youtube

vineri, 8 martie 2013

8 martie, cu aplauze și lacrimi - de Nicolae Geantă

"Te rog frumos să nu vorbești nimic la biserică despre 8 martie", m-a sfătuit un frate care mă determină să gândesc că încurcă ziua femeii cu halloweenul. E drept că nu vorbește Biblia despre 8 Martie, dar nici despre 25 decembrie n-o face! Iar unii, mai catolici decât Papa, nici Crăciunul nu sărbătoresc. Chestii ridicole. Dar ridicolul nu ucide.

Nu mă interesează că americanii au promovat în secolul XIX o zi a femeii. Pentru că nu-mi trebuie 8 Martie ca să arăt că îmi iubesc soția. Ori mama. Ori surorile. Ori fetele. Hristos a spus s-o fac zi de zi. Dacă le cumpăr flori doar de 8 Martie, pot cădea în ipocrizie. S-o fac fiindc-o fac cei mulți. Un fel de patriotism de operetă. 

Nu cred ce zicea Shakespeare că "femeia e o mâncare pentru zei gătită de diavol". Și nici nu mă rog ca fariseii (zilnic) și nici ca Solomon: "Doamne îți mulțumesc că nu sunt femeie!" Ăsta e misoginism. E dans pe ruine! Fericire ruiniformă.

E drept că după ce-a căzut bacu' ascultării Eva, urmașele sale au ajuns un fel de lavete!  Antichitatea nu punea preț pe ele. Cămilele, caii, boii sau oile erau mai de preț la bursa de valori. Disprețul femeii ajunsese pe culmi. Iar lacrimile lor? Niagare întregi! Oceanul răbdării lui Dumnezeu nu le mai putea încape.

Când a coborît Hristos printre păcătoși, a restaurat nu doar bărbatul, ci și femeia. Fără ea n-ar fi fost mântuire completă. El a dus-o din talciocul de lepădături direct în vitrina cu muze. I-a redat demnitatea pierdută. Biserica a pus apoi femeia acolo unde îi era locul. La jumătate. Între prețuiți. Din nefericire și după 2000 de ani lăstarii misoginismului continuă să dea roade. Tăiați-i fraților! Sunt prea amari să-i cocoloșim lângă suflet! 

Ne cerem scuze pentru lacrimile vărsate. Pentru nopțile de așteptare. Pentru atâtea flori uitate. Pentru gesturile de elefanți lângă dvs... porțelanuri. Pentru neieșirile cu dvs în oraș. Pentru că avem o dragoste ce trece prin portofel. Chiar și de 8 martie! Iertați-ne că vă spunem doar de "Ziua Femeii" că vă iubim, că vă apreciem efortul, munca, lupta. Căci fără dvs specia umană ar fi dispărut. Dar și biserica, și credința! Știm, profesorii fac elevi buni, dar dvs faceți oameni buni! Hristos să vă fie pecete!

Azi, femeile sunt aplaudate sau hulite. Trăiesc extaz sau agonie. Zâmbet sau lacrimi. Primesc flori sau înjurături. Toate fac riduri! 

"La mulți ani!" tuturor femeilor, oriunde v-ați afla. E ziua dvs azi. Dar și mâine!

PS: Bărbaților, nu uitați: iubirea e ca meciul de ping-pong; nu poți da mingea înapoi dacă nu o primești! 

8 martie 2013, trenul 535 Brașov-Oradea

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu