovici - Vinul nou la nunta din Cana
laudă și închinare - Emma & Cristi REPEDE







vineri, 17 august 2012

Evanghelizare Țintea 2012

NU IROSI VIAȚA!
ziua I
17 august 2012, ora 18,00

predică - Gabi ZĂGREAN - Tâlharul
laudă și închinare - Emma  &  Cristi REPEDE
http://www.youtube.com/watch?v=hMRKa8b4FN8
Filmarea este aici: (Playlist) http://www.youtube.com/playlist?list=PL7A3C70BD4E57E6D4&feature=mh_lolz

Sfaturi pentru predicatori (12)

1. Nu criticați niciodată pe cineva până nu i-ați dovedit că îl iubiti!
2. Nu priviți  pe nimeni de sus, nici măcar atunci când îl ridicați!
3. Nu spuneți niciodată bancuri despre Dumnezeu (mai ales în predică!).
4. Nu purtați Biblia într-un mod nebăgator de seamă!
5. Nu repetați excesiv Numele lui Dumnezeu la Rugăciune! E bolboroseală de cuvinte!
6. Nu corectați niciodată traducătorii Bibliei. Dvs n-ați făcut încă o traducere întreaga!
7. Nu fiti prefăcuți în vorbire, vorbiți natural cu biserica! Oamenii resping Evanghelia tocmai din pricina prefăcătoriei pocăiților!
8. Evitați să folosiți un limbaj liturgic, pur bisericesc. Oamenii nu-s obișnuiți cu stereotipii. Explicați-le lucrurile așa cum ați înțeles dvs pentru prima dată Evanghelia.
9. Evitați cacofoniile la amvon!
10. Nu scrieți niciodată, nici măcar în schițe, Numele lui Dumnezeu cu ”d” mic, sau prescurtat: ”d-zeu”, ”D-zeu”, ”dz”, ”DZ”, etc. Este luare în deșert a Numelui Domnului!

joi, 16 august 2012

Scuze care ucid

De dimineața până seara, societatea nostră tot caută scuze: pentru întârzierile de la serviciu, pentru aplicările proaste ale legii, pentru eșecul de la bacalaureat sau titularizare (profesorii). Căutăm scuze când ne-am îmbrăcat ca drapelul pieilor roșii, când facem circ în jumătatea pieței, când am întârziat la o-ntâlnire, când am uitat că e ziua soției...

Internetul e plin de sfaturi pro-scuze, felicitări pentru scuze, SMS pentru scuze. Incredibil, învață chiar cum oamenii să se scuze când au fost prinși cu amanții!

Unii spun că scuzele sunt plauzibile, alții că sunt credibile, și alții că-s acuzatoare. Vorba proverbului: ”cine se scuză se acuză”! Și-atunci, cum să pretind eu că scuzele pot ucide? Noi știm că ele din contră, sunt gesturi de politețe, de fair-play, de justificarea greșelii, ba chiar de pocăință...

Când vorbim de scuze care ucid, cel mai rapid gând ne vine la motivațiile lumii de-a-L respinge pe Dumnezeu. Fără El ne facem harakiri. Deși știu asta, uimitor, credincioșii, Biserica chiar, tot inventează scuze pentru slujirea Domnului...

pentru continuare faceţi click pe http://www.ciresarii.ro/articole/editorial/Scuze-care-ucid---Nicolae-Geanta

miercuri, 15 august 2012

Iubirea în detalii

Cand am ajuns acasa in noaptea aceea, in timp ce sotia mea servea cina, i-am luat mana si i-am spus: am ceva sa-ti spun. Se aseza doar sa manance in liniste.

