Fundaţia CIREŞARII

duminică, 31 martie 2013

Ghedeon, valoarea depinde în a cui mână eşti

Invenţio
În mâna mea o pensulă costă 2 euro. În mâna lui S. Dali valorează 1 milion de euro. În mâna mea o minge de baschet costa 10 euro, în mâna lui M. Jordan valorează 2 milioane de euro. O vioară în mâna mea costă 100 de euro, în mâna lui N. Paganini costă 10 milioane de euro. Un om instruit de mâna mea poate ieşi nesemnificativ, neînsemnat, în Mâna Domnului însă, va fi totdeauna o mare valoare! Totul depinde în mâna cui este! Cine îl foloseşte!

În biserici ne tot lamentăm ca babele! De eşec, de lipsuri, de numeric lipsă. Ne punem întrebări fără răspunsuri. Uităm însă că răspunsul e Dumnezeu. Şi, e atât de aproape de noi!

Dispoziţio
- Israel în tranziţie: de la teocraţie spre monarhie;
- Israel în apostazie: fiecare făcea ce-I plăcea (idoli, căsătorii cu păgânii, alianţe);
- 12 judecători, 6 din ei războinici;
- 7 căderi, 7 ridicări. Ciclul: apăsare- eliberare-apostazie. Repetitiv. Nu învaţă nimeni. Mama înţelepciunii lipsea.
Dar într-o zi, Dumnezeu s-a apropiat de Ghedeon (ebr. – a dărâma), al V-lea judecător din Israel.
El mărunţea grâul în teasc (?). Dumnezeu vrea să-l facă judecător!

Ce faci când Dumnezeu se apropie!
a) nu te mai hrăneşti cu trecutul
Ghedeon, sătul de viaţa tristă, de lipsa bucuriei, de predici şi făgăduinţe;
Ştia că Domnul făcuse minuni, le ştia dar nu le trăia. Nu minunile aduc credinţa, ci credinţa face minuni!
"dacă Dumnezeu e cu noi, de ce…?”, întreabă supărat;
"de ce cancer, de ce accident, de ce eşec în familie, de ce examene picate?”;
De ce ne-a părăsit? De ce suferim? – strigă lumea. Corect ar fi “de ce păcătuim?”;
Păcatele, nu necazurile, susţin absenţa lui Dumnezeu!
Hristos nu e un Dumnezeu al trecutului! E prezent azi, şi în veac! Nu-I Dumnezeul bunicilor, al unora, ci al meu, personal. Acum, aici!
Căutaţi să vă fie Dumnezeul de azi!
Ori ne ridicăm la luptă, ori pierim pe Facebook, la Tv cu pisica în braţe…
b) trebuie să dărâmi idolii; şi, să cosntruieşti altare!
Înainte de a ne scăpa de satan, Dumnezeu ne învaţă să distrugem idolii;
Taie altarul! Al cui? Al familiei? Obiceiurilor, ritualurilor.
Tertulian: Vina principal a omului e idolatria!
Începe tu să tai idolii! Şi ia cu tine şi 10 prieteni!
Vecinii, comunitatea s-a revoltat. “Cum ai îndrăznit Ghedeon?”. Dimineaţa, a lumină au văzut că nu mai au idoli!
Oamenii nu doresc să facă schimbări. Ele înseamnă restaurare, reorganizare, nou.
Ghedeon nu s-a mai ascuns! Se pocăise!
Zideşte un altar pentru Domnul. Orice bătălie se câştigă de aici!

c) nu prin număr câştigi, ci prin Duhul
Moab avea armura. Ghedeon avea puterea. Lui Dumnezeu.
Moab avea 135.000 soldaţi. Ghedeon numai agricultori. Dar, avea Duhul Sfânt!
32.000 de soldaţi vin alături de Ghedeon. “Sunt prea mulţi”, zice Dumnezeu. Prea mulţi laşi, fricoşi. Şi 22.000 pleacă înapoi, să vadă revoluţia la televizor! “Sunt prea mulţi”, zice Dumnezeu. Prea mulţi care merg la luptă fără băgare de seamă. Războiul nu e spectacol, nu e picnic, nu e stadion! Miroase a praf de puşcă! Şi ghedeon rămâne cu 300! “Doamne, oare nu-I absurd?”
Dumnezeu nu are nevoie de biserici pine, ci de oameni plini (V. Pustan). La hristos veneau mulţimi, dar… nu se încredea în ele!

Cu ce atacă Ghedeon?
c1) cu trompeta – cu Biblia. E goarna cu care poate striga oricine!
c2) cu ulciorul de lut? Nu e ridicol Doamne? Ei cu bâte, noi cu ulcele? Ei cu arme, noi cu pieptul gol!
Vase de lut suntem toţi. Divers coloraţi. Dar nu e important designul exterior, ci interiorul!
Vasele de lut plătesc totdeauna un preţ: se sparg! Dar Dumnezeu nu lucrează decât cu vase sparte!
c3) cu făclia – lumină în întuneric!
Vasele trebuie sparte - să iasă făclia! La lumina făcliei, duşmanii se autodistrug! Şi tu vei devein erou!

d) nu lăsa ca diavolul să-ţi fure cununa
Nu e greu să fi campion, ci să te menţi!
Dumnezeu te face campion, dar nici Satana nu doarme!
Israelul vină să-l încoroneze pe Ghedeon. El refuză să fie rege. Nu-I plăcea monarhia! Era theocrat! Dumnezeu să ne conducă!
Totuşi face un efod! (Jud. 8:27) Să vorbească cu Dumnezeu. “A vrut să se facă popă”, zice fratele Pustan!
A avut chemarea să fie judecător! Rege! El a ales să fie preot! S-a distrus şi pe el, şi casa sa!
Satana e şiret. Vine să ne arunce gogoşi spiritual. Nu le mânca oricât ai fi de flămând. Întotdeauna sunt otrăvite!

Concluzio
Nu te crede neimportant. În mâna lui Dumnezeu, orice piatră poate fi un diamant!
Priveşte la Hristos! El, singur, şi-a dus crucea. Şi, a biruit lumea!
Iată Eu sunt cu voi în toate zilele! Până la sfârşitul veacului. (Matei 28:20)

Dă-mi Doamne gând

Dă-mi, Doamne, gând din gândurile Tale,
Ridică-mă ca vulturul, din vale,
Pe unda sfântă , cu dor, să mă pot duce
Sus pe deal, la Golgota, la cruce.

Să stau Isuse, ochi în ochi, cu Tine,
Unindu-mă cu razele-Ți senine,
Din dureri, privirea când voi ridica,
Tatălui să-I spun cuvânt din gura Ta.

Natura întreagă, urmează gândul Tău,
Dar omul se îndreaptă înspre rău.
Apropie-mă în Dragoste,Mărit Stăpâne
Și pune numai găndul Tău, în mine.

Când vezi că păsări negre dau târcoale,
Alungă-le Isuse, cu gândurile Tale,
Ajută-mă, umblând cu inima-nțeleaptă,
Din gândul sfânt să mă cobor în faptă.

Scrie-mi gândul Tău pe tabla inimii,
Să mă trezesc în el, în fiecare zi,
Șoapta lui, spre Cer, pașii să-mi poarte,
Să Te ascult Isuse-n tot și-n toate.

Stârpește-mi gândurile căilor străine,
Sămânța Ta în inimă-mi așterne,
Lăstar din Tine să-mi rodească sfânt,
Să mă stropești cu Apa din Cuvânt.

Căci, de-mi câștig o pâine, cu sudoare,
Prin gândul Tău, poverile-s ușoare,
E colț de Rai în pas de peregrin,
Te laud, Te slăvesc, smerit mă-nchin.

Rică-mă, ca zorii dimineții, peste noapte,
De gândul Tău să nu mai fiu departe,
Inima mea o fă dulce izvor din Tine,
Pe-aripi de Porumbel,un zbor de bine.

Prin gândul Tău, am pace și lumină
Și de Iubire inima mea-i plină,
Duhul Sfânt în Har bogat, mă ține,
Să îl întorc în roade, înapoi la Tine.

Mi-ai dat și chipul Tău și-asemănare,
Fii gândul meu, călătorind spre Soare,
Să-Ți dau, Isuse, inima deplină,
Așteptând Împărăția Ta să vină.

Prin gândul Tău Isus, să Te slujesc
În armonii, în vers,cu dor în pas ceresc,
Vorba și trăirea să-mi fie o Lumină ,
Sfânt indicator spre Patria Divină.

Umple-mă, Doamne, cu Duhul Sfânt,
Să am doar gândul Tău, pe-acest pământ,
Trecând, să las în urmă, susur de izvoare
Cu ape limpezi, de Viață dădătoare.


sâmbătă, 30 martie 2013

Lot, sau viaţa fără altare - predică Nicolae Geantă la Gosen Timişoara



Lupul stresat de oi - de Ken McFarland

preluare de la http://cazasu.blogspot.ro/

Lupul Leonard se simţea din ce în ce mai penibil. Părinţii lui care, desigur, erau şi ei lupi, începuseră să ţină aproape de societatea aceea de oi care trăia în vecinătate. E normal ca lupii să stea aproape de turma de oi, dar asta numai din considerente de dietă. Ceea ce îl intriga, însă, pe Leonard, era caraghioasa încercare a părinţilor lui de a se comporta ca nişte oi şi de a-i face şi pe alţii să creadă că, într-adevăr, ei sunt oi. Pentru asta purtau, chiar, piei de oaie!

Şi, culmea, la fiecare sfârşit de săptămână, îl obligau şi pe el, pe Leonard, să se îmbrace în pielea de oaie pe care i-o pregătiseră. Apoi îl luau cu ei la stână, unde unul din ajutoarele păstorului ţinea prelegeri despre cum poţi fi o oaie mai bună.Comunitatea aceea de oi părea să aibă şi membri de bună credinţă, oi veritabile, ce păreau a fi înţeles şi tradus în fapte cele predicate de asistentul baciului. Existau, însă, în comunitate şi o mulţime de lupi care, îmbrăcaţi în haine de oaie, pretindeau că sunt oi şi încercau să păcălească, astfel, oile şi chiar şi pe ceilalţi lupi.

Dar cu Leonard nu mergea! El îi „citea” imediat ce plecau de la adunarea oilor. Nici nu era greu, pentru că majoritatea dintre ei, încă de pe drum, îşi scoteau hainele de oaie şi trăiau ca nişte lupi, tot restul săptămânii.

Destul de ciudat, însă, părinţii lui Leonard îşi purtau tot timpul haina de oaie sau, cel puţin, el nu-i văzuse niciodată fără ea. Probabil că ei se gândeau că, purtând pielea de oaie mai mult timp, ar putea, chiar, deveni oi.Mama şi tatăl lui Leonard păreau cu disperare preocupaţi de asigurarea că fiul lor se comportă ca o oaie, chiar dacă lui îi plăcea mai mult să fie lup şi detesta necesitatea de a fi oaie.

vineri, 29 martie 2013

Sfaturi pentru predicatori (18)

Ţine minte că prima calitate a predicatorului trebuie să fie dragoste fierbinte pentru Cristos. El te întreabă înainte de a-ţi încredinţa pe răscumpăraţii Săi: “Mă iubeşti?".

Propria ta viaţă trebuie să fie curată şi sfântă. Fă ca inima ta să fie cea mai curată din comunitate.

În toate comportările tale fii exemplu pentru întreaga biserică pentru ca să poţi spune ca şi apostolul Pavel: “călcaţi pe urmele mele, întrucât şi eu calc pe urmele lui Cristos!".

Lucrează asupra ta însuţi. Studiază Biblia – căci tu trebuie să o ştii mai bine ca oricine din comunitate. Cercetează literatura duhovnicească. Ridică nivelul tău cultural din ce în ce mai mult. 

Caută să fii pătruns din ce în ce mai mult de simţul răspunderii pentru întreaga lucrare a lui Dumnezeu din comunitatea ta. Dacă este în cădere – caută vina în tine însuţi.

Fii devotat. Nu lăsa lucrul lui Dumnezeu pentru că îţi lipsesc bunurile materile.

Fii cumpărat în ce priveşte cheltuielile personale. Învaţă-te să fii mulţumit cu puţin.

Dacă ai succes în lucrare, mulţumeşte cu smerenie lui Dumnezeu.

Teme-te -te de mîndrie şi îngâmfare. Nu dicta în biserică, ci fii serv tuturor.

Cunoaşte toate oile tale! Să ştii cîte sunt şi să le cunoşti pe fiecare în parte. Să le cunoşti starea lor spirituală, dărnicia lor, bucuriile şi necazurile lor, viaţa lor familiară. 

Păzeşte sănătatea trupului, dar nu o precupeţi în lucrul Domnului.


* pentru a citi întregul articol faceţi click

Dorințe bune, dorințe rele

Lumea dorințelor. Nimeni nu poate trăi fără dorințe. Fără a aspira la ceva. Sunt dorințe de onoruri, de glorie, de-a face avere, de-a strânge lucruri. Trecătoare. Sunt dorințe de-a merge la Biserică, a misiona, a ajuta săracii, a ajunge episcop, a fi bun. Revelatoare. Toate ne arată că se-mpart în două categorii: bune sau rele.

Biblia dorințelor. Adam a dorit o Evă, Eva a dorit un fruct interzis. Și a adus păcatul peste noi. Abel a dorit să placă Domnului jertfa adusă, Cain a dorit să fie el aplaudat. Și a ucis. Babelul a avut dorința bună să scape de potop, dar era dorință rea căci sfida divinitatea. Și le-a încurcat Dumnezeu limba. Iuda a dorit să aibă arginți, preoții să-L răstignească pe Isus.

Cerul dorințelor. Dumnezeu a dorit să aibă prieten Omul. Omul a trădat prietenia. Dumnezeu a dorit să îl răscumpere. Hristos a dorit să facă voia Tatălui, să mănânce Paștele cu ucenicii, să se lase crucificat, să ierte. Pe oricine. Oricine se pocăiește....

Iadul dorințelor.. Lucifer e plin de dorințe: să-l detroneze pe Dumnezeu, să distrugă omenirea, să oprească mântuirea. Să mintă cât mai mulți oameni că Dumnezeu nu există. Sunt sigur, nu va reuși!

