Fundaţia CIREŞARII

joi, 28 februarie 2013

În școala fericirii - Vladimir Pustan


Matei 5:5 - „Ferice de cei blânzi, căci ei vor moşteni pământul!”

Săritul muştarului e sport naţional la români. Şoferii conduc cu o mână pe claxon şi cu cealaltă ţinând un deget sus. Muştarul sare în alimentări, gări, ghişee, cârciumi, biserici, stadioane. Mâna în beregată, ochii roşii ca ouăle de Paşti, înjurătura aferentă. Dreptatea trebuie rezolvată cu parul, tribunalul, ziarul. Pocăinţa e lăsată jos cinci minute şi există riscul să uiţi s-o mai ridici.

Blândeţea nu înseamnă slăbiciune, deşi blândul la noi e sinonim cu blegul, laşul şi bărbatul neterminat.

Mihail Kogălniceanu, la înscăunarea lui Alexandru Ioan Cuza, i-a spus să fie bun şi blând. A fost prea blând şi l-au forţat să abdice.

Nu ştiu dacă blândeţea se învaţă. Moise la patruzeci de ani l-a lovit pe unul cu ciomagul în cap pentru că l-a înjurat de popor. I-au trebuit încă patruzeci de ani să stea la oi ca să devină cel mai blând om de pe faţa pământului, ca să se urce 2 milioane de oameni în capul lui, zilnic. E mult - şcoală de patruzeci de ani - şi eu nu mai am atâţia de viaţă, deci rămâne să cred din toată inima că e roada Duhului Sfânt şi asta mă face să învăţ doar uitându-mă la Isus (Matei 11:29).

Când scrie corintenilor (1 Corinteni 4:21), Pavel zice că are două alternative când va veni să ţină o predică în Corint: să vină cu nuiaua sau cu duhul blândeţii. Până la urmă a venit cu duhul blândeţii, deşi biserica gemea de probleme. Nuiaua a pierdut-o. Au găsit-o predicatorii ambulanţi din scumpa noastră patrie şi nu-mi aduc aminte de nici o predică din copilăria mea care să nu se lase cu schilodiri, pentru că nuiaua dată cu putere peste spinare capătă efect de măciucă.

Nici cei din bănci nu sunt mai hăruiţi. Şi lor, când nu le convine ceva, sar imediat ca pop-corn-ul şi asta nu-i dovada că-s plini de Duh.

Blândeţea are ca premiu moştenirea pământului. Nu ştiu cum vine asta pentru că nu-i nici o brânză să-l moşteneşti. Probabil e vorba de celălalt pământ, nou.

E bine să fii blând chiar dacă nu s-ar da nici un premiu, pentru că toate prostiile se fac şi se spun la nervi. O viaţă bună cu soţia şi copii, cu fraţii şi prietenii, în care n-ai amintiri cu urlete şi bulbucări, iată cel mai bun premiu.

Sunt înfrângeri care înalţă şi victorii care înjosesc, spunea Nicolae Iorga. A avea ultimul cuvânt, a-l spune mai tare, nu înseamnă că eşti grozav, ci doar că ai prea mult muştar săltăreţ în tine. 

 V l a d i m i r _ P u s t a n - extras din cartea „Cântec pentru neliniştea inimii” (2006)


marți, 26 februarie 2013

Păcatul defăimării - de Luigi Mițoi

Capacitatea de a vorbi este darul lui Dumnezeu pentru om, însă omul, devenind firesc prin căderea în păcat, a părăsit direcţia vorbirii constructive, obişnuindu-se cu vorbirea demolatoare, distructivă. Păcatul defăimării  distruge trei persoane deodată: pe cel care vorbeşte de rău; pe cel care-l ascultă; pe cel pe care-l vorbeşte de rău. Obiceiul defăimătorului este să vorbească de rău o persoană care nu este prezentă, timp în care-i adresează zâmbete şi cuvinte frumoase când este de faţă.

În mod normal, prima şi singura persoană care ar trebui să audă reproşul, nemulţumirea, vestea... este cel în cauză. Acest păcat rupe relaţii de prietenie, distruge familii, divizează biserici, dezmembrează societăţi. Mulţi “credincioşi”, pe fondul unui duh de critică, judecată şi invidie, devin experţi în observarea şi exagerarea comportamentului unor persoane. Aceste impresii otrăvite sunt împărtăşite intenţionat cu alte persoane care, ca şi ei, sunt dominate de acest păcat şi, ascunşi sub ideea dreptăţii, denigrează, demolează şi distrug persoane, familii, biserici.

Cum mai poate cineva să respecte sau să aibă părtăşie cu persoana despre care a auzit o mulţime de defăimări? Cine are timp şi interes să verifice cât şi dacă este sau nu adevărat?
     

În ce condiţii cineva se face vinovat de păcatul defăimării?       
1. Atunci când vorbeşte despre păcatele presupuse ale cuiva, fără să verifice dacă este sau nu adevărat. Spre exemplu, cineva suspectează pe altcineva de anumite păcate şi răspândeşte aceste simple bănuieli, pe care ceilalţi oameni le iau ca fiind fapte reale.
   

  2. Atunci când vorbeşte despre păcatele reale şi dovedite ale cuiva, fără a aplica metoda biblică de la Matei 18 (adică să-i spună în primul rând persoanei în cauză, cu scopul ca aceasta să se pocăiască). Cât de vinovat este omul care ponegreşte pe cineva cu păcate pe care Dumnezeu deja le-a iertat şi el nu ştie, pentru că discută cu orice altcineva, numai cu persoana în cauză nu.
3. Atunci când vorbeşte despre păcate presupuse sau reale ale cuiva în absenţa lui, luându-i în mod intenţionat şi nedrept dreptul de a se apăra.
  

4. Atunci când este călăuzit de un duh de invidie şi minciună. Fariseii Îl pândeau pe Domnul Isus ca să-L poată discredita în faţa poporului, pentru că erau invidioşi pe popularitatea Lui. Ei abia aşteptau să audă sau să vadă ceva rău despre El pentru că Îl urau şi defăimarea era instrumentul urii lor.
5. Atunci când, în mod copilăresc, răspândeşti bârfele altora. Biblia spune: “Cine răspândeşte bârfeli este un nebun” (Prov. 10:18).
   

 6. Atunci când, în mod perfid, interoghează pe alţii, încercând să smulgă veşti pe care să le exagereze cu scopul să denigreze. Acestea sunt tehnici de contraspionaj, nu comportament de copil al lui Dumnezeu.      Păcatul defăimării Îl loveşte pe Dumnezeu şi, în egală măsură, pe cel defăimat. De aceea, pocăinţa trebuie manifestată în primul rând faţă de Dumnezeu şi apoi faţă de persoana defăimată. Zacheu s-a pocăit faţă de Domnul, dar şi-a reparat şi relaţiile cu cei pe care-i nedreptăţise.

Intenţia lui Dumnezeu este să abordăm, nu să acoperim stările reale de păcat, dar întotdeauna aceasta se face cu milă, frică şi cutremur, nu determinaţi de ură şi invidie, se face judecând problema, nu persoana, păcatul, nu păcătosul. 2007 este anul Roadei Duhului Sfânt pentru fiecare, nu al firii pământeşti.

luni, 25 februarie 2013

Despre succes

Sugestii de transformare a eșecului în succes:

1. Privește eșecul cu onestitate; nu falsifica niciodată succesul.
2. Exploatează eșecul, nu-l irosi. Învață tot ce poți de la el; fiecare experiență neplăcută ne poate învăța ceva.
3. Nu folosi niciodată eșecul ca pe o scuză pentru a nu mai încerca.

                      Charles Kettering

duminică, 24 februarie 2013

Rugăciunea cu putere

Text: Iacov 5:16-17

Diavolul nu tremură când cântăm puternic în Biserică, nici când citim Biblia măcar, ci când ne rugăm.
De aceea, el a făcut rugăciunea o Cenuşăreasă a credinciosului. Iar bisericile sunt searbăde.

1. Rugăciunea cu putere - izvorăşte dintr-o inimă neprihănită
Dumnezeu nu ascultă rugăciunea păcătoşilor. Dacă ai inima murdară Dumnezeu nu te ascultă. Singura data când El ascultă oameni cu inima murdară este rugăciunea pocăinţei.
2. Rugăciunea cu putere - este fierbinte Nu se poate ca cel ce o cunoaşte să rămână indiferent, amorf, stereotip, nears.  
3. Rugăciunea cu putere - cere ca supranaturalul să se înfăptuiască.
Dumnezeu îşi manifestă puterea. Când se manifestă puterea Sa, cade poverile, fug bolile, se disipează minciunea, dispare bârfa, certurile prind mucegai, nimeni nu mai copiază la şcoală...

Leonard Ravenhil: Ne place să spunem că avem aceleaşi slăbiciuni ca Ilie, dar oare avem aceleaşi rugăciuni ca şi el?
proverb: Lasă-mă să mă rog cu tine, ca să văd cât de mare e Dumnezeul tău.

Faceţi rugăciuni care să ţină poala mantiei lui Dumnezeu!


sâmbătă, 23 februarie 2013

Sfaturi pentru predicatori (15)

Daca predici, predică nu un har fictiv, ci unul real. Dar dacă harul este real, el trebuie să ridice păcatele reale. Dumnezeu nu mântuiește păcătosi imaginari. Fii păcătos și căzut, cât de tare! Dar, inca mai tare, pune credinta, pune nadejdea voioasa in Hristos, invingatorul pacatului si al mortii.

(Martin Luther catre discipolil sau Moise Melanchton).

Nu suntem atât...

Nu suntem atât: doar o faptură
Nici o pulbere purtată-n vânt;
Plăsmuiți am fost a fi frântură
Dintr-o iesle-o cruce și-un mormânt...

Nu suntem atât: o societate
Cu răspunderi limitate-n timp
Noi din ceruri scoatem nestemate,
Nu din vis și mituri de Ollimp...

Nu vom fi o frunză-ngălbenită
Ce dispare-n beznă, sub omăt,
Ci în palma cuiului rănită,
Auriu și gârbov, un pomăt...

Cine-am fost?... Vrăjmași pierduți în ceață
Doar păcatul săvârșeam la fel.
Însă azi, un trup suntem și-o viață,
Prin Hristos Isus, divinul Miel...

Ce vom fi?... Descoperit nu-i încă,
Dar slujind cu râvnă tot mereu,
Ne-om muta pe a iertării Stâncă,
În glorie, în Cer, cu Dumnezeu...

* nu știu autorul


joi, 21 februarie 2013

Germania şi declinul credinţei

340 de biserici protestante au fost închise în Germania între 1990-2010, anunţă cotidianul Spiegel. Dintre acestea 46 au fost demolate. Acesta ar putea fi doar începutul declara Thomas Begrich, unul din capii Bisericii Evanghelice a Germaniei, în viitor alte 1000 de clădiri fiind vizate să se închidă, vinde sau demola. Begrich a mai spus că numai la Frankfurt numărul protestanţilor a scăzut de la 430.000, în anii '50, la 110.000 în prezent.

Pe de altă parte nici catolicii nu stau bine. Bisericle lor se golesc, iar enoriaşii renunţă la acest cult deoarece în ultima vreme au fost măcinate de "scandaluri de abuz sexual şi de tratament discriminatoriu faţă de anumiţi pacienţi ai spitatelor ce aparţini de Biserica Catolică", mai scrie Spiegel. O altă cauză a renunţării nemţilor la religie este impozitul oprit de biserica de care aparţii, direct de pe statul de plată.

Potrivit Hotnews nemţii plătesc între 8-9 % din impozitul pe venit bisericii dacă se declară aparţinătorii unui cult. Această lege (Kirchensteuergesetz), e veche din anul 1939. Datorită ei, astăzi în Germania mai bine de 1 din 5 persoane este fără religie.

Suntem uimiţi că în Germania Reformei lui M. Luther şi a pietiştilor lui N. Zinzendorf, în 2010 doar 36,5 % din populaţie mai sunt lutherani şi doar 33,3 % catolici. Din cei o treime rămaşi în afara acestor biserici, vreo 5 % sunt islamici (îngrijorător), iar vreo 20 % fără religie. La o conferinţă la care am participat, un frate spunea că "ţara care acum 40 de ani trimitea misionari în statele africane (în Kenya, Africa de Sud, Nigeria - vezi Bonke), a ajuns ca în prezent să fie evanghelizată de africani!"

În timp ce creştinismul e din ce în ce mai slab practicat sau chiar delor, în Germania se ridică moschei uriaşe, iar numărul musulmanilor creşte vertiginos. Nu mă miră faptul că în câţiva ani nemţii vor trăi coşmarurile Franţei, unde tinerii musulmani, nemulţumiţi de legile galice, incendiază tot ce prind prin marile oraşe.

Nu ştiu de ce, dar vreau să vă spun asta: Germania are nevoie de ajutorul creştinilor evanghelici din România! Aşa cum au revigorat bisericile evanghelice din Spania, Italia ori Austria, românii ar putea să aducă un nou suflu în protestantismul german. Asta însă depinde tare mult de ifosele nemţilor care ne discriminează ca naţie. În schimb, turcilor, arăbeţilor, islamicilor le deschid larg porţile. Numai să nu fie porţile iadului...

PS: Mă doare situaţia nemţilor. Iubesc Germania, iubesc nemţii şi mai ales "fraţii" de acolo. Nu ştiu însă dacă iubirea e reciprocă. Căci suferinţa (mea) în nici un caz...

Ștacheta și ușa lui Hristos - de Nicolae.Geantă

Serile trecute, așteptând într-o benzinarie, i-am spus unui frate scump - care se mira de unele derapaje ale bisericii moderne, că acestea sunt prezente acolo unde creștinii coboară standardele. Unde se coboară sfințenia din bernă.

Dacă vrei să fi campion olimpic la sărituri trebuie mai întâi să sari peste ștachetă. Când e pusă la 2 m trebuie să sari minim 2 m. Admiterea în concurs se face pe baremul pus de forurile de profil. Dacă ai coborât nivelul nu te poți aștepta la medalie. Ci la eliminare din concurs. În biserică baremul e Hristos. Ca să fi admis pentru cer, numai El este etalonul. Orice coborâre te face looser.

Să aveți patul neîntinat la căsătorie, să nu vă mâniati, să nu depuneți mărturie mincinoasă, să nu ucideți, ferice de cei cu inima curată, ferice de cei blânzi și împăciuitori, nu bârfiți pastorul, nu pălmuiți soția, nu discriminați aproapele, sunt numai câteva dintre stas-urile lui Hristos. Dacă nu te încadrezi în acest barem, ai picat bac-ul cerului. Bisericile nu evanghelizează pentru că au coborât norma misiunii, nu-s spirituale deoarece au coborât ștacheta nașterii din nou, nu cresc căci folosesc prea puțin Biblia. Nu poți fi sfânt și cu divorț, creștin și cu avort, pocăit și cu țigară, ori cu sticla în frigider. Nu poți să te împărtășești dimineața și să dansezi în cluburi seara, să pleci de la rugăciune direct la telenovele, de la cor la manele. Cine face așa nu mai are barem. Trăiește la plesneală. Și așa va sfârși. 

După ce au coborât ștacheta, bisericile au devenit pestrițe. Căci, odată lăsate gardurile mai jos, au început să sară caprele în staul. Apoi ne mirăm de unde au ajuns derbedeii printre sfinți, de ce unul trădează, de ce e lumesc, de ce anăscut la 5 luni de la nuntă, de ce a făcut gafa cutare. Pentru că n-a intrat pe ușă. Iar ușa e Isus. În biserică, în veșnicie, nu se intră decât prin El.

Nenorocirea se adâncește când prin gardul coborît se fac găuri. Atunci nici oile nu mai intră pe ușă. Se intră, se iese, alandala. E situația în care iei icoana la subțiori, pui un metru  de lumânari, ți o zi de sărbătoare, nu consumi decât păpădie, țipi de crapi tavanul bisericii, iei cina cu suc. Adică mai pui și alte porți în afară de Hristos. Viața ajunge ca o curte fără garduri. Intră oricine pe moșia ta.

Domnul ne spune că la o nuntă împărătească, unul a intrat în salon fără haina de nuntă. Interogat cum de a reușit, intrusul a rămas mut. Apoi, bodyguarzii imperiali l-a zvârlit în hăul gros de afară. Unde e plânsul și scrâșnirea dinților.

Dacă Hristos a lăsat o ștachetă noi trebui să ne chinuim să sărim măcar 1 cm peste ea. Și s-o lăsăm obligatoriu așa. Dacă nu, când Păstorul se va plimba printre oi pe pășunile celeste va întreba caprele pe unde au intrat. Apoi, cete de îngeri le vor scoate dintre oi și le vor face frigări.

miercuri, 20 februarie 2013

Cum a fost David "om plăcut lui Dumnezeu"

Ce exprima fraza " a fost placut inaintea lui Dumnezeu?". A respectat David toate poruncile Domnului? Nuuuu. David a facut prostii mai mari decat alti imparati. Si totusi...

Alegerea a facut-o Dumnezeu. El l-a ales pe David. Noi nu suntem dupa inima lui Dumnezeu ca am facut x,y lucruri. Caci nu alegerea mea de-a face ceva sau nu conteaza, ci alegerea Sa (in Hristos).

Alegerea lui Dumnezeu tine de Dumnezeu. La David tine si de alegerea lui David. "Eu ma uit la inima" nu se refera la inima, ci la vointa. Aici Dumezeu vede in David ca este gata sa ii slujeasca Lui.
El vede in mine, in dvs, daca suntem gata sa slujim.

Cand Dumnezeu spune ceva, El nu transmite numai informatia, ci si schimbarea. Caci ce spune El se intampla. El spune lui Samuel ca David e om dupa "inima" Lui, si afirmatia produce o schimbare in realitate...

marți, 19 februarie 2013

Rugați-vă pentru Nicu Mărgăian

Nicu Mărgăian, păstorul Bisericii Penticostale din Agrișul Mare (Arad), trece printr-o perioadă grea de suferintă, fiind internat intr-un spital din Szeged (Ungaria), după un timp de chin prin spitalele românești. Fostul pastor al bisericii românești din Elche (Spania), mai conduce și o misiune în Oltenia, unde în ultimii trei ani a plantat și construit o biserică (Sterpoaia, jud. Gorj).

Sunt tare îngrijorat de acest prieten, un om plin de har, dinamic și prolific, care de mai bine de o lună are probleme cu sănătatea.

Rugați-vă pentru el! Mâine i se fac noi intervenții medicale!
Dumnezeu să-l atingă cu Mâna Lui vindecătoare!

Protestanții în România

TVR 1 - un film relizat de Cristi Țepeș

luni, 18 februarie 2013

Alin Blaine (Loloş) şi Nicolae Geantă la Codlea

Program special pentru Tineret.

Leea şi Valentine's (2)

continuare de aici

Noi credeam că Valentine’s day e doar păcătoasa aia de căsătorie a tinerilor, făcută în tramvai, grăbit, pentru o zi. Apoi, fiecare cu ciorba lui. Dar meditând mai adânc am înţeles că multe femei, dar şi bărbaţi, trăiesc Valentine’s-ul Leei. Adică, sunt fericiţi decât în noaptea căsătoriei. De-a doua zi începe… iadul. Chiar dacă rămân împreună.

Căsătoria Valentine’s e atunci când el e cu alta, deşi în buletin e cu tine. Când ea doarme cu tine în pat, deşi banii ţi-i mănâncă cu “iubi”. E atunci când tu dormi în dormitorul mic şi el în sufragerie, sau împarţi acelaşi pat dar garaţi spate în spate. Tu, cu faţa la perete. E atunci când oricât te-ai chinui să pari atrăgătoare, el nu te vede, când îi vorbeşti câte-n lună şi stele şi el e prezent cu trupul dar mintea îi zburdă pe maidane, când oricâte flori i-ai pune în glastră pentru ea nu mai miros, când oricâtă miere ai mânca, pentr el nu mai eşti dulce.

Atâtea Lee sunt astăzi pe străzi, în gări. Dar şi în case. Şi-atâţia Iacobi, nepăsători. Fără lipici. Dar cu certificate de căsătorie semnate. Au semnat şi el, şi ea, cu ochii închişi. În orb. Au închis ochii înainte şi i-au deschis după, vorba fratelui Pustan.

Fugiţi de căsătoria «Leea şi Valentine’s» ! Şi nici nu vă alegeţi partenerul la lumina lumânării! Oricât de orbiţi de dragoste aţi fi.

Despre Facebook

Azi, Suceava Evanghelică a postat pe Youtube predica mea despre Facebook.
Click http://suceavaevanghelica.wordpress.com/2013/02/18/nicu-geanta-facebook-vs-facebible-video/

Totodată, David Regus face timitere şi la un interesant articol despre acest diavol online scris de Marius Fersigan
http://marius-fersigan.blogspot.ro/2013/02/fara-facebook.html#!/2013/02/fara-facebook.html

Am intrat sâmbătă pe facebook și pe lângă albastru a fost și mult roșu. Mi s-au oferit „prietenii”, am primit mesaje și peste 100 de notificații (dacă nu aș fi blocat jocurile la notificări aș fi avut probabil peste 1000).

Sâmbătă s-a împlinit o lună fără să fi pus piciorul pe cealaltă planetă albastră. Am intrat să-mi schimb cover-ul și oamenii să știe că inutil îmi trimit mesaje, inutil mă invită la cutare și cutare evenimente și că este de fapt posibilă este doar „acțiunea”, interacțiunea nefiind cu putință fără să fiu prezent și eu. Cover-ul conține însă o adresă de email, așa că nu am fugit de cei care potențial ar dori să mă contacteze. Am fugit doar de felul în care nu-mi aducea niciun fel de folos platforma facebook.

Voi mai intra pe 1 ianuarie 2014 (bine-nțeles dacă vom exista atât eu cât și facebook în forma actuală).

Între timp luna care a trecut a adus liniște cu trenurile de marfă. Habar n-am ce păsărici le ies pe gură domnului Ponta, Băsescu și restului politicienilor și mai ales găsesc productiv acest început de neinformare

sâmbătă, 16 februarie 2013

Când manipulezi Chivotului Domnului

Chivotul Domnului era acea "cutie" specială construită de Moise, deasupra căreia cobora slava (shekina) lui Dumnezeu între heruvimii și se întâlnea cu evrei. Prezența chivotului însemna prezența lui Dumnezeu. Siguranță.

1 Samuel 4 ne arată că pe vremea preotului Eli evreii au avut un război cu filistenii. Atunci ei au scos chivotul Domnuluei pe câmpul de luptă. De fapt și-au pus nădejdea în chivotul Domnului și nu în Domnul chivotului. Prin urmare evreii au piedut lupta. Și pe deasupra și chivotul. Teologia vrea să ne învețe că nu poate fi manipulat.

Filistenii au capturat chivotul și l-au dus în templul lui Dagon. Ei au crezut ca Dumnezeu se va supune lui Dagon, că chivotul va fi manipulat de idoli. Dar dimineața devreme, în templul idolatru, Dagon stătea întins la pământ în fața chivotului Domnului.

Biblia ne spune că evreii au crezut că pot manipula chivotul, dar au pierdut, filistenii au crezut ca pot să-l manipuleze și au fost loviți de bube. În orice cetate era trimis, toți se temeau de urgie. Apoi a fost trimis la  evrei. Dar și ei se tem de chivot. Și ei sunt loviți. Telogia ne învața că oricine vrea să manipuleze chivotul va plăti.

Apoi zeci de capitole Biblia nu ne mai vorbește de chivot. Apare tocmai în 2 Samuel 6, când David vrea și el să manipuleze chivotul, să-l urce la Ierusalim. Dar prețul plătit e chiar viața lui Uza. 

Dacă ne uităm mai sus vedem că toți au plătit scump manipularea chivotului. O singură persoană n-a pățit nimic: Obed edomn. El era neinteresat de manipulare. Și culmea, pe deasupra e și neevreu!

joi, 14 februarie 2013

Leea și Valentine's day

Dimineața ridica perdeaua cortului și-l privea cum face înviorarea. Era frumos, înalt și atlet. Un pachet de mușchi. Aerul său de șmecher ce venise din Occident emana ceva ce nu mirosise la nimeni dintre cunoscuți. Flăcăul o fascinase. Dar, cum să ai pretenți ca un făt-frumos să se uite la o fată cu strabism? Ea n-avea ochi buni, el n-o privea cu ochi buni. Când nu privești cu ochi buni, frumosul e totdeauna urât.


Era invidioasă pe soră-sa. Nu pentru că era frumoasă ca o gazelă și avea ochi ageri ca de vultur, ci pentru că-i făcea ochi dulci străinului. Ce noroc pe capul ei! Iar el îi cumpărase... un inel.

Într-o seară tatăl a venit grăbit în cortul ei: "Nu-i așa că-ți place străinul? Nu vrei să fi soția lui?". Era lozul ce-l așteptase de atâta vreme! Și oarba, orbită de dragoste acceptă căsătoria în orb. "Am să-i îndeplinesc orice dorință. Am să mă sacrific pentru el. Și, sigur o să mă iubească". Apoi, se vârî pe întuneric în patul lui.

Când s-a crăpat de ziuă și s-a trezit din mahmureală, iubitul a văzut strabista la el în culcuş. Apoi i-a pus trolerul în brațe și a trimis-o la plimbare, fără bilet de întors. Atunci, Leea a înțeles că după o căsătorie Valentine's day, tot străină poți rămâne. Alături de cel iubit!

A sperat că o să-l câștige prin fii. Și i-a născut pe Ruben (Vedeți fiu). Dar Iacov, căci așa se cheamă înșelătorul pe care l-a înșelat, n-a avut deloc ochi pentru ea. Și nici pentru Ruben. Apoi i-a născut pe Simeon (Ascultare). Căci Iacov nu mai avea urechi pentru ea. E greu să iubești când nimeni nu te-ascultă. I-a mai născut pe Levi (Alipire). Dar pentru soț tot n-a găsit lipici. A mai născut trei băieți, și la urmă o fată, Dina (Judecată). Ultimul mesaj al ei a fost resemnarea. "Iacove, să te judece Dumnezeu".


(va urma) click Aici

marți, 12 februarie 2013

Vladimir Pustan - Cum să nu-ți distrugi căsătoria


Întotdeauna pregătiți - Vladimir Pustan

Un crestin cult e un pleonasm. Un predicator ce nu citeste este un accident genetic. Nu poti la nesfarsit sa atentezi la porunca Scripturii de a face cu nebagare de seama lucrarea Domnului si sa nu ramai nepedepsit dupa aceea.
Iubirea de Hristos inseamna iubirea de oameni iar in fata lor trebuie sa vii pregatit, singur si pasionat. Daca vor discursuri se duc in parlament, daca vor statui se duc la muzeu, daca vor informatii merg pe Google, daca vor sa le treaca timpul merg la meci. Dar ei voiesc sa fie mantuiti. De aceea alearga la tine… Si tu ai sacul gol… Respectul fata de oameni incepe cu felul in care te prezinti inaintea lor. Dar tu in primul rand sati inaintea cerului…

Scris in revista Predicatorul, februarie 2015 - http://predicare.ciresarii.ro/?p=1087 


duminică, 10 februarie 2013

Avraam, si stationarea pe interzis

Avraam pleaca din Ur cu destinatia Canaan. Drum cu sens unic, fara parcari. Totusi, el stationeaza la Haran. Acolo ii moare tatal, Terah. Domnul l-a scos din groapa (Isaia 51:1-2) si l-a impins spre tara unde curge lapte si miere pe Avraam, nu pe Terarh. Firea veche nu intra in tara promisa.

Avraam a coborit apoi in Egipt. In tara pacatului. Acolo a vrut sa-si piarda sotia. Dracul stia ca din Sara se va naste Isaac, Israel, Isus. Avraam era sa ne lase fara mantuire. De aceea Dumnezeu loveste cu urgie pe Faraon. 

Avraam se pierde niste nopti prin cortul slugii sale Agar. Daca n-ar fi dormit acolo, azi nu mai existau teroristii lui bin Laden. Nu, nu prin ei vine mantuirea. Dar de unde se pricopsise Avraam cu Agar? Din Egipt. Dacă nu se cobora...

Avraam emigreaza in Gherar, unde cere viza in schimbul sotiei. Ea, urma sa-i nasca lui fiul promisiunii, nu lui Abimelec. Minciuna sa era să-l bage pe Abimelec în iad.
Avraam a fost prietenul lui Dumnezeu. A fost socotit neprihănit prin credinţă. Cum, căci a gafat de 4 ori? Nu pentru ceea ce a făcut Avraam a fost numit prietenul lui Dumnezeu. Ci pentru că aşa l-a numit Dumnezeu. Când Dumnezeu spune ceva se transformă în realitate!

sâmbătă, 9 februarie 2013

Eu nu știu Doamne

 De Traian Dorz

Eu nu stiu, Doamne, unde inca
imi vei mai duce pasii mei,
dar stiu ca Tu-mi vei fi oriunde
lumina sfanta pentru ei.
Eu nu stiu, Doamne, ce ispite
vor mai mai veni in calea mea,
dar stiu ca-n Tine biruinta
si ocrotire voi avea.
Eu nu stiu, Doamne, de cati prieteni
mai pot fi inca parasit,
dar stiu ca Tu vei fi cu mine
Insotitor nedespartit.
Eu nu stiu, Doamne, cate lacrimi
au sa mai planga ochii mei,
dar stiu ca tu vei vei fi-alinare
si mangaiere pentru ei.
Eu nu stiu, Doamne, cate jertfe
mai trebuie s-aduc din greu,
dar stiu ca Tu-mi vei da putere
sa-mi sui deplin calvarul meu.
Eu nu stiu, Doamne, cate rane
voi mai primi de la ai mei,
dar stiu ca Tu-mi vei da rabdare
si rugaciune pentru ei.
Eu nu-mi stiu, Doamne, viitorul,
dar stiu ca el e-n mana Ta;
ajuta-mi sa nu uit aceasta
ca linistit sa-Ti pot urma

Despre iertare

Iertarea poate aduce bucuria acolo unde domneste durerea, pacea unde domneste conflictul si fericirea unde domneste mania. Mai mult, ne ajuta sa ne regasim pe noi insine.

Iertarea este un proces continuu, nu o activitate pe care o practicam odata, de doua ori.

Iertarea ne elibereaza de trecutul dureros.

Iertarea celor din jur este primul pas spre iertarea de sine.

Iertarea ne usureaza povara cu care ne incarca viata.

Iertarea inseamna sa vezi lumina Lui Dumnezeu in toti oamenii, indiferent de comportamentul lor.

Iertarea e cel mai puternic remediu vindecator care exista.

Iertarea inseamna sa renunti la toate neimplinirile trecute si la dorinta de a fi avut un trecut mai bu
Iertarea este calea cea mai scurta care te duce la Dumnezeu.

Decizia de a nu ierta pe cineva e decizia de a suferi.

Nu este niciodata prea devreme sau prea tarziu pentru a ierta.

Gerald Jampollsky.

vineri, 8 februarie 2013

Cum să îţi distrugi căsătoria - de Vladimir Pustan

Care e vârsta optimă pentru căsătorie? Când ai vârsta...
Unii au numai trupul matur, mintea e de copil. Şi, nişte copii, fac copii.

A. Care căsătorie este ratată?
1 - o căsătorie cu un neceridincios.
Trebuie să vă căsătoriţi cu un pocăit. Altfel, aveţi de socru pe satana!
2 - o căsătorie tip "wonderful life".
Nu visaţi ca în filme, cu şeminee. Când ieşiţi ziua în curte e plin de gunoaie.
3 - o căsătorie tip "dragoste la prima vedere".
Înainte să vă căsătoriţi, cunoaşteţi-vă. Nu numai pe trecerea de pietoni.
Întâi trebuie să mănânci cu el/ea o baniţă de sare.
4 - căsătoria cu implicaţii sexuale înainte de altar.
Nu veniţi necuraţi la altar. Ajunge că aţi făcut un păcat. Nu-l dublaţi.
5 - căsătoria "în orb".
Căsătoria nu e după cum vă potrivesc babele satului. Nu cred în predestinare...
Soţia/soţul e binecuvântat/ă de Dumnezeu. Dar, ai ales-o tu!

B. Cum să-ţi păstrezi căsătoria?
1 - nu vă mai gândiţi la lucruri grandioase
Voi promiteţi şi Luna de pe cer. Apoi?... Mă bucur că n-o puteţi da, că am fi rămas fără Lună...
2 - comunicaţi între voi
Cele mai multe familii se destramă nu datorită adulterului, ci lipse de comunicare.
Comunicaţi prin dialog. Monolog e când vorbeşti singur. Dialog e când vorbiţi amândoi, pe rând. Când vorbiţi amândoi deodată e Socola.
3 - nu neglijaţi aspectul exterior niciodată
Diferenţa dintre cum vă îmbrăcaţi în oraş şi cum vă îmbrăcaţi acasă să fie nesesizabilă.
Dacă pleci în oraş dichisită, cui vrei să placi?
Să nu fie nici o diferenţă între cum te îmbraci la biserică şi cum te îmbraci pe stradă.
4. nu vă povestiţi casa voastră la nimeni
Niciodată nu vă povestiţi dormitorul. Sunt oameni destul de interesaţi să asculte. De ce? Să aibă de cine râde!
5. nu căutaţi iubirea dintâi, ci faptele dintâi
Unii zic: s-o iubiţi ca-n ziua nunţii. Greşit, înseamnă că mică dragoste ai...

A te căsători e uşor (oricine poate), a rămâne căsătorit e ceva dificil, dar a fi căsătorit şi fericit e o adevărată artă!

*** 
schiţă din predica pastorului Vladimir Pustan, susţinută la Conferinţa pentru familii, 
organizată de Biserica Logos Ploieşti,
 vineri 8 februarie 2013

joi, 7 februarie 2013

Viaţa fără altare


A ridicat ochii şi a văzut: un loc ca Edenul. O câmpie numai bună pentru agricultură comercială. Pentru vitele sale. A văzut iarba verde, dar negreala păcatului din inima sodomiţilor n-a văzut-o. Pentru că ochii noştrii nu au capacitatea să vadă în termen lung. Şi nici în adâncimea sufletelor.

Şi-a ales câmpia şi-a lăsat muntele unchiului său nonagenar. Bătrânul era obligat să facă alpinism. Alpinism şi altare. Tânărul n-a ştiut deviza: cu cât urci mai sus pe înălţimi, cu atât gâdili mai bine cerul. Aici eşti mai aproape de Dumneezeu.

Iniţial a plecat în câmpie. Apoi a intrat în Sodoma. Apoi a intrat Sodoma în el. Imediat după ce şi-a ales partea mai bună, unchiul său a fost vizitat de Dumnezeu: „Ai piedut o bucată mănoasă Avraame, dar ţara toată este a ta”.

În Sodoma nu erau altare. Deci, nu era Dumnezeu. Sodomiţii aveau închinările lor: înjurături, violuri, crime,droguri, manele, gay. Hollywood. Nimeni nu mergea la biserică. Pe nicăieri nu era o Biblie. În concluzie, nuavea cine să-i despartă de păcat. Era un loc atât de depravat, că Dumnezeu a refuzat să intre chiar şi în ziua judecăţii: a trimis numai cei doi îngeri. Unde-i păcat, Dumnezeu e totdeauna absent.

În Sodoma, tovărăşiile rele i-a stricat obiceiurile bune. Cică îşi chinua sufletul printre ei, totuşi nu i-a păsăsit.Nici nu a avut de gând. Niciodată nu le-a vorbit despre mântuire. A ales să fie politician, la poarta cetăţii, nu predicator. Nu mai citea Biblia, nu se mai ruga, nu mai postea. Nu-şi mai ţinea familia în echilibru. Apoi şi-a căsătorit fetele cu smolarii. Le-a condamnat la crematoriuUnchiul său însă îşi căsătoreşte feciorul c-o fată pocăită, ca el.

A plecat bogat în Sodoma. Dar într-o zi ajunge prizioner şi pierde tot. Tot ce agonisise în ani de zile. Dumnezeu i-a dat însă o altă şansă, şi-L scapă din lanţ. Dar el nu se pocăieşte, nu se întoarce la altar, ciar...în Sodoma. Viaţa deşartă e ca un drog. Sângele nu e sătul fără ea. Dar nici familia în siguranţă.  

În ziua în care a tras linie, Dumnezeu a venit şi l-a binecuvântat pe Avraam cu un fiu. Cel ce stă la altar în ziua judecăţii primeşte o răsplată. Apoi şi-a luat diplomatul cu butoane şi-a plecat să detoneze Sodoma. Prăpădul îi aşteaptă pe cei fără altar.

Şi-scos o parte din familie din Sodoma, dar n-a scos Sodoma din familie. I-a salvat de focul Sodomei dar nu de focul iadului! Unele fete şi ginerii i-au fost icineraţi de vii acolo. Dacă el nu s-ar fi dus în cetate... Soţia i s-a transformat în stâlp de sare. Privitul înapoi, după viaţa de păcat te face stancă. Averea i s-a transformat în scrum. El, s-a apucat de băut. Să-şi înece amarul. Când a fugit la 4 dimineaţa alarmat de îngeri, ăsta a luat la subţiori damigeana. Biblia a uitat-o pe noptieră. Îmbătându-şi tatăl, fetele sale au făcut incest. Au dat copy-paste la ce văzuse în cetate la alte fete. Îşi păstrase trupul curat în Sodoma, dar nu şi mintea. Ele au tradus: minte murdară în trup sănătos. Incestul  a adus pe lume doi dintre cei mai mari duşmani: Amon şi Moab. Când naşti după o viaţă fără altare s-ar putea să ai fii de demoni. Ca Stalin. Ca Hitler. Ori Marx.