Puteam vedea durerea din ochii ei. Deodata nu am putut nici sa-mi deschid gura. Dar trebuia sa-i spun ceea ce gandeam. Vreau sa divortez… i-am spus cat am putut de incet. Vorbele mele pareau sa nu o deranjeze. Din contra, foarte linistita m-a intrebat, de ce ? Am evitat intrebarea ei tacand, ceea ce a facut-o sa se infurie. Arunca vasele si striga, nu pari a fi om ! Noaptea aia nu am mai vorbit. Ea plangea in liniste. Eu stiam ca vroia sa stie ce se intampla cu casnicia noastra. Dar nu as fi putut sa-i dau un raspuns satisfacator. Inima mea acum apartinea Luizei. Pe ea nu o mai iubeam. Cu un mare sentiment de vinovatie, am redactat un acord de divort, in care ii dadeam casa noastra, masina noastra si 39% din actiunile intreprinderii. Dupa ce a citit-o a rupt-o in bucati. Femeia care statuse 10 ani din viata ei cu mine, acum era o straina. M-am simtit rau pentru atata timp si energie pierdute cu mine si toate astea nu i le-as fi putut inapoia niciodata. Dar acum nu mai puteam da inapoi, eu o iubeam pe Luiza.

In sfarsit sotia mea plangea in fata mea, ceea ce asteptam de la inceput. Vazand-o plangand ma linisteam putin, pentru ca ideea divortului care ma preocupase atat, acum era mai clara ca niciodata.
Ziua urmatoare am ajuns acasa foarte tarziu si ea statea la masa scriind ceva. Eu nu mancasem, petrecusem o zi foarte intensa cu Luiza si imi era mai mult somn decat foame, asa incat m-am dus la culcare.


Cand m-am trezit dimineata, ea inca scria. Adevarul e ca nu ma interesa, m-am intors in pat si am continuat sa dorm. Mi-a prezentat conditiile ei pentru a accepta divortul. Nu vroia nimic de la mine, dar avea nevoie de o luna inainte de a semna divortul si cerea ca timp de o luna sa incercam sa traim cat mai normal posibil. Motivele ei erau simple : fiul nostru avea niste examene foarte importante luna asta si nu dorea sa-l influenteze cu noutatea casatoriei frustrate a parintilor lui.

Asta era ceva cu care eram si eu de acord. Dar mai era ceva, imi cerea sa-mi amintesc cum am purtat-o in brate in ziua casatoriei noastre. Dorea ca in fiecare zi din luna asta, sa o port in brate din camera noastra pana la usa casei…m-am gandit ca a innebunit. Dar m-am decis sa accept aceasta ciudata cerinta, ca asa aceasta luna va trece fara sa ne mai certam sau cu momente rele.

I-am povestit Luizei de conditiile puse de sotia mea…a ras destul si s-a gandit ca era foarte absurd. Spuse cu ton ironic : nu conteaza trucurile pe care le inventeaza, trebuie sa accepte realitatea ca veti divorta. De cand i-am exprimat intentiile mele de divort, eu si sotia mea nu am mai avut niciun contact intim. In prima zi cand am dus-o mi s-a parut putin cam dificil. Fiul nostru ne-a vazut si a aplaudat de fericire zicand, tata mi-a placut ca o iubesti atat de mult pe mama. Cuvintele lui mi-au provocat un pic de durere. Din camera noastra pana la usa de intrare in casa am mers cam 10 metri cu ea in bratele mele. Ea inchise ochii si imi sopti la ureche sa nu spun nimic copilului despre divort. M-am simtit foarte incomod, am coborat-o din brate si ea s-a dus sa ia autobuzul ca sa mearga la servici. Eu am condus singur la serviciul meu.

A doua zi mi-a fost un pic mai usor. Ea s-a asezat usor pe pieptul meu. Puteam sa-i miros parfumul bluzei ei. Mi-am dat seama ca de mult timp nu i-am mai dat multa atentie acestei femei. Mi-am dat seama ca nu mai era atat de tanara, avea un pic de riduri pe fata, parul ei incepea sa incarunteasca. Era pretul casniciei noastre. Pentru un minut m-am intrebat daca eu eram responsabil de asta.

Intr-a patra zi, cand am dus-o, am simtit ca revenea un pic de intimitate. Asta era femeia care imi daduse 10 ani din viata ei In a cincia si a sasea zi mi-am dat seama ca sentimentul crestea din nou.Nu i-am povestit nimic despre asta Luizei. Cu cat treceau zilele imi era tot mai usor sa o duc in brate. Poate exercitiul de a o cara, ma facea mai puternic. Intr-o dimineata am vazut-o cautand o rochie, dar nu gasea nimic care sa-i vina. Doar a suspinat si a zis, toate rochiile mele mi-au ramas largi. De aici mi-am dat seama ca pentru asta imi era tot mai usor sa o port in brate. Pierdea foarte mult din greutate si era foarte, chiar foarte slaba.