E plină Istoria de dorințe. Bune sau rele. E drept, au trecut, dar ne-au învățat: nu se poate și așa și altminteri. 

Unii nu doresc să renunțe la țigară, la sticlă, la ruj, la plete, la dominare, la excrocherie, la minciuni. Ăsta e nonconformism. E dorința inimii, nu a Cerului.

Uneori dorințele noastre sunt ambiții. Uneori dorim să arătăm că nimeni nu-i ca noi. Da, dar Dumnezeu este altfel! E foarte important să ascultăm de El...

Dacă dorințele ar fi cai, cerșetorii le-ar călării! Dar sunt umbre. Și umbrele trec, oricât de dese ar fi!


joi, 28 martie 2013

Sfaturi pentru predicatori (17)

de Vladimir Pustan

"Spuneţi-le oamenilor că a mai rămas puţin... Clepsidra timpului înghite ultimele fire de siliciu după care va exploda în veşnicie.

Spuneţi-le oamenilor că joaca de-a biserica se poate finaliza cu căderea în bot în hăul iadului. Nu programele noastre sofisticate Îl bucură pe Domnul. În filarmonici sunt cântăreţi mai buni decât ai noştri, la televizor găsim oratori mai străluciţi decât cei ce se învârt pe lângă amvoanele noastre.

Spuneţi-le oamenilor că păcatele mici cântăresc greu la judecată. O pietricică în pantof te aşează jos, iar de acolo poţi privi strâmb vulpile mici ce-ţi zâmbesc albastru.

Spuneţi-le oamenilor că praful de pe Biblii va fi folosit de îngeri ca probă în condamnarea noastră. Genunchi tociţi de rugăciune trebuie, nu şezuturi tocite de yahoo messenger.

Lăsaţi cuvintele găunoase şi ebraice şi vorbiţi-le oamenilor simplu să priceapă ce au de făcut. Nu mai speriaţi poporul cu criza. Dumnezeu e bogat, iar bau-bau-ul nostru e stupid.

Spuneţi-le oamenilor că viaţa trece şi când nu faci nimic, totul curge şi totul se plăteşte.

Vorbiţi-le despre dragostea lui Isus, dar spuneţi-le că El e şi foc mistuitor.

Spuneţi-le oamenilor că plăcerea păcatului e de-o clipă, iar remuşcările sunt eterne. Spuneţi-le că a venit primăvara de două luni şi să iasă din biserici şi mall-uri vestindu-L pe Hristos prin parcuri.

Spuneţi-le nu ce vor ei să audă, ci ceea ce trebuie să audă. Spuneţi-le adevărul chiar dacă n-o să mai fiţi aleşi în conducerea bisericii şi-o să lucraţi ca măturători de stradă. Mai bine să suferiţi voi din cauza adevărului decât să sufere el din cauza voastră.

Vă rog să luaţi în calcul, în Numele lui Isus din Nazaret, posibilitatea că am dreptate în ceea ce vă scriu.

Spuneţi-le oamenilor că se aud paşii Mântuitorului. Dar şi ai lui Antichrist."

Porunca a XI-a - de Ion Minuelescu

“Asculta, priveste si taci!…
Asculta, sa-nveti sa vorbesti,
Priveste, sa-nveti sa cladesti,
Si taci, sa-ntelegi ce sa faci…
Asculta, priveste si taci!

Cand simti ca pactul te paste
Si glasul sirenei te fura,
Tu pune-ti lacat la gura
Si-mplora doar Sfintele moaste -
Cand simti ca pacatul te paste!

Cand simti ca dusmanul te-nvinge,
Smulgandu-ti din suflet credinta,
Astepta-ti tacut biruinta
Si candela mintii nu-ti stinge -
Cand simti ca dusmanul te-nvinge!

Cand bratele-ncep sa te doara,
De teama sa nu-mbatranesti,
Ramai tot cel care esti -
Aceeasi piatra de moara -
Cand bratele incep sa te doara!…

Iar cand, cu ochii spre cer,
Te-ntrebi ce-ai putea sa mai faci,
Asculta, priveste si taci!…
Din brate fa-ti aripi de fier
Si zboara cu ele spre cer!…”

Seară de tineret cu Nicolae Geantă şi Raze de Lumină (Boldeşti)


miercuri, 27 martie 2013

Voinţă sau raţiune (2)

"Voinţa învinge raţiunea" este un mod de viaţă. Trăim de dimineaţa până seara nu numai în lume, ci şi între creştini. Acolo unde Pavel ne-a spus că "deşi vrea să facă binele răul stă lipit de el". "Voinţa învinge raţiunea" e de fapt ignoranţa binelui. E pofta ce învinge dreptatea!

Raţiunea ne spune că fumatul e păcat, că dulciurile înseamnă diabet, că viteza excesivă te lasă fără permis, că făcut ochi dulci la fete e flirt, că pornografia se combate cu televizorul şi internetul închis. Voinţa însă întinde mâna indiferentă, spre desfrâu spiritual.

Raţiunea ne spune dimineaţa să citim Biblia. Voinţa vrea să doarmă. Raţiunea ne trimite la Biserică, joia la rugăciune. Voinţa ne şopteşte că suntem obosiţi. Raţiunea ne cere să ajutăm săracii, să sponsorizăm pe Hristos. Voinţa ne arată doar partea goală a portofelului. Raţiunea păstrează familii, voinţa le distruge. Raţiunea e credincioasă, voinţa e atee.

Dacă nu ne putem opri să ţipăm la soţie, să mârîim la pastor, să fim termometrul predicilor, să criticăm vestimentaţia fraţilor, să furăm, să minţim, să spunem bancuri, să ne umilim în faţa celor mici, să nu iertăm, să fim dictatori, să-ntindem mâna la cină cu păcatul nemărturisit şi alte o mie de motive, voinţa ne-a învins raţiunea! Ego-ul e pe tron, Hristos îi e la picioare!

Fugiţi de raţiunea lui Pilat, care deşi îi striga să-L elibereze pe Hristos, a fost surzită de voinţa ce nu vrea să-şi piardă tronul! Noi ştim că le-a pierdut pe-amândouă…
Voinţa poate distruge! Întîi raţiuni, apoi oameni.

(continuare de AICI )

Riscurile păstorului

 Pastorația este a doua meserie din lume ca stress, după cea de pilot (!), am citit într-un magazin acum ceva vreme. De aceea unii pastori sunt albi de tineri, bolnavi, sau mor timpuriu. Ca Spurgeon.

- 94 % trăiesc sub presiunea de a avea o familie ideală;
- 90 % lucrează mai mult de 48 ore/săptămână;
- 81 % mărturisesc că petrec prea puțin timp cu soția;
- 80 % cred că slujba de pastorație le afectează în mod negativ familia;
- 80 % sunt descurajați sau cuprinși de depresie;
- 70 % nu au persoane pe care să le considere prieteni apropiați;
- 70 % au despre sine o părere mai proastă decât atunci când au intrat în slujbă;
- 50 % simt că nu mai pot face față cerințelor slujbei;
- 40 % mărturisesc că suferă de epuizare, au un program supraîncărcat și așteptări netealiste;
- 33 % s-au gândit serios la demisie!

Cum poate un pastor preveni epuizarea? "Având părtășie cu clericii altor denominații. Aceștia nu îl pot răni din punct de vedere eclesial. Ei n-au nici o sfoară de care să tragă ca să vă prăbușească!", spunea un scriitor american.

Am trăit această experiență pe pielea mea (fără să fi știut de sfatul american). Nu pot să spun ca e eficientă 100 %, dar te ține în priză!

Sunteţi obosiţi, epuizaţi de slujirea grea? Continuaţi! Mai bine să sfârşiţi tociţi decât ruginiţi! Nu uitaţi, plugul nu străluceşte decât în brazdă. La adăpost, la streaşina casei, se oxidează! Rugineşte!

marți, 26 martie 2013

Un singur minut...

La 19 Aprilie 1906 oraşul San Francisco a fost zguduit din temelii de un cutremur de pământ  pentru mai puţin de un minut, însă în acest timp peste 1000 de oameni au murit. Un minut poate fi un timp aşa de mult.
Un ochi clipeşte de aproximativ 18 ori într-un minut.
Un cristal de quarţ dintr-un ceas electronic bate de 1.800.000 de ori  în timp de un minut. 
Fiecare minut pentru Paul Mc Cartney înseamnă un câştig de 60 de lire.
În fiecare minut Banca Naţională Westminter are un profit de 1429.8 lire.
În Marea Britanie se beau peste 180.000 căni de ceai, se mănâncă aproximativ 30.000 de ouă şi se fumează peste 240.000 de ţigări, toate acestea timp de un minut.
Într-un minut un melc poate parcurge aproximativ 8 centimetri.
Un leopard poate alerga 1.8 km într-un minut.
Carl Lewis poate sprinta cu 600 de metri pe minut, iar pământul se roteşte cu o viteză de 180 000 de metri pe minut.
270.000000 litri de apă trec prin Cascada Niagara în timp de un minut.
În fiecare minut se nasc 480 de copii.

Într-un singur minut un om poate spune o minciună, poate deveni un hoţ, poate huli numele Lui Dumnezeu, poate spune o glumă murdară, iar un tânăr, sau tânără, într-un minut îşi pot pierde puritatea. Dar şi Moartea poate veni într-un minut.

Tâlharul care era în agonia morţii răstignit lângă crucea Domnului Isus s-a rugat aşa: “Doamne adu-ţi aminte de mine când vei veni în Împărăţia Ta“. Hristos i-a promis slava împreună cu EL în cer. El a prins în ultimul minut al vieţii sale viaţa veşnică, pentru că s-a încrezut în Isus Hristos. Tu poţi să te întorci la Dumnezeu chiar în acest minut sau poţi să-ţi pierzi sufletul într-un minut.

Într-un minut Isus i-a dat vedere orbului, i-a dat auzul celui surd, i-a dat hrana celui flămând, i-a dat tărie celui neputincios, vindecare celui lepros şi viaţă celui ce murise. Isus Hristos însă timp de 180 de minute de agonie, despărţit de cer şi de Dumnezeu, a plătit preţul pentru păcatele mele şi ale tale. Înaintea lui Dumnezeu păcatul a fost atât de serios, încât a trebuit să trimită pe Însuşi Fiul Său să moară şi astfel să devină Mântuitorul lumii. Fiul Cel Veşnic a-l Lui Dumnezeu a coborât pe pământul nostru stricat şi ruinat de păcate, să meargă la cruce şi să-şi dea viaţa pentru noi. Păcatele tale şi ale mele au fost puse asupra Sa.

Plătind preţul mare, pentru răscumpărarea noastră, murind de cea mai josnică şi crudă moarte, moarte prin răstignire pe o cruce. În cel mai unic minut pe care l-a cunoscut istoria vreodată Hristos a exclamat: “S-a sfârşit”. Prin moartea Sa, EL a rezolvat problema păcatelor noastre. Da, El a fost îngropat, dar trei zile mai târziu, în prima zi de Paşte, a Înviat din morţi. Acum când El este Înălţat la cer, doreşte să devină Salvatorul tău.


Biblia ne învaţă că într-o zi Isus Hristos va reveni, nu asemenea unui prunc, aşa cum a venit în ieslea Betleemului cu aproximativ 2000 de ani în urmă, ci ca Împărat al Împăraţilor, ca să judece pe toţi oamenii acestei lumi. Cine poate cunoaşte acel minut când EL va veni? Nimeni.

Tu poţi să te rogi Lui Dumnezeu timp de un minut?

Nu uita: eşti în faţa unui minut care-ţi poate schimba veşnicia!


* nu cunosc autorul

luni, 25 martie 2013

Scrisoare de la o mamă către fetele care doresc să se căsătorească şi nu numai - de Debie Pearl

Viaţa este plină de alegeri.Sunt unele alegeri pe care le veţi face încă de la o vârstă fragedă, care vă vor ajuta să vă modelaţi atât viaţa voastră, cât şi pe cea a copiilor voştri. Scopul nostru a fost de a vă pregăti să luaţi hotărâri înţelepte...

Dumnezeu a spus despre Avraam: „Căci Eu îl cunosc şi ştiu că are să poruncească fiilor lui şi casei lui după el să ţină Calea Domnului, făcând ce este drept şi bine, pentru ca astfel Domnul să împlinească faţă de Avraam ce i-a făgăduit” (Gen. 18:19). Predicatorii s-au întrebat adeseori de ce l-a ales Dumnezeu pe Avraam să fie părintele naţiunii iudaice...

continuare click aici http://www.cuvantuladevarului.ro/Martie201319.pdf

sâmbătă, 23 martie 2013

Stringenţa predicării


A predica înseamnă “să ţii în căuşul palmei scânteia dureroasă a versetelor nebătătorite şi să fugi cu ele în noaptea necunoştinţei, pentru a aprinde focul aşteptării lui Hristos”, scria fratele Pustan. 

Fără predicare, lumea sau biserica, nu numai că nu vor cunoaşte beneficiile credinţei, dar vor continua să “doarmă” liniştiţi sub morfina păcatului, fără şansa regenerării, lipsiţi de alternativa de a ieşi din falimentul moral, spiritual. Vor mocni, şi niciodată nu se vor aprinde! “Şi cum vor auzi despre El fără propovăduitor?”, întreabă retoric Apostolul Pavel.

Nu cu lipsa Bibliei se confruntă bisericile noastre în prezent. Nici cu lipsa dogmelor religioase, a studiilor, a părtăşiilor sau rugăciunii. Ci cu lipsa predicilor spirituale. A predicatorilor unşi, la expunerea cărora nu trebuie să aduci scobitori de acasă să le pui la ochi, să nu aţâpeşti. A predicatorilor care să răscolească întunericul gros. Şi păcatul putred. A predicilor care la final germinează trezire, întoarcere la Dumnezeu, pocăinţă. Atât grecului cât şi iudeului. Atât predicatorului cât şi femeii de serviciu. 

Ungerea predici se dă şi se ia. Se dă celor ce poartă o cruce. Şi apoi devin patriarhi. Se dă în trepte celor ce-şi julesc genunchii în odăiţă şi coatele în bănci. Şi se ia celor ce nu mai încap în sandalele Lui Hristos. Dar şi celor ce i-au pătat cămaşa.

Azi, e mare nevoie de predicatori înfocaţi. Dinamici. De trafic greu. Care să vestească o evanghelie practică, neştirbită. Aşa cum o vestea Domnul, Isus. În urma predicii auditoriul trebuie să ştie ce distruge. Şi ce începe să zidească. Biserica se va ridica sau se va prăbuşi odată cu predicarea. Cum sunt predicile, aşa sunt şi bisericile!

Marș în zăpadă - de Vladimir Pustan


Zilele acestea s-au desfășurat prin orașele României marșuri pentru viață, adică împotriva avortului. Au participat și oameni din mediul neoprotestant și asta e bine. Rău a fost că nu s-a ajuns la un consens, vorba lui Iliescu, să se facă într-o singură zi, în toată țara, un marș cât România de mare, spre disperarea celor corecți politic.
Pentru cei vreo 30 de milioane de copii avortați în ultimii 50 de ani nu se mai poate face nimic însă. Noica făcuse un calcul bun în tinerețe. Își imaginase poporul român în anul 2000 în număr de 50 de milioane dar n-a luat în considerare un mic amănunt, acela că inima omului e rea. Ca inima de mamă…
Atunci când vorbim de copii, în România nu există decât două poziții situate departe una de alta. O încredere oarbă în predestinarea numărului de copii pe familie și la celălalt pol o privire carnală, economică și derizorie, ce pune mâna în gâtul divinității, privind copiii ca pe niște cățeluși buni de aruncat pe apă direct din pântecul ce se vrea liber, pentru a trăi iar plăcerea de la capăt.
Între aceste două extreme nu încape nici un mijloc anticoncepțional.
Vorbim de o societate needucată, de o biserică așijderea, de familii ce și-au adus copiii pe lume dintr-o simplă nebăgare de seamă.
De aceea cred că marșul trebuia precedat de educație. Părinții, profesorii, pastorii și preoții trebuie duși iar la școală, lucrurile trebuie explicate și după aceea poți să iei o pancartă în mână. Sunt convins că nu se putea cădea la pace, așa cum sunt convins că au mărșăluit împreună oameni ce cred că Dumnezeu e doar împotriva avortului nu și a anticoncepției alături de cei ce cred că ”metoda calendarului” e satanică.
Dar până una alta e bine că se întâmplă. Păcat că vremea n-a ținut cu organizatorii cum nimeni n-a ținut cu cele 30 de milioane de copii morți.
P.S. sunt curios să văd unde o să-i bage biserica ortodoxă pe copiii uciși. Că ei n-au botez!

Marșul pentru viață / 2013

În 2011 a fost in 4 orașe: Bucureşti, Timişoara, Satu Mare, Fălticeni – marșul s-a desfășurat simultan în 26 martie.

În 2013 și-au anunțat participarea 25 de orașe și 3 sate.

Evenimentul începe în 22 martie la Cluj-Napoca și Fălticeni, continuă în 23 martie la:

Alba-Iulia
Arad
Bacău
Bistrița
Brașov
București
Buzău
Caracal
Constanța
Deva
Iași
Onești
Oradea
Pitești
Satu Mare
Slatina
Suceava
Târgoviște
Timișoara
Tg. Mureș
Tulcea

În 24 martie se organizează în Craiova, Sf. Gheorghe și satele Adășeni și Tudor Vladimirescu (jud. Botoșani).

În 25 martie, de ziua Bunei Vestiri, marșul are loc la Zoițani (jud. Botoșani).
În unele orașe (Arad, Iași) manifestările sînt mai complexe și se întind pe durata a 2-3 zile.

Diverse confesiuni și organizații religioase au colaborat pentru organizarea Marșului Pentru Viață și în acest an și, la nivel naţional, cu ocazia acestui eveniment s-au depăşit graniţele denominaţionale graţie civismului, creîndu-se astfel premisele unei solidarități necesare pentru mediatizarea cauzei.



Enoh, omul luat de Dumnezeu

1. Fiul lui Cain (Geneza 4:17), al cărui nume a fost dat unei cetăţi.

2. Fiul lui Iared şi tatăl lui Metusala (Geneza 5:18, 21). Enoh a fost un om de o sfinţenie remarcabilă, care s-a bucurat de o părtăşie apropiată cu Dumnezeu (Geneza 5:22, 24; pentru expresia „a umblat cu Dumnezeu", vezi Geneza 6:9; Mica 6:8; Maleahi 2:6). La fel ca şi Ilie (2 Împăraţi 2:11), el a intrat în prezenţa lui Dumnezeu fără să moară (Geneza 5:24).

Este probabil că limbajul din Psalmul 49:15; 73:24 reflectă istoria lui Enoh. În cazul acesta exemplul înălţării lui Enoh a jucat un rol important în originea speranţei evreieşti pentru viaţa cu Dumnezeu după moarte, (în Apocrife, Înţelepciunea 4:10-14 îl prezintă de asemenea pe Enoh ca un exemplu remarcabil de neprihănire şi speranţă pentru viaţa veşnică.)

În NT, Evrei 11:5 ş.urm. înălţarea lui Enoh este atribuită credinţei sale; expresia „plăcut lui Dumnezeu" este traducerea în LXX a expresiei „a umblat cu Dumnezeu" (Geneza 5:24). Iuda 14 ş.urm. citează o profeţie atribuită lui Enoh, găsită în 1 Enoh 1:9.

În perioada intertestamentală Enoh a devenit un personaj popular: vezi Eclesiasticul 44:16; 49:14, 16 (ebr.); Jubileele 4:14-26; 10:17; şi 1 Enoh. Probabil că legenda lui Enoh a fost elaborată în diaspora babiloniană ca echivalent al înţelepţilor antediluvieni din legenda mesopotamiană. Astfel, Enoh a devenit inventatorul artei scrisului şi primul înţelept care a primit revelaţii cereşti despre secretele universului şi le-a transmis în scris generaţiilor care au urmat.

În tradiţia veche cunoştinţele lui ştiinţifice sunt remarcabile, acestea fiind dobândite în călătoriile lui prin cer, însoţit de îngeri călăuzitori; ele sunt din domeniul astronomiei, cosmografiei şi meteorologiei, şi sunt reprezentate printre altele de calendarul solar folosit la Qumran. El a fost de asemenea profetul lui Dumnezeu împotriva îngerilor căzuţi. Tradiţia de mai târziu (secolul al 2-lea î.Cr.) pune accent pe învăţătura lui etică şi în special revelaţiile lui apocaliptice despre cursul istoriei lumii până la judecata de pe urmă. În Comparaţii (1 Enoh 37-71) el este identificat cu Fiul mesianic al omului (71:14-17), iar unele tradiţii evreieşti de mai târziu îl identifică cu personajul Metatron, care era aproape divin (Targum of Pseudo-Jonathan, Geneza 5:24; 3 Enoh). Scrierile apocaliptice ale primilor creştini indică faptul că ei aşteptau ca Enoh să se întoarcă pe pământ împreună cu Ilie, înainte de Sfârşit.

1 Enoh (Enoh etiopian) este una dintre cele mai importante lucrări intertestamentale. Textul complet s-a păstrat numai în limba etiopiană, dar unele secţiuni s-au păstrat şi în greacă, iar fragmente importante din originalul aramaic sunt accesibile în prezent în manuscrisele de la Qumran. 1 Enoh cuprinde cinci cărţi: Cartea Veghetorilor (1-36), Comparaţii (37-71), Cartea Astronomică (72-82), Cartea Viselor (83-90) şi Epistola lui Enoh (91-105). Manuscrisele de la Qumran includ fragmente din aceste cărţi, cu excepţia Comparaţiilor, şi de aceea acestea sunt datate în general în secolul 1 d.Cr. Tot de la Qumran provin şi fragmente ale unei cărţi necunoscute până în prezent, Cartea Uriaşilor, care probabil că a fost la început a cincea carte din Pentateuhul lui Enoh, şi care a fost înlocuită mai târziu de Comparaţii.

Manuscrisele de la Qumran ne ajută să clarificăm datele acestor lucrări. Cele mai vechi secţiuni sunt Cartea Astronomică şi 6-19: ele au fost scrise într-o perioadă care se situează între începutul secolului al 2-lea î.Cr. şi secolului al 5-lea. Cartea Veghetorilor (care include 6-19) se încadrează între jumătatea secolului 1 şi probabil jumătatea secolului al 3-lea î.Cr. Cartea Viselor datează din 165 sau 164 î.Cr. Epistola lui Enoh şi Cartea Uriaşilor s-ar putea să dateze de la sfârşitul secolului al 2-lea î.Cr.

Alte lucrări care poartă numele lui Enoh datează din era creştină. Comparaţiile (1 Enoh 37-71) - importante probabil ca ilustraţie pentru folosirea în evanghelii a expresiei „Fiul omului" - par să fie o lucrare evreiască, deşi unii au susţinut că este de origine creştină. 3 Enoh (Enoh ebraic) este o lucrare evreiască, dar data este controversată. 2 Enoh (Enoh slavon) este o lucrare creştină scrisă ulterior care s-ar putea să includă material evreiesc.

BIBLIOGRAFIE
R. H. Charles, The Book of Enoch, 1912; P. Grelot, Recherches de Science Religieuse 46, 1958, p. 5-26, 181-210; J. T. Milik, The Books of Enoch: Aramaic Fragments from Qumran Cave 4, 1976.

vineri, 22 martie 2013

Cruce-jug - de Vasile Voiculescu

Tu, Cruce, dulce jug al lui Hristos,

De Tine-n veci acuma nu mai fug,

Adânc cerbicea inimi-mi plec jos

Şi sub povara Ta cerească mă înjug.

Stau să mă mîne Domnul unde-o vrea 

Cu biciul Său de Duh atât de drag; 

Şi nici o muncă nu-mi mai pare grea 

Când ştiu că brazda mântuirii trag.

joi, 21 martie 2013

Sfaturi pentru predicatori (16)

a. Gestica în folosirea Bibliei
sursa foto: crestintotal.ro 
Nu este recomandată folosirea Bibliilor de dimensiuni mici. 
Dimensiunea Scripturii trebuie să fie impunătoare (nu exagerată), dar trebuie să fie comodă la citit. 
Este de preferat să se ţină Biblia în mâna care nu este folosită cel mai des (pentru dreptaci, Biblia va fi ţinută în mâna stângă).
 În momentul în care citim din Scriptură este foarte important să se ia Biblia de pe stativ. 
Cu cât mai aproape este Biblia de gura predicatorului, cu atât impresia de penetranţă este mai mare. 
Nu se fac gesturi nepotrivite cu Scriptura.
 Nu este recomandată întrepătrunderea Bibliei cu degetul, sau jongleriile cu Scriptura.
Atunci când se prezintă o ilustraţie care nu se leagă direct de Biblie este de preferat să se părăsească Scriptura pentru ca exprimarea să fie mai liberă şi cursivă.

b. Poziţia corpului
Picioarele, dacă se văd nu trebuie să stea în poziţie caraghioasă.
Nu este indicat plimbatul excesiv în zona amvonului. Uneori este recomandată mişcarea lină, în care predicatorul se poate deplasa 1, 2 metri pentru a cuprinde întreaga audienţă cu prezenţa.
Mâinile nu trebuie să fie excesiv de expansive. Indicat este ca mâinile să fie lipite în general de trunchi, iar gesturile importante să se facă doar cu ajutorul antebraţului şi al mâinii. Mişcarea uzuală trebuie să fie dinspre interior spre exterior. Degetele palmelor trebuie să fie: nu foarte lipite, dar nici foarte despicate. Mâna trebuie să fie natural folosită, creând numai ideea pe care vrei s-o sugerezi.
Nu sunt indicate gesturi învăţate în oglindă.
Foarte rar trebuie folosite gesturi cu palmele spre public.
A se evita fixarea cu degetul arătător spre sală, doar dacă mesajul este extrem de penetrant şi se cere o schimbare grabnică, dar nici atunci nu se proiectează asupra unui singur om.

c. Mimica
Subiectul care se expune este extrem de important. 
Faţa trebuie să exprime ceea ce se spune. De exemplu: nu are rost zâmbetul în subiectele grave. Predicatorul se bucură în Domnul, dar trebuie să fie pătruns de profunzimea cuvintelor pe care le spune.
Predicatorul nu este actor, ci doar trăieşte momentul zicerii sale. Deosebirea dintre predicator şi actor constă în faptul că cel dintâi se lasă transformat de mesajul pe care îl transmite.

Întâlnire de tineret cu Nicolae Geantă la Sângeorz-Băi


Iubirea fără iubire - de Nicolae Geantă

40 de ani aşteptase Israelul. 40 de ani de post, de lacrimi, de suspine, de spinări înconvoiate sub biciul filistean. Şi de priviri în sus, spre Iehova. Când a venit printre ai săi, tot poporul auzise că va absolvi bacu’ cu 10. Părinţii îl ţinuseră departe de cârciumi, de sicrie şi de... frizeri. Aveau geamuri fumurii de câte ori veneau în oraş, printre filistence. Teoria a ştiut-o pe de rost, dar practica l-a lăsat repetent. La Dumnezeu poţi să şti teorie de 10, dar examenul îl treci numai practicând, în teren.

„Micul Soare”, căci aşa era numele samsonului cu muşchi ca Schwartzeneger şi plete ca fetele amazoance, fusese dat să lumineze întregul popor. Orice ungher, orice lucru ascuns. Dar nu s-a putut lumina bine nici pe sine, căci şi-a pierdut ochii orbit de o iubire fără iubire. Şi când rămâi în întuneric, cât de mare va fi întunericul celor ce-i călăuzeşti?

A cărat 60 km nişte porţi de o juma’ de tonă, dintr-o cetate până-ntr-un vârf de munte. A ucis 1000 de oameni cu o falcă de măgar, a prins 300 de vulpi şi le-a legat cozile, după care le-a incendiat şi pe ele şi cerealele vrăjmaşilor. Când ieşea cu palmele goale la război, duşmanii în armură duduiau pământul de fugă. Doar prezenţa sa stârnea groaza printre neamuri. Dar ce folos să ai muşchi şi plete? Ele niciodată nu pot ţine loc de creier. Şi nici atât de Duh.

Prima dată s-a îndrăgostit de o fecioară. A bătut din picior până părinţii i-au adus-o mireasă. Apoi s-a îndrăgostit de-o prostituată şi la urmă de-o curtezană. Păcatul are trepte de coborâre. Apoi, el le-a iubit, dar ele?

Samson nu citise pe Perpessicius care spune că Făt-Frumos iubea o Cosânzeană, care Cosânzeană iubea alt Făt-Frumos, care acel Făt-Frumos iubea o altă Cosânzeană... Şi a iubit-o pe Dalila. Dalila însă iubea arginţii. 1100 de siclii erau echivalentul de azi a 750.000 de dolari. Cu mâna îl mângâia pe Samson, cu ochii îşi mângâia valuta! Îi sticleau ochii la câteva milioane!

Samson e prototipul iubirii fără iubire. Nu s-a interesat cine era curtezana, n-a consultat părinţii şi nici atât pe Dumnezeu. Nu face nici o rugăciune! A crezut că hormonii sunt totul într-o relaţie. El a iubit cu inima, ea l-a iubit cu „money gramm”. Nu vă alegeţi un partener de viaţă numai dacă dvs îl iubiţi. Obligatoriu „love” trebuie să fie reciprocă! Iubirea cu o singură faţă e o monedă falsă. Are numai slove, nu şi chip.

Iubirea fără o iubire e iubirea cu minciuni. Samson minţea pe Dalila în privinţa puterii sale, ea îl minţea în privinţa fidelităţii. Era frumoasă, dar mincinoasă! Minciunile au întotdeauna ambalaje sclipitoare. Samson a iubit relaţia cu Dalila mai mult ca cea cu Dumnezeu, Dalila a iubit relaţia cu păcatul mai mult ca cea cu Samson. Minciuni amăgitoare. Iubire fără happy-end. Iubirea cu minciuni e totdeauna finaliazată cu eşec.

Iubirea fără iubire e o dragoste cu pierderi mari. Samson şi-a pierdut părul şi puterea, ochii şi lumina, scaunul de judecător şi libertatea. Dar şi pe Dumnezeu. Dalila şi-a pierdut arginţii, stima de curtezană cu care se bucura printre filisteni şi pe Samson - singurul bărbat care cu adevărat o iubise. Ceilalţi decât se folosise de ea.

E adevărat, lui Samson începuse să-i crească părul în închisoare. Când şi-l pierduse era cu capul în poala Dalilei, când a început să-i crească era cu capul pe dalele închisorii. Apoi, amândoi şi-au pierdut viaţa. Alături de filisteni, la un party, în cinstea idolului Dagon. Cel ce umblă la sărbătorile păcătoşilor printre păcătoşi v-a pieri! Dumnezeu nu se lasă batjocorit.

În viaţă toate lucrurile au un preţ. Nimic gratis nu e gratis. Orice factură se plăteşte. Orice iubire are un preţ. Chiar şi Hristos a plătit. Nu fiţi dintre cei ce-L iubesc din interes, cu minciuni. Într-o zi se decontează.

E timpul iubirii pentru Hristos. Dar şi delete (sau măcar o pauză), pentru Dalile!

(articol apărut pe www.ciresarii.ro)

marți, 19 martie 2013

Voinţă sau raţiune (1) - Nicolae.Geantă

Un bun prieten de-al meu din timpul facultăţii a căzut în păcatul adulterului. După ce mi-a mărturisit că timp de 8 ani a fost fidel partenerului şi a desfrânat chiar într-o zi de... sărbătoare sfântă, l-am mustrat pentru neveghere... I-am spus că nu pot înţelege cum un om atât de educat, de corect şi echilibrat în societate, care cunoaşte cât de cât voia Lui Dumnezeu, a putut face o gafă ca asta. El a privit în gol pe fereastră şi a încercat să-şi argumenteze derapajul: "Şti care este diferenţa între tine şi mine? Tu rezişti ispitelor raţional, dar la mine voinţa învinge raţiunea!".

Mi-a fost tare milă de el. Şi de soţia sa, cu care azi nu mai e împreună. Dar mila mea nu a putut învinge voinţa sa. Iar raţiunea îi era amorţită...

Când Adam a păcătuit în Eden Dumnezeu nu a blestemat omul, ci şarpele. Dacă blestema omul i-ar fi distrus raţiunea. Ea poate face bine ori rău. Dacă nu ar fi rămas în om, noi nu am mai fi putut traşi la răspundere de Dumnezeu, pentru că nu am mai fi putut deosebi răul de bine...

Rațiunea mea și a dvs e glasul lui Dumnezeu în om. Ea strigă ori de câte ori trecem pe roșu. Ne pune în temă cu riscul.

"Voinţa învinge raţiunea" este un mod de viaţă. Trăit de dimineaţa până seara nu numai în lume, ci şi între creştini. Acolo unde Pavel ne-a spus că "deşi vrea să facă binele răul stă lipit de el".

(continuare  Aici)

luni, 18 martie 2013

"Tatăl nostru" în rromanes


Am postat această rugăciune deoarece nu toți țiganii creștini din România o spun integral în romanes, ci îi adaugă cuvinte românești ( vezi mai jos). Dumnezeu înțelege orice versiune...

Amaro Dad, cai san andă-l Cerurea.
Sfinţil-pe Cheo anau,
Avel Chi împărăţia,
Cărel-pe Chi voia,
Sar ando cero, cadeai pe-i phu.
Amaro manro anda sea-l ghesa,
De les amengă agheş
Hai iertisar amengă amare greşelea,
Sar i ame iertis amaren cai greşin
Hai na gărame amen ande ispita,
Ta izbăvisara-me le nasulestar.
Că Chiri sî e împărăţia,
E puterea i o barimos,
Ăl Dadesco i ăl Şeaesco
I ăl Sfântosco Duho
Acana i pururea i andăl vecii vecilor. Amin.

Cele 10 porunci ale interpretării Bibliei

1. Nu încerca să justifici interpretarea pe care tu o favorizezi/preferi ci, încearcă să ajungi la interpretarea care se potriveşte cel mai bine textului.

2. Interpretează în mod inductiv un text. Aceasta însemnând a deduce adevăruri generale din fapte concrete, luând în considerare tot materialul biblic privitor la subiect.

3. Caută să ajungi la interpretarea care se potriveşte cel mai bine exprimării textului.

4. Bazează-ţi interpretarea pe cele mai bune texte disponibile în greceşte şi evreieşte.

5. Derivă interpretarea textului dintr-o atentă examinare a contextului imediat.

6. Nu cita surse savante, (1) afară din context, (2) pentru a sprijini interpretări care nu sunt confirmate de textul propriu-zis.

7. Interpretează profeţiile şi viziunile Scripturii în lumina propriilor lor revelaţii şi în conformitate cu învăţăturile explicite ale Bibliei.

8. Interpretează simplu expresiile simple, în afară de cazul în care contextul impune altceva.

9. Nu faceţi ca o parte din Scriptură să se contrazică cu o alta, ci interpretaţi fiecare parte în lumina propriilor ei revelaţii şi în contextul ei înainte de a încerca să înţelegeţi legătura care există între aceste părţi.

10. Interpretează realităţiile spirituale descrise de Biblie, având înţelegerea umilă a faptului că Dumnezeu este infinit mai mare decât finita noastră pricepere.

*(nu cunosc autorul)

duminică, 17 martie 2013

Comoara păianjenului

de Vasile Militaru


Odata un paiajen ce vietuia la vie, 
Tesu-ntr-o noapte plina de Mai, cu maiestrie
Si fara nici un gres, 
O plasa uriasa, în chipul unei stele, pe-o creanga de cires…

A doua zi, din somnu-i când l-a trezit un cuc, 
Paianjenul ramase cu ochii mari, nauc:
Privind ca-n aiurare la maestrita-i plasa, 
El, tremurând, din minte aproape fu sa-si iasa, 
Ca, ceia ce-avea-n fata, i se parea minune
Si nimeni fericirea nu i-ar putea-o spune!…

Ce se-ntâmplase?: Noaptea, pe plasa lui cea noua, 
Cernuse din adâncuri o pulbere de roua, 
Iar soarele-n vazduhuri când a putut irumpe, 
Schimbase toata roua în colb de pietre scumpe!

Si, cum în ele cerul frângea potop de raze, -
Ardeau în a lui plasa rubine si topaze;
Iti îmbiau privirea, în ele sa ti-o scalde:
Safire si-ametiste, opale si smaralde;
Încrucisau pumnale de focuri tot mai nalte
O spuza orbitoare de scumpe diamante
Si fiecare piatra, cu-o altfel de scântee, 
Întretesea o pânza de mii de curcubee!…

Paiajenul, dând fuga pe fiecare lature, 
Nu mai putea privirea de ele sa si-o sature
Si, mândru peste fire, ca are-asa comoara, 
Trufia-n micu-i suflet patrunse-ntâia oara
Si zise cu-ngâmfare: "De-acum e-al meu pamântul, 
"Ca nu-i bogat ca mine nici Dumnezeu Preasfântul!…"

Cât despre celelalte sarmane vietati, 
Cu cari fratie buna dusese alte dati, -
El le uitase iute: nici nu le stia de nume, 
Nici c-au trait vre-odata alaturea pe lume, -
Si, de-ar fi fost sa vina vreuna ca sa-i ceara
Macar o firmitura, -de foame sa nu piara, -
Nu i-ar fi dat paingul, sa-l fi picat cu ceara
Si, cu nespusa sila privea, într-un cuvânt, 
Spre orice vietate a bunului pamânt!…

Dar când acel paiajen credea mai cu tarie, 
În marea lui putere: în marea-i avutie, -
O mierla, nu stiu ce fel, în zbor usor s-abate
Si, ca la ea acasa, 
Trecând prin acea plasa, 
Îi spulbera comoara de pietre nestemate!…

Paianjenul, vazându-si pierdut al lui hamac
Si-ntelegând ca iarasi e cum a fost: sarac, -
Si-a dat cu pumnii-n tâmple, ne mai curmându-si plânsul, 
Si-apoi, cazând gramada, 
Abia putu sa vada:
Pamâtul plin de lacrimi si de saraci ca dânsul…
***
Voi ce claditi din aur un Dumnezeu sub soare
Si-n viata strângeti banii cu mâinile-amândoua; 
Sa stiti: comoara voastra e-asa de trecatoare, 
Ca pânza de paiajen învesmântata-n roua !…

sâmbătă, 16 martie 2013

De ce Biblia e Cuvântul Lui Dumnezeu? - Nicolae.Geantă

În timp ce predicam despre Rahav la o Conferinţă de Tineret, am văzut un tânăr în lacrimi. Duhul Domnului m-a înştiinţat atunci că trebuie să vorbesc cu el la sfârşit, căci nu va avea curaj să iasă în faţă! Aşa a şi fost...

Printre întrebări, tânărul înalt, subţirel, cu cercel în ureche mi-a dezvăluit: "Biblia nu are cum să fie Cuvântul Lui Dumnezeu, deoarece e scrisă de oameni!". Argumentul ăsta e întâlnit destul de frecvent în zilele noastre. Oamenii nu vor să accepte că Scriptura e Vocea coborâtă din Cer şiaşezată în litere.

Vis a vis de întrebare nu pot exista decât 4 răspunsuri logice (Când aveţi astfel de situaţii vă propun să le folosiţi): e posibil ca Biblia să fie scrisă de oameni buni, sau de oameni răi, să aibă autor pe Dumnezeu sau pe Satana!

Oamenii buni nu pot să fi inventat această carte. Asta pentru că ei nu mint. Ar fi imposibil pentru un om bun să scrie o carte şi la final să mărturisească: "Dumnezeu a vorbit!".

Oamenii răi nu puteau să scrie Scriptura deoarece ei urăsc învăţăturile sfinte. Biblia condamnă şi gândurile şi faptele rele! Mai mult vorbeşte de o judecată a celor răi!

Diavolul sau un duh rău, demonic, nu ar fi putut scrie Biblia deoarece această carte dezvăluie într-un chip minunat sfinţenia Lui Dumnezeu! Dar şi victoria finală a Domnului asupra Satanei!

În concluzie: Biblia nu poate avea autor decât pe Dumnezeu! Oamenii nu ar fi putut scrie despre El, căci "cine ar fi în stare să înţeleagă să facă aprecieri asupra Celui Veşnic?", vorba lui Arthur Scweitzer.

Biblia este o carte scrisă de Dumnezeu care se adresează tuturor oamenilor indiferent de vârstă, sex, etnie, stare socială sau morală. Mai e vreo carte s-o egaleze? Cartea Cărţilor este foarte veche şi totodată mereu nouă! De mii de ani oamenii au încercat s-o distrugă. N-au reuşit. Unii au promovat învăţături împotriva Bibliei. Ei au trecut, ea a rămas. Hristos a spus: "Cerul şi pământul vor trece dar cuvintele mele nu vor trece" (Evanghelia după Matei 24:25).

O altă concepţie păcătoasă a modernismului ce ignoră valoarea Scripturii este argumentul: "Biblia are un Dumnezeu sângeros. Peste tot e numai sânge". Un mare fals. Priviţi-L pe Dumnezeu la Gogota, rănit, biciuit, torturat, răstignit. Ar fi putut un Dumnezeu mânios, degrabă vărsător de sânge, să se lase însângerat de omenire, fără să riposteze? Deci avizii de sânge suntem noi, păcătoşii! 

PS: Cineva m-a întrebat sfidător: "Dacă Dumnezeu este bun cum se declară în Biblie, de ce sufere copii, de ce sunt handicapaţi, de ce mor oamenii buni, de ce facem cancer de tineri, de ce sunt batjocoriţi nevinovaţii, de ce-s tsunamii, tragedii?". "Dacă Dumnezeu este Sfânt cum scrie Biblia, atunci El ştie toate păcatele mele. Atunci cum de nu mă distruge" i-am răspuns tot cu o întrebare. Şi n-a avut răspuns. Vorbisem eu sau Dumnezeu?