Cu ce-a rămas după ce-a incendiat Dumnezeu Sodoma? Cu nimic! Viaţa fără altare te răsplăteşte cu zeroBa-ţi ia şi cu ce-ai plecat la drum. De ce l-a scăpat Dumnezeu pe Lot? – căci despre el e vorba. (A fost neprihănit? Nu. Chiar dacă Petru susţine asta). A scăpat datorită lui Aavraam. El mijlocise.

Stai lângă altar. Numai acolo e prezent Dumnezeu. Nu fi Lot, căci nu se ştie dacă există vreun Avraam sămijlocească pentru tine! Iar Sodomele, sunt multe...

miercuri, 6 februarie 2013

Vladimir Pustan la Logos Ploieşti


Ingrediente pentru iubire garantată

1. ascultă fără să vorbeşti;
2. vorbeşte fără să acuzi;
3. oferă fără să te zgârceşti;
4. roagă-te pentru cei ce îi iubeşti;
5. răspunde fără să te cerţi;
6. împarte fără să ceri;
7. bucură-te fără să te plângi;
8. crede fără să eziţi;
9. iartă fără pretenţii;
10. promite fără să uiţi.

marți, 5 februarie 2013

N-am timp de Dumnezeu, n-am timp de mine

El, e-un tip blond, de-a treişpea. Cu părul gelat şi blugi cu multe fermoare. Ea e pocăită. El, e un tip plin bun simţ, cum rar mai întâlneşti la un liceean din România în 2013. Ea e timidă. Şi sveltă, ca o umbră. Le place să le predic. În pauze mă asaltează. Ea îmi povesteşte că duminică la biserică s-a vorbit despre familie. Despre principiile căminului creştin. El e foarte atent. Eu le zâmbesc.

"De ce nu vii şi tu la biserică la mine?", îl întreb. El dă din umeri. "Ţi-e ruşine cu Dumnezeu?", continui cu interogatul. "Nu dom' profesor, dar... nu am timp". "N-ai timp? Dar când vei da bacu' la mate' ai vrea ca Dumnezeu să-şi facă timp să vină lângă tine?". "O, sigur că da". "Şi dacă El nu are timp?". A lăsat capul în jos. N-are răspuns.

Le-am spus tinerilor că Dumnezeu e atemporal. El nu e condiţionat de timp. E peste tot. Oricând. Oriunde. Dar, El îşi face timp pentru noi numai dacă noi ne facem timp pentru El. Dacă îi dedic timp lui Hristos, automat El îşi va petrece timpul cu mine. Dacă nu am timp de Dumnezeu, nici El nu are timp de mine. Timpul "pierdut" cu divinitatea, e timpul "pierdut" de divinitate cu omul. Apocalipsa spune că El cinează numai cu cine are timp de cinat cu El. Cine are lacăt pe odaia inimii cineaza singur.

Din nefericire până şi bisericile nu mai au timp de Dumnezeu. Problemele vieţii, zic fraţii care nu prea mai au timp de adunare. Apoi, la spitale, la examene, la interviuri, la căsătorie, îşi lungesc ochii precum chinezii, aşteptând ca Dumnezeu să apară.

Paolo Coelho spunea că un îndrăgostit întâi petrece 2 minute cu iubita, apoi timp de 3 ore o uită. Mai târziu îşi petrece 3 ore cu ea, şi după 2 minute tot la ea se gândeşte. Timpul ei, zic eu, e de fapt timpul lui.

Când nu ai timp de Dumnezeu înseamnă că nu-L iubeşti. Căci iubeşti ceea ce îi ia locul.

Petreceţi timp cu Hristos. Aici. Acum. Altfel, acolo nu va avea timp de dvs!

luni, 4 februarie 2013

Lot, sau viaţa când altarele lipsesc

Lot fugind din Sodoma
text: Geneza 13:1-13, 19:12-26

Inventio
Doi tineri studenti la Universitatea Kingstone. Dupa cursuri merg spe cazino. In drum aud imnuri crestine. O usa deschisa. Unul, intra in biserica. Celalalt, refuza. Primul se intoarce la Dumnezeu. Celalalt continua pacatul. Peste 30 de ani, intr-o dimineata, ziarele titrau: ", Grover - noul presedinte al Americii". Pe un plici de inchisoare, un condamnat pe viata citeste ziarul. Apoi, murmura in barba: "Colegul meu a ales intr-o zi pe Dumnezeu. Azi e preşedinte. Eu l-am respins. Si, voi sfarsi viata în inchisoare".

Dispozitio

1. Sodoma avea altare, dar nu avea Dumnezeu
- sodomitii aveau altare de placeri: manele, prostitutie, gay, injuraturi, crime. Hollywood.
- in Sodoma Lot nu s-a mai rugat, n-a mai mers la Biserica. Nu a avut altar.

- de unde stiu asata? cand cei trei ingeri vin la Avraam, numai doi coboara in Sodoma. Dumnezeu ramane cu Avraam.
2. Anturajele rele strica obiceiurile bune
- ajuns in Sodoma Lot devine politician, nu predicator
- isi chinuia sufletul, dar n-a plecat de acolo niciodata; era trist, dar nu a iesit niciodata din zona gri (Ianovici).

- unde isi casatoreste Lot fiicele? Dar Avraaam.
-dupa ce e scapat din prizionerat de Avraam, Lot nu se intoarce inapoi la acesta, la altar. Şi, se duce iar in Sodoma!
- ce gafa monumentala mai face? vrea sa-si dea fetele sa fie violate! 

3. A scos familia din Sodoma, dar n-a scos Sodoma din familie
Nu si-a invatat familia cum sa traiasca. I-a salvat de Sodoma, dar nu si de iad!
- familia nu i-a copiat viata. 

O parte din familie a ars in Sodoma. Daca el nu se ducea acolo...
- sotia lui a devenit stalp de sare. 

De ce s-a uitat inapoi? Era din Sodoma.
- Lot s-a imbatat.
Cum o fi dus in pestera damigeana cu vin? Caci Biblia si-o uitase pe noptiera.
- fetele lui au savarsit incest (totusi, scapase de viol). 

Aveau curatie a trupului dar nu a sufletului (Pustan).

Concluzio
Cu ce a ramas Lot dupa ce Dumnezeu a distrus Sodoma? Cu nimic!