Deodata am inteles motivul: suferise atata durere si amaraciune in inima ei. Inconstient i-am atins fruntea. Fiul nostru intra in acest moment si spuse, Tata e timpul sa o duci pe mama. Vazandu-l pe tatal sau ducand-o in fiecare zi pe mama in brate, se obisnuise. Sotia mea l-a imbratisat cu putere. Eu mi-am intors privirea de teama ca imaginea asta ma va impresiona si ma va face sa-mi schimb planurile. Atunci am luat-o in brate si am inceput sa merg spre poarta, iar mana ei mi-a mangaiat gatul si eu am strans-o puternic in brate, exact ca in ziua cand ne-am casatorit.

Dar starea ei fizica m-a intristat. In acea zi am simtit ca nu mai puteam nici sa ma misc. Fiul nostru plecase la scoala. Am imbratisat-o cu putere si i-am zis, niciodata nu mi-am dat seama ca in viata noastra lipsea asa ceva.

Am plecat la servici, am sarit din masina fara sa inchid usa. Ma temeam ca in orice moment puteam sa-mi schimb parerea … am urcat scarile, Luiza deschise poarta si i-am spus, Regret mult, dar nu voi mai divorta. Nu putea sa creada ceea ce ii spuneam, incat imi puse mana pe frumte si m-a intrebat daca am temperatura. I-am luat mana de pe frunte si i-am spus din nou. Regret mult Luiza, dar nu voi mai divorta. Casnicia mea era plictisita pentru ca nici ea nici eu nu stiam sa apreciem micile detalii ale vietii noastre. Nu pentru ca nu ne mai iubeam. Acum imi dau seama ca atunci cand ne-am casatorit si am purtat-o in brate pentru prima oara, asta este responsabilitatea mea pana cand moartea ne va desparti. In acest moment Luiza iesi din soc, m-a imbrancit cu putere si plangand a inchis poarta.
Fugind am coborat scarile si am plecat de aici.

M-am oprit la o florarie si am comandat un frumos buchet de flori pentru sotia mea. Fata m-a intrebat ce sa scrie pe cartea de vizita. Am zambit si am scris: “Intodeauna te voi purta in bratele mele, pana cand moartea ne va desparti”.

In noaptea aceea, cand am ajuns acasa, cu florile in mana si cu zambetul pe fata, am urcat in camera noastra, numai pentru a-mi intalni sotia in patul ei. Era moartă!!! Nu spusese nimic despre boala care o consuma si o macinase!

Micile detalii sunt cele care cu adevarat conteaza intr-o relatie. Nu casa, masina, proprietatile sau banii din banca. Astea creaza un fals sentiment de fericire, care nu este totul. Mai bine fa-ti timp sa fii prieten sotului sau sotiei si ia-ti tot timpul necesar cu aceste mici detalii care fac diferenta. Sa ai o casatorie fericita !
(preluare de aici)

sâmbătă, 11 august 2012

Evanghelizare la Ţintea, Prahova

Vineri şi sâmbătă, 17 şi 18 august 2012, 
la "Cortul Întâlnirii" din Ţintea, Prahova, 
va avea loc evenimentul evanghelistic intitulat: 
"NU IROSI VIAŢA !".

În ambele zile, începând cu ora 17,00, 
momentele de laudă şi închinare vor fi conduse de către
Cristi şi Emma REPEDE.

Vineri 17 august, invitat special:
pastor Gabi ZEGREAN.

Sâmbătă 18 august, invitat special:
pastor Florin IANOVICI.

Sâmbătă programul va începe de la orele 13,00.
invitaţi: Ligia Marin, Fraţii de la Boldeşti. 
mesaj biblic: Nicolae GEANTĂ

Localitatea Ţintea este un sat situat la periferia estică a oraşului Băicoi, cca 12 km nord est de municipiul Ploieşti.

vineri, 10 august 2012

Botezurile Bibliei

Scriptura vorbeşte despre şase botezuri:
1. botezul pocăinţei (Matei 3:11)
2. botezul în apă (Luca 3:16)
3. botezul cu Duhul Sfânt (Matei 3:11)
4. botezul cu foc (Matei 3:11)
5. botezul martirajului (Matei 20:22-23) 6. botezul în trupul lui Hristos (Romani 6:3)  

Totuşi, apostolul Pavel spune că există un singur botez (Efeseni 4:5). Care este acela, căci mai sus am scris că sunt 6 botezuri?

Rev. dr. Lazăr Gog: "Motivul pentru care Pavel scrie un singur botez, este cel că un singur botez mântuieşte, acela care formează Biserica, Trupul lui Hristos... Singurul botez ce formează Trupul Domnului este cel dat de Duhul Sfânt, în care candidat e păcătosul, botezător e Duhul Sfânt iar mediul este Adevărul (Cuvântul Lui Dumnezeu)".

Fratele Gog menţionează că "singurul botez" este naşterea din nou. Dacă eşti în trup faci parte din Hristos.

joi, 9 august 2012

Politicăloșia (2)

Mă hotărâsem să nu mai scriu nimic despre politică... Chiar vreau să ignor total pe cei ce practică cea de-a doua meserie din lume... În privinţa preşedintelui ţării însă, nu mă pot abţine! Cugetul mă chinuie, mă strânge de gât, îmi furnică şira spinării. Nu pot sta cu mâinile în sân când arde casa vecinului. Nu pot trece strada în partea cealaltă când cineva îmi cere ajutor. Nu pot închide ochii când cineva fură din buzunarele vecinilor mei din autobuz.  Nu pot rămâne indiferent când naţiunea mea, ţara mea, societatea mea are nevoie de mine. Dacă aş fi indiferent, aş fi complice...

Mai merită sau nu revenirea la Cotroceni domnul Traian Băsescu? Eu cred că da. Atâţia ani am strigat cu toţii că vrem un preşedinte activ, care să se implice. Care să nu stea tremurând într-un acvariu, înconjurat de pirahniile ce înfulecă prosperitatea ţării. Care să dizolve camarilele politice, să taie capul caracatiţei, să radă corupţia. Şi culmea, când îl avem ni se pare că se implică prea mult. Că şi-a depăşit prerogativele! Că e prea băgăcios, prea dur, prea petrecăreţ, prea strâmb, prea chel ori prea agramat la engleză pentru a fi preşedinte! De parcă Obama, Hollande, Putin sau Merkel, ar fi uşi de biserică. Ori fotomodele. Că astea ar conta în politică!   

Traian Băsescu e un preşedinte care nu stă locului. “Joacă” cu ţigancile, mănâncă burduf cu mămăligă, face băi de mulţime, botează copii, sărută bătrâni, condamnă comunismul, trage “câinii” de urechi... E un "executiv" prin vocaţie. Dacă are ceva de zis, o spune. Andrei Pleşu îl descria ca “abrupt, uneori brutal, dar fără echivoc, şi fără retorică, cu scopuri, strategii imediate şi imaginaţie pragmatică. E tonic. Crede în fapta lui, şi inspiră încredere. E bine dispus. Iar când se înfurie, iese la bătaie fără precauţii preliminare. Nu e omul potrivit să administreze calmul, linearitatea, gata-făcutul”.

Neşansa sa este că înoată în “sistemul ticăloşit”. N-are cum să nu se ude. În politicăloşie, să folosesc derivaţia fratelui Cristian Ionescu, nu rămâi neprihănit. N-ai cum să n-o iei la gioale, sau să nu faultezi. Politicăloşia înseamnă nu doar ticăloşie la pătrat, nici la puterea a patra, ci ticăloşie în toate direcţiile. Adică încerci să faci legal, dar nu vei reuşi 100 %. Sau mai bine zis, îţi faci legile după interese. Nu voi face comentarii despre derapajele de la legislaţia României, ale politicienilor, CCR-ului, USL-ului, ale domnilor Ponta ori Antonescu. Au făcut presa străină şi ne-au băgat la lada de gunoi. Problema este, cum ieşim de acolo ?

