Fundaţia CIREŞARII

joi, 31 octombrie 2013

Pe ce stă Pământul şi cine îl învârte ?

SIMPOZION ŞTIINŢIFIC LA PLOIEŞTI
Colegiul Naţional Ion Luca Caragiale
marţi 5 noiembrie 2013
ora 13.30

PE CE STĂ PĂMÂNTUL ŞI CINE ÎL ÎNVÂRTE?
invitat special:
 inventatorul braşovean Georgică Lupchian
moderator: Nicolae Geantă

organizatori:
dr. Minelia Gheorghe 
dr. Raluca Leontescu
dr. Nicolae Geantă

Medaliat cu argint la salonul de inventică de la Geneva, ing. Georgică Lupchian va demonstra cu aparatele-i inventate pe ce se sprijină Terra, cum s-a înclinat axa terestră, care sunt consecinţele rotaţiei Vest-Est, magnetismul terestru în energia electrică etc.

Şi toate acestea demonstrate cu Biblia!

marți, 29 octombrie 2013

Apologetică pentru cei ce cred că pocăiţii sunt fraieri

Nu sunteţi singurii care contestă Biblia. Şi nici ultimii. Au luptat împotriva ei şi gnosticii, şi manicheaniştii, şi neoplatoniştii şi montaniştii... şi Napoleon, Voltaire, Marx, Lenin, Drawin, şi comunismul, şi Ceauşescu, şi Securitatea şi o pleiadă de oamenii de ştiinţă. Însă ştiinţa lor (analitică, aşa cum vă place s-o numiţi) nu i-a ajutat s-o răpună. Unde sunt aceştia toţi azi? Dar Biblia, a rezistat? Scriptura nu expune „poveşti evreieşti”, nici un dumnezeu narcisist şi arogant (jos cu un astfel de dumnezeu, el e doar în mintea dvs), ci prezintă realităţile vieţii. Nu fragmentează idei şi nu combate nici pe departe ştiinţa. Apropos, ştiaţi că în Iov 26:7 scrie că Dumnezeu „spânzură Pământul pe nimic?”

Nu avem pentru ce să mulţumim ştiinţei că avem tehnologie. Îi mulţumim Domnului că a creat oamenii ce au descoperit-o. Tehnologia era aici. Urma numai să i se ridice năframa. Cred că ştiaţi că Isaac Newton, Albert Einstein, Blassie Pascal, Galilei, Kopernic, Guttenberg şi milioane de inventatori şi-au dedicat întreaga viaţă slujirii Lui Dumnezeu... Da, noi creştinii folosim radioul, computerul şi Internetul, televiziunile ori electricitatea, dar ştiţi de ce? Ca să amintim oamenilor că nu sunt fără Dumnezeu.

Ideologia umanistă, aceea de a fi moral fără Dumnezeu (aşa cum comuniştii au încercat s-o impună, şi … au pierdut!, în ciuda tuturor torţionărilor ce le-au aplicat unor creştini cu “inimi pentru Domnul”), e mai mult decât o spălare de creier. E lipsa inimii, asemeni Omului de Tinichea, prieten al Vrăjitorului din Oz.

Ziua Recunoştinţei la Biserica Izbânda Drăgăneasa

03 noiembrie 2013
ora 18,00
Biserica Creştină după Evanghelie Izbânda, 
Drăgăneasa, Prahova
Thanksgiving
Ziua Recunoştinţei
laudă şi închinare: Grupul Raze de Lumină (Boldeşti)
mesaj biblic: Nicolae Geantă

duminică, 27 octombrie 2013

Cine mai alege astazi - de Traian Dorz


Cine mai alege astazi calea-ngusta, care suie?
Caci pe calea Crucii grele nu-I mai place nimanuie;
Caile cu cruci usoare sunt mai largi si mai umblate,
Caci pe ele  firea lumii poate merge cu de toate.

Nu-i a Domnului Lucrare ingradita si-ncuiata;
Cui nu-i place calea-ngusta poate-alege calea lata.
Cui ii place-n alta parte poate orisicand sa plece,
Cine-si vrea usoara crucea, n-are o cale, are zece.

Calea Stramta n-are-n lume flori prea multe si usoare,
Cate-un trandafir cu lacrimi si cu spini de-i mai rasare
Si din loc in loc, prin pietre, cate-un crin de-i mai suspina
Intre spinii care umplu drumul stramt catre Lumina.

Dar slavita-I Calea Stramta prin sfarsitul care-l are,
Ea da celor ce-au suit-o slava ei nemuritoare;
Toata suferinta lumii nu e vrednica sa fie
Pusa-alaturi de rasplata ce-o da ea  pe vesnicie.

Fiul  meu, alege-aceasta Cale Stramta si hulita
Si n-o da pe cata slava poate lumea sa-ti promita;
Slava lumii e minciuna si gunoi si amagire;
Slava lui Hristos e insa nesfarsita stralucire.

Cu ce se laudă omul

Inventio
Societatea e plină de lăudăroși. Virusul a pătruns și-n biserici.

Dispozitio
1. Cu înțelepciunea
2. Cu frumusețea
3. Cu bogăția
4. Cu răutatea
5. Cu religia

Concluzio
Creștinul autentic se lauda cu crucea lui Hristos!

sâmbătă, 26 octombrie 2013

Securea școlii de predicare - de Vladimir Pustan

2 Regi 6:6, 7 – „Omul lui Dumnezeu a zis: Şi i-a arătat locul. Atunci Elisei a tăiat o bucată de lemn, a aruncat-o în locul acela şi fierul de la secure a plutit pe apă.” „Oboseala şi lenea au aceleaşi simptome.” – Bissane de Soleil

Cu 800 de ani înainte de a despărţi Hristos timpul în două, o secure a plecat din mâna unui seminarist drept pe fundul mocirlos al Iordanului. Niciodată o asemenea întâmplare n-ar fi demnă să se transforme într-o ştire mass-media. Biblia însă o consemnează. Au vrut să-şi facă o şcoală mai încăpătoare. Au avut intenţia lăudabilă să se extindă, să crească şi-au avut şi-o modalitate practică de lucru. Au împrumutat o secure şi-au mers să taie bârne. Restul îl ştiţi.
Întotdeauna când vrei să faci ceva pentru Dumnezeu, vine necazul, pierderea, lipsa. Când stai toată ziua la televizor nu pierzi securea şi nici n-ai probleme cu lucrul împrumutat. Omul acela a înnegrit. O secure era scumpă, el era seminarist, paguba era mult mai mare decât ne închipuim noi. Mă gândesc că atunci când a lovit cu sete să sară aşchii, fierul a trecut pe lângă urechea unui coleg care număra loviturile aşezat pe iarbă.
Toţi l-au judecat. Ba că a dat prea cu sete, ba că a fost neatent şi plin de râvnă neînţeleaptă. Au plecat de lângă el, s-o plătească singur. Nimic nu-i mai deznădăjduitor decât să ştii că vrei să lucrezi pentru Împărăţie şi vezi că iese prost şi cu pagubă. Să fii darnic şi, totuşi, să ajungi la faliment. Să te laşi pe tine şi să vezi că ceea ce faci nu-i de dorit, să fii folositor nimănui. Să vezi că binecuvântarea promisă întârzie, iar blestemul îţi râde în nas, cu gura nespălată.
Dar numai aşa poţi vedea minunea…
Nici un om răpus de lene spirituală nu va vedea fierul plutind pe apă aşa cum îl vezi tu. Pentru ei Dumnezeu nu Se va obosi să facă nimic, ci numai pentru tine, falitul, ce stai cu coada de secure 
nefolositoare în mână şi priveşti năuc apa pierderii, apa sâmbetei. Sunt mulţi care vor să lucreze pentru Dumnezeu doar în calitate de consilieri, dar Dumnezeu n-are nevoie de multe şedinţe de comitet. El are nevoie de pălmaşi, de oameni care dau tare cu securea, care văd nevoia extinderii Regatului Divin. Cu ochii sleiţi de somn şi de lene nu poţi vedea lucrurile supranaturale. Vei trăi o viaţă modestă, lipsită de aventuri spirituale. O legumă creştină, vegetând în suc propriu, mândră că ţii cheile toate la tine – cheia inimii, a buzunarului, a casei, a maşinii. Dumnezeu n-are cheile tale, ci numai pe-ale Locuinţei morţilor. Şi eşti fericit în oboseala ta de nelucrare. Are cine că facă, tu stai în banca ta, în patul tău, rămâi la cele smerite că „uite ce-a păţit unul, i-a zburat fierul, aşa-i trebuie, că  
prea se băga peste tot, că putea rămâne în garsoniera asta de viaţă, că e cald şi ne putem încălzi unii pe alţii”.

În timp ce tu spui asta, fierul se ridică la suprafaţă ca „nautilus” şi pluteşte pe valuri, sfidând legea atracţiei universale. Fierul se ridică şi tu cobori în mocirla somnului. Cotidianul are farmecul lui, iar rutina e mama vitregă a lipsei de bucurie. În rest, viaţa are sens doar dacă ai ce povesti din ea nepoţilor, la gura sobei.

http://predicare.ciresarii.ro/?p=1370#more-1370

vineri, 25 octombrie 2013

Babel, unitate la rău

Text: Geneza 11: 1-9

Babelul poate fi o satiră. O ironie la adresa Babolonului, a răului care pare că nu are sfârșit. 

Dispozitio
1. Unitatea la rău slujește omului, și nu lui Dumnezeu

2. Unitatea la rău vrea să atingă Cerul, dar fără Dumnezeu

3. Unitatea la rău oprește binecuvântarea pământului, îl lasă fără Dumnezeu

4. Unitatea la rău e distrusă de Dumnezeu

Concluzio
- Evaluarea o face numai Dumnezeu.
- Prima cetate a oamenilor este Babelul. N-a ajuns nici măcar la finalizare.
- Ultima cetate va fi Ierusalimul ceresc, contruit de Dumnezeu. Va fi eternă.

Păcatele creștinilor - 5. Amânarea - Vladimir Pustan


Hotărârea de a ne pocăi de obicei e lăsată pentru mâine. La pensie, când putem să-i dăm Domnului eventual o artrită, un aparat auditiv, o proteză dentară, niște ochelari și-un pui de Parkinson. Dorința de-a face bine cuiva, o vorbă bună, o coajă de pâine, o haină, e sugrumată de săptămâna viitoare. Poate până atunci se îmbogățește sau se mută. Sau poate moare… Iar azi avem facturi de plătit și telefoane inteligente de cumpărat. Plus leasingul la mașină.
O grămadă de oameni mor singuri așteptând ca cineva să le spună un „Te iubesc” azi, iar azi suntem atât de ocupați și neatenți. Florile de ieri sunt puse pe morminte azi, păcatul de azi devine tovarăș credincios și mâine. Rămâne totul pentru la anul. La anul și la mulți ani.
Singurul lucru ce nu se amână e venirea lui Hristos pentru că nu depinde de noi ci de El. Atunci mulți o să aibă ca recompensă în locul bucuriei de azi, necazul de mâine.

joi, 24 octombrie 2013

Adevăruri de care nu avem nevoie

Trăim într-o lume a minciunii. De la politicieni la cercetători ştiinţifici, de la farsori la oameni religioşi, toţi au ajutat minciuna să-i crească picioarele. Şi nasul. Avizi de adevăr, totuşi ar trebui să ţinem cont că el nu e totdeauna folositor!

Un adevăr nefolositor este cel spus de pe buze. Cuvintele sunt tinichele goale dacă nu se-mplinesc. Adevărul buzelor e fals, nu vine din inimă. E adevărul în care spui că Dumnezeu e prezent în biserică dar nu crezi că e acolo! E adevărul practicat de Stalin: te iau în braţe să-ţi şoptesc că te iubesc, dar imi place sa-ti înfig cuţitul în spate! E minciună spunând adevărul.

Nu folosește nici adevărul vestit de diavolul. "Pe Pavel îl ştiu", zice satana. "E adevărat, Dumnezeu există, dar nu vă temeţi de El", îndeamnă michiduță. Și draci cred, şi se-nfioară, dar... nu fac voia lui Dumnezeu, zice Iacov. Fiți oameni! Adevărul spus de diavol poate fi ghicitorie! Dumnezeu urăşte ghicitorii: "să piară din mijlocul vostru!", ne cere Moise. Nu credeți orice. Dumnezeu e oriunde, oricând, dar nu oricum.

Nu folosește nici adevărul spus prea târziu! Degeaba ajungi la incendiu după ce-a ars casa! Degeaba ai vrea să evanghelizezi, dacă oamenii au murit. Spune-le despre Hristos la timp, dacă nu "sângele lor îl voi cere din mâinile tale", zice Domnul lui Ezechiel. Și nouă, evident.


Adevărul e dureros. Spune-l şi fugi! Veți scăpa împreună.

Nicolae Geantă la Mediaş


miercuri, 23 octombrie 2013

Libertatea - de Florin Ianovici

Libertatea mea este una rascumparata. Adica sunt liber dar nu sunt al meu ca sa fac tot ce vreau eu…! Libertatea mea inseamna pret (Hristos) nu valoare (eu).
Libertatea mea e bucuria vietii vesnice care a rupt lantul fricii de moarte. Ce poate sa ucida pe cineva care nu poate fi ucis?
Libertatea mea e libertatea de a iubi in Hristos cat ma tine inima. Apostolul Pavel spunea ca inima poate fi largita daca vrei…! La ce foloseste libertatea daca nu poti fi liber?
Libertatea mea e libertatea de a sluji semenii in Hristos pana la a fi turnat ca o jertfa de bautura. In fond ceasul spune: ,,clipa plecarii e aproape…!” Sunt liber sa imi aleg felul de povara…!
Libertatea mea e libertatea de a da socoteala de nadejdea care este in mine. Inainte de libertatea cuvintelor e libertatea faptelor. Ce folos sa vorbesti de libertate daca nu faptuiesti intru libertate?
Libertatea m-a descatusat de patimi si mi-a redat pasiunea chiar daca aceasta imi aduce patimire!
Trag cu nesat in piept aerul rugaciunii in timp ce ochii poposesc bucurosi pe filele Sfintei Scripturi. Sunt liber, liber, liber…! Pantofii ma asteapta cuminti pe hol sa calatorim in faptele bune ale credintei pregatite de Tatal ceresc.
Multumesc Hristoase, Fiul lui Dumnezeu!

duminică, 20 octombrie 2013

Chemarea eficace - de C.H. Spurgeon


Predică rostită de C.H.Spurgeon duminică dimineaţa, 30 martie 1856 la Capela din New Park Street, Southwark
  „Isus când a ajuns la locul acela, Şi-a ridicat ochii în sus, şi i-a zis: Zachee, dă-te jos de grabă, căci astăzi trebuie să rămân în casa ta.” – Luca 19:5

 Deşi credem că sunteţi în general bine instruiţi în doctrinele Evangheliei veşnice, noi ne aducem aminte continuu, în urma discuţiilor cu noii convertiţi, că este absolut necesar să repetăm lecţiile anterioare, să susţinem şi să argumentăm din nou şi din nou acele doctrine care stau la baza religiei noastre sfinte. De  aceea, prietenii noştri care au învăţat cu ani în urmă marea doctrină a chemării eficace vor crede că predica mea simplă în această dimineaţă va fi pentru cei tineri în credinţă, ca ei să înţeleagă mai bine acest măreţ început al lucrării lui Dumnezeu în inimă – chemarea eficace a oamenilor prin Duhul Sfânt.

Mă voi folosi de întâmplarea cu Zacheu ca o măreaţă ilustraţie a doctrinei chemării eficace. Vă amintiţi întâmplarea.Zacheu a fost curios să vadă pe minunatul om, Isus Cristos, care întorcea lumea cu susul în jos şi provoca o frământare imensă în minţile oamenilor. Uneori noi considerăm curiozitatea a fi greşită şi spunem că este păcat să vii la casa Domnului din acest motiv. Nu sunt foarte sigur că ar trebui să ne hazardăm în astfel de afirmaţii. Motivul nu este păcătos, dar nici virtuos – deşi deseori curiozitatea s-a dovedit a fi unul din cei mai buni aliaţi ai harului. Zacheu, determinat de acest motiv, a dorit să-l vadă pe Cristos, dar erau două piedici în calea lui: prima a fost mulţimea mare de oameni care-l împiedica să ajungă în apropierea Mântuitorului; a doua, el era atât de scund încât nu avea nici o şansă să se ridice peste capetele mulţimii pentru a-L zări cât de puţin.

vineri, 18 octombrie 2013

Păcatele creștinilor. 4. Tristețea - de Vladimir Pustan


Atunci când e vorba de exteriorizarea sentimentelor biserica se împarte hotărât în două. Unii sunt adepții Mona-Lisei și alții ucenicii lui Pascal. Într-o parte a baricadei stau cei ce cred că un creștin plin de Duhul Sfânt trebuie să aibă întipărit pe față un surâs larg, enigmatic și victorios ca al Mona-Lisei. De cealaltă parte s-au așezat cei ce cred ca și Pascal că a fi încruntat tot timpul e o virtute dumnezeiască. Când nu-ți iese din prima ai dreptul să încerci o centură cu cuie ce să sporească efectul. Pascal făcea parte din secta jansenistă care avea ca singură plăcere îngăduită scărpinatul.
Între cele două tabere stă sub foc încrucișat porunca lui Pavel din temnița romană ”Bucurați-vă”.
Lipsa bucuriei pe față și în suflet poate însemna dacă ne luăm după expertul David, prezența păcatului, păcat ce apasă spinarea sufletului până la gârbovire. Slujbele de la biserică devin de multe ori prin rigiditate, tipar și plictiseală, veritabile adunări de prohod, deși în fundul sufletului recunoaștem că Hristos e viu. E inadmisibil ca exploziile de entuziasm să le găsești doar la meciurile de fotbal. Hristos s-a rugat să avem bucurie deplină știind că avem toate condițiile pentru ea…
Pentru a ne schimba e nevoie de o abordare nouă în ceea ce privește trăirea creștinismului. Bucuria face parte din Roada Duhului, și ea trebuie dusă din interior spre exterior. Iar când zâmbetul nu-i forțat ca al unei însoțitoare de bord poate face minuni. Aduce vară într-o eternă iarnă…
Bucurați-vă… Mai e puțin…
V l a d i m i r _ P u s t a n

Rugăciunea...

În orele noastre de durere și tulburare, ne trezim conduși în rugăciune la fel de natural ca o corabie condusă de valuri spre mal.

În momentul în care vine furtuna este înțelept să ne îndreptăm spre portul cerului ce adăpostește "refugiu rugăciunii" cu toate pânzele sus.

Rugăciunile scurte sunt îndestulătoare... Nu lungimea, ci puterea lor este de dorit... Nevoia te învață mai bine exprimarea concisă. 

Vorbăria în rugăciune este ca pleava în grâu...

Uneori îl chemăm pe Dumnezeu în ultimul moment, dar mâna Lui ușoară corectează întârzierea noastră prin acțiune imediată.

* spicuiri din  revista "Un devoțional în fiecare zi" a Bisericii Rugul Aprins din Toflea,
 nr. 2, august 2013

joi, 17 octombrie 2013

Întâlnire de tineret cu Nicolae Geantă la Brazi, Prahova

ora 15,00 - tineret
închinare - Raze de Lumină, Boldeşti
mesaj biblic: Nicolae Geantă

ora 18,00 - biserică
mesaj biblic: Niciodată mulţumit

miercuri, 16 octombrie 2013

Iubirea căzută pe tobogan

Abia îi răsărise mustața. Crescuse mai zvelt ca tatăl său, iar pantofii îi rămâneau continuu mici. Stătea toată ziua în baie să-și spargă coșuri și-și aranja freza cu Taft, cum făceau tipii din gașca sa. Făcea fitness în fiecare zi. Era musai să aibă muşchi… Purta țoale de firmă din Seba, și bijuterii de Ofir. Parfumurile sale costau câteva salarii pe an. Dar degeaba...

El era prinţ. Ea prințesă. De câte ori o vedea inima i se făcea ghem și cădea în stomac, iar trupu-i devenea meduză. Ar fi vrut s-o întâmpine c-un braț de flori, dar îi era teamă că-l refuză. Cum să roșească-n faţa ei ca un rac? Ar fi vrut să-i scrie pe facebook, dar ea n-avea. De fapt, fata niciodată nu răspundea zâmbetelor lui. Ce ciudată! El fierbea la sute de grade, ea trecea glacială. Ba, mai era chiar sora lui!

În fiecare seară medita la cucerirea ei. În fiecare noapte o visa. Erotic. Din cauza ei slăbise multe kile. Dragostea topește șunca mai repede ca pastilele super-slim. Simtea că înebunește. Iubea. De fapt, iubirea e nebunie. Mai ales când nu porneşte de la amândoi. Dar cine o poate opri?