De ce l-a scapat Dumnezeu pe Lot? A fost neprihanit? Nu (chiar daca Petru sustine asta). Din cauza lui Aavraam. El mijlocise (vezi 19:29)
Stai langa Dumnezeu. Nu fi Lot, caci nu se stie daca exista vreun Avraam sa mijloceasca pentru tine!

sâmbătă, 2 februarie 2013

Cireşarii - Îmi pasă de tine


Suntem în al zecelea an de "Cireşarii". În totţi aceşti ani am dovedit că ne pasă de alţii. Miile de km parcurşi, cele aproape 200 de oraşe în care ne-am strâns pe stadioane, în case de cultură şi săli de sport, miile de oameni care ne-au spus că au fost mântuiţi prin lucrarea noastră, stau mărturie că a meritat efortul, picioare umflate, păr alb, tristeţe, singurătate.

Sărbătorin cei 10 ani "Cireşarii" prin muncă... Anul acesta ne-am propus să vizităm fraţii români din Republica Moldova, Ucraina, Serbia şi Ungaria. Apoi Beiuş şi Bucureşti, cu două serbări aniversare.

Acum, am demarat acest proiect la care, neapărat, trebuie să fiţi parte. Niciodată nu am putut fără voi, dar acum nevoia implicării voastre se simte mai accentuat.

Credinţa vine în urma auzirii Cuvântului Lui Dumnezeu. Daţi o şansă celor dragi vouă să-l audă. Cerul e trist de unul singur. E cea mai mare poruncă pe care Biserica a primit-o de la Hristos. Să mergem şi să le spunem...

Lumea spune că suntem dezbinaţi. Vă invit să strângem rândurile, să visăm şi să acţionăm împreună.

Intraţi pe www.imipasadetine.ro iar ce se va întâmpla se va numi liniştit istorie.

E vremea lucrării, holdele sunt gata de seceriş...

Vino!

În numele echipei Cireşarii,
V l a d i m i r_P u s t a n

vineri, 1 februarie 2013

Despre manipulare - de Gabriel Florut


1. Când mulţimea este manipulatã, slava predicatorului este în joc şi nu slava Domnului. Predicatorul care manipuleazã îşi poate propune sã facã aceasta ori de câte ori merge la amvon. De aici rezultã cã puterea lui vine din tehnicile învãþate la ocoalã sau din cãrţi. De cealaltã parte, când Duhul Sfânt cerceteazã congregaţia, puterea lui Dumnezeu vine peste predicator din afara lui (de cele mai multe ori atunci când se aşteaptã cel mai puţin), pentru ca omul sã nu-oi atribuie lui gloria, ci sã Îi dea slavã numai lui Dumnezeu. El nu este un actor, ci un administrator al tainelor lui Dumnezeu (cf. 1 Cor. 4:1)

Nu aşteptaţi fericirea


Suntem convinşi că viaţa noastră va fi mai bună când vom fi căsătoriţi, când se va naşte primul copil sau când se va naşte al doilea. Apoi, ne simţim frustaţi pentru că fiii noştrii sunt prea mici pentru un lucru sau pentru altul, şi ne gândim că lucrurile vor merge mai bine când vor creşte. Apoi ne exasperează cu comportamentul lor de adolescenţi teribilişti, şi suntem convinşi că vom fi mai fericiţi când vor depăşii această vârstă. Apoi nu-i mai avem  pe lângă noi.

Credem că o să ne simţim mai bine când partenerul nostru îşi va rezolva problemele, când vom schimba maşina, când vom face vacanţe minunate, când nu vom mai fi nevoiţi să lucrăm. Dar partenerul va avea noi probleme, maşina se va strica, vacanţele se vor sfârşi, iar când ajungem la pensionare am da orice să ne întoarcem măcar o vreme la lucru. Ne plictisim.


 “Mult timp am avut impresia că viaţa mea va începe în curând, adevărata mea viaţă. Dar mereu aveam greutăţi de înfruntat, mereu ceva de rezolvat, o încurcătură care cerea timp, datorii încă nerezolvate. După aceea viaţa ar fi început. În fine am înţeles că aceste obstacole sunt viaţa”, scria Alfred Sonza. Acest mod de a percepe  lucrurile ne ajută să înţelegem că nu este o metodă pentru a fi fericiţi dar că fericirea este metoda.


Nu mai aşteptaţi să treacă iarna, să schimbaţi maşina, să vină week-end-ul, să slăbiţi 10 kg ori să vă crească copiii mari. Nu mai aşteptaţi pensia, revanşa, să vă asfalteze primăria în faţa casei sau să cadă Guvernul. Nu mai aşteptaţi ziua când veţi câştiga baban la Loto, nici când veţi primi vreo moştenire de la mătuşi sau viză de SUA. 


Nu mai aşteptaţi Valentine’s day să faceţi declaraţii de dragoste, nici 8 martie să dăruiţi flori soţiei. Şi nici atât Paştele sau Crăciunul să călcaţi pragul bisericii. Nici mâine, ca să-I slujiţi lui Hristos!


Nu mai aşteptaţi să vă crească salariul să dăruiţi, nici să aveţi mai mult timp liber să vizitaţi bolnavii, săraci.

Nu mai aşteptaţi fericirea. O aveţi. Este aici. Ea nu este destinaţia călătoriei, ci însuşi călătoria. Călătoria vieţii. Trăiţi viaţa nu ca Iacov - care deşi avea 130 de ani socotea că "zilele vieţii sale au fost puţine la număr şi rele", ci ca Ioan Botezătorul - doar 6 luni în pustiu. Nu sunteţi Metusala, voi sunteţi libelulele lui Isus!

După cum e Biserica, aşa e şi societatea!

de Leonard Ravenhill

Pentru ora aceasta târzie de miez de noapte, e nevoie de oameni „incandescenţi". La Rusalii, flacăra Dumnezeului cel viu a devenit pentru ucenicii umpluţi de slavă flacăra inimii omeneşti. Biserica a început în camera de sus cu aceşti oameni să simtă agonia acestei făclii; dar azi freamătul acela se sfârşeste în săli de banchete cu oameni care se ghiftuiesc la mese, sub cuvânt că se organizează. Biserica a început cu o trezire la viaţă; azi sfârşeste cu o adormire în ritualuri. Am început cu o acţiune virilă; sfârşim cu o stare sterilă. Membrii înscrişi în rândurile Bisericilor au fost oameni de foc, nu cu grade; azi au grade, dar n-au foc. O, fraţii mei, nevoia im­perioasă a ceasului pe care îl trăim sunt oameni cu inimile aprinse şi înflăcărate de focul sfânt.