Vă îndemn la rugăciune pentru România, creştinilor ! Singura şansă să scăpăm de politicăloşie e Hristos. În ’89 ne-a arătat că se poate. Am plâns cu Mântuitorul pe scările Operei din Timişoara, în Piaţa Universităţii din Bucureşti, în oraşe şi la sate, apoi i-am întors spatele. E vremea să strigăm la Domnul să ne izbăvească ! Iar cei vinovaţi, să se retragă! România nu se mai poate conduce cu plagiatori, cu chiulangii, cu cei ce strigă hoţul apoi ei însuşi fură, cu cei ce fac legile pentru propriile interese, cu justiţie oarbă, cu magistraţi ce au şira spinării strâmbă. Asta se face numai la atei. Prin urmare, poporului nu-i va mai fi frică de nimeni, de nimic. Şi, ca şi vecinii mei, se vor teme mai mult de gâşte decât de Dumnezeu!

miercuri, 8 august 2012

Cuceriți marginile lumii

de Florin Ianovici

“Ci voi veţi primi o putere, când Se va coborî Duhul Sfânt peste voi, şi-Mi veţi fi martori în Ierusalim, în toată Iudeea, în Samaria şi până la marginile pământului.”

În Ierusalim Isus a fost răstignit. I-a fost dor de Ierusalim dar Ierusalimul l-a respins. Acolo trebuie căştigată lupta. Acolo, unde ai primit rănile trădării, rănile aşteptărilor înşelate, locul iubirii refuzate…!Şi nu poţi birui fără puterea Mângăietorului, a Celui care îţi dă puterea de a ierta, de a iubi chiar şi atunci când ei te îngroapă.
Cuceriţi Ierusalimul!

În Iudeea Isus a fost respins ca Învăţător. Au căutat să îl ucidă cu pietre pentru că L-au socotit hulitor.Acolo trebuie căştigată lupta. Cuvântul lui Dumnezeu nu este negociabil. Steagul Scripturii trebuie purtat cu orice preţ.Şi nu poţi fără Duhul Adevărului a cărui ungere te va învăţa toate lucrurile. Şi iţi va da puterea mărturisirii cu orice preţ.
Cuceriţi Iudeea!

În Samaria a însetat. Dar nu Şi-a răcorit sufletul. Cearta oboseşte şi usucă. Cea mai urâtă ceartă este cea religioasă.Suntem diferiţi şi ne plac lucruri diferite. Unii iubesc un gen de muzică, alţii alt gen. Unii se roagă cu voce tare alţii în şoaptă. Doar Duhul Sfânt ne uneşte, doar Duhul Sfânt ne face închinători , doar focul Duhului Sfânt ne aprinde.
Cuceriţi Samaria!

La marginile pământului ne aşteaptă El. Să ieşi din felul tău de a fi, din confortul tău, din zona ta de siguranţă şi să atingi marginile pământului de dragul Lui. Marginile pământului nu înseamnă întotdeaună să mergi ci uneori înseamnă să stai pe loc şi să rezişti presiunii lumii. E tot o margine…! Trăiţi pentru El, alergaţi pentru El. Dar nu o poţi face făra de puterea Duhului Sfânt care te scoate din odaie şi te aduce în faţa mulţimii.
Cuceriţi marginele lumii!

Noi n-avem aur pământesc

    de Traian Dorz

                           Noi n-avem aur pământesc
nici moşteniri ce se-nvechesc
- dar mai bogaţi pe lume nu-şi
comoara noastră e Isus.

Noi n-avem scuturi şi săgeţi
să apere-ale noastre vieţi
- dar nu-i alt mers mai curajos:
Nădejdea noastră e Cristos.

 Noi n-avem săbii de război
şi nici puteri lumeşti cu noi,
- dar nu-i tărie mai presus:
Puterea noastră e Isus.

Noi n-avem nume lăudat
nici scaun înalt, nici loc bogat,
- dar nu-i alt chip mai luminos:
Mărirea noastră e Cristos.

Noi n-avem ţinte şi dorinţi
ce pun pe alţii suferinţi
dar nu-i un adevăr mai dus:
Solia noastră e Isus.

Şi pentru tot ce-am fi lucrat
mai bun şi vrednic şi curat
noi n-aşteptăm nici un folos:
- Răsplata noastră e Cristos!

marți, 7 august 2012

Politicăloșia (1)

Mi-a plăcut derivația. Am citit-o prima dată la pastorul Cristian Ionescu. Acum, scîrbit de manevrele mumbașirilor care zic că reprezintă România, și de fapt se reprezintă pe ei, o folosesc. Politicăloșia, înseamnă de fapt ticăloșie nu la pătrat, nici la puterea a treia, ci în toate direcțiile. Adică, oriunde ai da-o cu politica, tot ticăloșie iese.

De vreo 4 ani, n-am mai scris nimic despre politică. Am trecut la terapia prin indiferență, și-am încercat să sfindez ”ticăloșia la pătrat”. Pentru că sfidarea doare cel mai adânc. Pe cel sfidat.

Derapajele politicăloșiei din ultimele luni, au adus ceața în România. Incertitudinea, calomnia, ura de clasă, dejecțiile verbale. Și foamea în popor. Căci regii se ceartă, dar soldații pier!

Ceea ce mă doare pe mine mai tare este că mai mulți prieteni de-ai mei, setați de televiziuni și ziare, au reacționat împotrivă-mi, deoarece nu le susțin opiniile antibăsesciene. Iar pentru faptul că pe blogul personal eram într-o fotografie alături de președintele Băsescu și fetița mea, a devenit un păcat greu de iertat. Ca să nu-i supăr am șters-o. Însă cred c-am făcut o prostie lăsându-mă influențat de ei.

Scriu câteva rânduri prin care vreau să arăt prietenilor că politicăloșia poate distruge relații. Disputele de pe micul ecran spală creierii, manipulează masele, voința. Sunt etnobotanice virtuale. Folosindu-le, riscăm să pierdem relațiile dintre noi. Politicăloșia e religie, e sectarism de fapt..

Nu vreau să reiau aici aberațiile domnilor Ponta și Antonescu (corect ar trebui să iasă amândoi din politică pentru gafele făcute - cum să ai un premier plagiator, cum să ai un președinte care face tocmai ceea ce condamnă pe altul?), nici justificările monșerilor roșii ori galbeni, nici ale CCR-ului. E destul că mapamondul a pus zoomul pe politicăloșia mioritică, și că ne-am făcut de râsul curcilor. Iar viața, se zice, a luat-o înapoi spre mineriade.

Dar vreau să întreb pe cei nostalgici după vremurile ceaușiste (cu fabrici neperformante dar pline de muncitori mai puțin devotați slujbei), pe cei visători de vremuri iliesciene de debut, pe cei care tot așteaptă ca statul, primăria, președintele, guvernul, să-i înfunde de ajutoare,  îi rog să mediteze mai profund: ”Ar vrea să se scoale de la 4 dimineața să stea la rând la pâine? Ar vrea să-și rupă hainele la rând la pașapoarte, apoi să nu iasă din țară că peste tot se merge cu viză? Ar vrea să nu se poate exprima liber, să nu spună ce gândesc, fiindcă cineva le pune pumnul în gură și cătușa la mână? Ar vrea să înfunde pușcăria pentru că au oferit o Biblie cuiva? Ar vrea să nu poți cumpăra benzină, carne sau cașcaval? Şi alte 1 milion de piedici... Dacă vor spune NU atunci au înțeles aportul democrației, dacă spun DA, încă n-au gustat libertatea...

PS: Domnul Băsescu e la fel de vinovat ca ceilalți politicieni. Chiar dacă a luptat anti-corupţie, chiar dacă a condamnat comunismul, camarila nu-l lasă imaculat. Ar fi bine să câștige războiul cu USL, să ajungă iar la Cotroceni, să reaşeze România, apoi să se retragă elegant. Ca un gentlemen. Sunt sigur că nici dânsul, nici ceilalți n-o vor face. Din cauza sistemului ticăloșit!

Ce datorie am eu, dumneata? Să ne rugăm ca Dumnezeu să aducă la conducerea țării oameni neprihăniți, oameni nepoliticăloșiți!

luni, 6 august 2012

Nicolae Geantă - Luptați lupta cea bună - predică

BP Filadelfia Urziceni, 13 mai 2012

Nevoia de “Ane” și “Samueli”

de Cristian Boariu

Trăim vremuri în care vrem Samueli ca răspuns la rugăciune, dar ne rugăm puțin și fără lacrimi. Nu mai luam hotărâri înaintea Domnului pentru că hotărârile adevarate costă. Nu ne mai vărsăm sufletul înaintea Lui ca nu cumva Eli din adunare să ne judece greșit. Nu prea mai avem fețe schimbate când ne ridicam de pe genunchi pentru că am stat acolo poate de formă uneori.

Avem prea puține Ane în adunări. Și pe cele pe care le avem le judecăm că prea zic “Amin” sau “Aleluia”. Că prea plâng la rugăciune și că prea se roagă cu foc. Că prea iși doresc Samueli pe care să îi inchine Domnului. Uităm ca Penina nu a dus nici un Samuel la Templu, ci doar Ana!

Și Samuelii se răresc pe zi ce trece. Le dăm copiilor telefoane de mici, laptopuri când sunt deja la ciclul primar dar nu le mai cumpărăm “Biblia povestită copiilor”. Sau dacă le-o cumpărăm, uităm să le-o citim zilnic. Uneori nu ii ducem la Templu de frică ca nu cumva un Eli sa se lege de ei. Le facem rost de haine dar nu de biserica ca Ana ci ca să fie mai prezentabili la grădiniță și la școală.

Samuelii de azi când recită o poezie în față provoacă râsete coriștilor dacă se încurcă la vreun vers. Samuelii de azi, învățați de Ana să cânte o cântare în față, sunt tratați cu ironie dacă falsează. Samuelii de azi, dacă știu prea multe versete la grupa de copii sunt priviți ciudați de către cei care știu bine personajele din desene animate.

Mi-e dor de Samueli. Copii care să mai audă vocea lui Dumnezeu de mici. Da, copiii de azi care să fie mijlocitorii de mâine. Nu se vor pricepe poate sa fie stilați, să impresioneze la vreun solo dar se vor pricepe să aducă jertfe așa cum cere Biblia, cu smerenie și ascultare. Să meargă în Chiriat-Iearim la cei cu inima împărțită și fără lacrimi în ochi și să le zica ca au mers 20 de ani degeaba la biserica. Să le zică ca poti avea chivotul in Templu și să ajungi in iad dacă nu te pocăiești. E nevoie de Samueli care să duca poporul la Mițpa pentru a mai pune pietre de aducere aminte (nu când e gata vila sau când e cumpărată o mașina nouă ci când se văd roadele unei umblări cu Dumnezeu).

Dacă aveți Ane în adunare, prețuiți-le. Dacă le vedeți zăbovind în rugăciune când alții stau cu ochii deschiși, nu le judecați. Nu! Pentru că vor intra într-o zi cu un Samuel în brațe din care nu iși vor dori să facă un avocat sau doctor în primul rând, ci un copil de Dumnezeu.

Și, mare va fi ziua cand Samuel va veni în fugă la vreun Eli și ii va spune de o voce pe care a auzit-o. Apoi, undeva în noapte, o rugă sinceră va zgudui văzduhul: “Vorbește Doamne, că robul tău ascultă”! Și Vocea aceea, fiți siguri, va vorbi!

(articol preluat de pe blogul lui Cristian Boariu, click AICI)

duminică, 5 august 2012

Serbările CIREȘARII_Drăgăneasa/Prahova (2)

Ziua a II-a
5 august 2012
mesaj biblic - Florin Ianovici - Prietenii Tabitei
Nicolae Geantă - Împrietenește-te dar cu Dumnezeu

sâmbătă, 4 august 2012

Serbările CIREȘARII_Drăgăneasa/Prahova (1)

Drăgăneasa, Cireșarii _ 2012

Ziua 1,
4 august 2012,

mesaje: 
pastor Carl Smith (Arizona, USA) - Femeia gârbovă

pastor Nelu Poenar (presedintele ACCR) - Vino și atinge-te de Isus!

Nicolae Geantă (Cireșarii) - Ieși din noaptea păcatului!

Grupul Raze de Lumină - Boldești Prahova


Sefora și Saky (Japan)