A alunecat pe toboganul dragostei. Cu fiecare metru viteza creștea. Adrenalină. Și frământări. Știa că nu-i bine ce face. Că incestul e păcat de moarte. Dar voința, plăcerea, i-a anesteziat rațiunea. Când hormonii îţi ţipă-n vene, glasul lui Dumnezeu nu-ţi mai intră-n urechi. Când voința învinge rațiunea, ai început să aluneci déjà pe tobogan! Și din lumină, te poți trezi în întuneric.

Deși avea Biblia pe noptieră, nu a deschis-o niciodată. Deși știa că Dumnezeu e omniprezent, nu I-a făcut nici o rugăciune. Deși tatăl său era rege, nu l-a consultat o secundă. Şi, nici cu fata n-a discutat! Viața fără Biblie aduce altă credință, alte reguli, alt dumnezeu, alţi prieteni. Etalonul lui a devenit gaşca. Anturajul. Dar tovărășiile rele strică obiceiurile bune. Și, aluneci și mai tare pe tobogan când asculți sfaturile lor, și ignori sfaturile lui Dumnezeu!

Prietenii l-au sfătuit cum s-o violeze! Ce repede ştiu ei să dea sfaturi! Mai ales când e vorba de rău. Dar rănile, apoi, ţi le lingi singur.

A invitat-o în camera sa. Ea a venit ca o naivă. Naivitatea e tot alunecare pe tobogan. În special pentru fete. “Nu mi se poate întâmpla nimic rău”. Şi cu fiecare pas mai înspre el, cu fiecare atingere, cu fiecare sărut, căderea prinde viteză. Capul îţi vâjîie şi ochii nu-i mai ţii deschişi. Te duci la vale. El se numea Amnon (ebr. “demn de încredere”), iar ea Tamar (palmier). Prea mulţi Amnoni sunt pe străzi. Nu şi în case.

Amnon a răsucit yala. Tamar a protestat. Dar când eşti singură cine să te audă? El a necinstit-o. Apoi a urât-o mai mult decât o iubise! Hormonii nu numai iubesc, dar şi urăsc. Iar draostea e mai tare ca moartea. Aţi gustat careva din moarte? A dat-o afară şi şi-a zăvorât uşile. Pentru el aventura se încheiase. Pentru ea devenise coşmar. Unde să se ducă? Ea sperase în căsătorie, el doar într-un Valentine’s day. Ea a rămas violată, nemângâiată, singură. La poala toboganului ajungi cu păcatul nemărturisit. Dar de acolo…

Ea şi-a pus fustă de fată necinstită. El a rămas izolat. Doi ani. Apoi, la prima ieşire pe stradă a fost ucis. Păcatul îl ajunsese. De fapt păcatul costă mai mult decât poţi să plăteşti! Păcatul ucide…


Fugiţi de toboganele vieţii! Pe ele păcatul vă duce mai departe decât aţi dori să ajungeţi!

luni, 14 octombrie 2013

Partener în căsătorie - de Luigi Miţoi

Asemenea vieții umane, căsătoria are multe etape care se repetă în mod specific în viaţa fiecărui cuplu. Aceste etape reflectă procesul de maturizare al soţilor în dimensiunea vieţii lor de familie. Fenomenul acesta se explică prin faptul că informaţiile acumulate în viaţă îl conving pe om, timp în care experienţele dobândite îl constrâng. Deşi căsătoria este un eveniment prin sărbătoarea publică a nunţii, ea este un proces în experienţa de viaţă a soţilor:

I. CUNOAŞTEREA PARTENERILOR ÎN PRIETENIE
Cunoaşterea viitorului tovarăş de viaţă este esenţială şi se reflectă în calitatea alegerii. Această etapă de început a relaţiei are în vedere cunoaşterea trecutului, acceptarea prezentului şi potrivirea viitorului.

II. CONFIRMAREA PARTENERILOR ÎN LOGODNĂ
Confirmarea verifică calitatea alegerii făcute în perspectiva căsătoriei. În această etapă se validează alegerea făcută, în consens cu propria conştiinţă, cu părinţii şi cu Dumnezeu.

III. CONVIEŢUIREA PARTENERILOR ÎN CĂSĂTORIE
 Convieţuirea e timpul practicării alegerii făcute şi are multiple etape:

              1. Etapa încântării căsătoriei e timpul visurilor şi al cunoaşterii reciproce. Fermecaţi de iubire, soţii nu accepta că în familia lor pot apărea tensiuni sau pot apărea neînţelegeri cu rudele, dificultăţi la serviciu, probleme financiare. Aşteptările sunt exagerate, tovarăşul de viaţă este ideal, viitorul este roz, toate lucrurile sunt foarte bune. 

               2. Etapa revenirii la realitate e cea în care partenerii încep să vadă viaţa de cuplu în mod obiectiv, eliberaţi de aşteptările idealiste. În această perioadă devin vizibile greşelile partenerului, idealizarea vieţii coboară la limitele reale, diferenţele dintre ei devin din ce în ce mai evidente şi din ce în ce mai greu de gestionat.

           3. Etapa maturizării e cea în care soţii renunţă la competiţie în favoarea completării. Ei ajung să experimenteze frumuseţea şi bucuria vieţii de familie, anticipată în perioada încântării. 

Procesul parcurgerii acestor etape schimbă mentalitatea soţilor despre lume şi viaţă, expunându-i la maturizare şi excelenţă. Aşteptările se echilibrează, frustrările se diminuează, responsabilităţile fiecăruia se conturează, relaţiile se restaurează şi familia se dinamizează. În acest proces căsnicia devine asemena unui edificiu care se reclădeşte în fiecare zi într-o formă mai frumoasă. Unul dintre lucrurile pe care soţii le învaţă în acest punct este faptul că singurul lucru pe care fiecare îl poate controla este doar propria atitudine. Din acest motiv dragostea în familie este asemenea celor cinci pâini şi celor doi peşti, care se înmulţesc doar atunci când o împarţi celuilalt, nicidecum atunci când o pretinzi sau când o păstrezi pentru tine.
          
Să nu uităm faptul că în viaţa de familie Dumnezeu a intenţionat să ne facă sfinţi, nu fericiţi, pentru că cei mai fericiţi oameni sunt oamenii sfinţi.   

Isteria Facebook în România

Isteria Facebook a cuprins 30 % din România. În prezent avem peste 6,6 milioane de utilizatori 800.000 mai mulţi ca în luna martie 2013, cand s-au inregistrat 5,8 milioane de conturi active.
Din numarul total de utilizatori, in octombrie, 94,13% (6.212.400) si-au setat orasul de resedinta, conform raportului Facebrands.ro.

Persoanele cu varste cuprinse intre 25-34 de ani (30,2% din total) intre cel mai des pe Facebook, fiind urmate la distanta mica de categoria 18-24 de ani (28,5%). Pe locul al treilea se afla persoanele cu varste cuprinse intre 35 si 44 de ani (16,5%).

Raportul dintre barbatii si femeile care intra pe Facebook este egal, in timp ce, din punct de vedere al starii civile, persoanele singure sunt pe primul loc, cu 36,67% din total. La distanta relativ mica se claseaza pe pozitia secunda persoanele casatorite, cu un procentaj de 34,8%.

In ceea ce priveste clasamentul celor mai accesate pagini inregistrate pe Facebook de vedetele din Romania, lider ramane Inna, cu 9.926.006 fani, urmata de Alexandra Stan - cu 3.232.455 fani si trupa Akcent, cu 2.401.461 fani.

Cei mai multi utilizatori provin din Bucuresti, cu aproape 1,4 milioane persoane (22,51% din total), urmati de cei din Cluj-Napoca (240.040 persoane, 3,86%) si din Iasi (240.000 persoane, 3,86%).

La polul opus, cu numarul cel mai mic de utilizatori Facebook, se situeaza orasele: Husi (11.400, respectiv 0,18% din total), Fagaras (11.360 persoane) si Radauti (11.080).

Topul oraselor cu cei mai multi utilizatori de Facebook

Bucuresti - 1.398.540 utilizatori
Cluj-Napoca - 240.040
Iasi - 240.000
Timisoara- 240.000
Constanta - 201.680

Brasov - 159.400
Craiova - 152.480
Galati - 142.040
Ploiesti - 132.00
Oradea - 121.800


* preluat de AICI

Nicolae Geantă la Toflea


duminică, 13 octombrie 2013

Mama - de Virgil Carianopol


Tare necajită ai fost, mamă

Iarna, vara, orice timp trecând

Cât era de frig sau de caldură,

Tot desculţă te-am văzut umblând.


N-ai purtat o haină mai ca lumea,

O scurteică veche doar aveai.

Dar şi pe aceea totdeauna,

Doar de sărbători o îmbrăcai!


Tu aşa ai fost de când ţin minte

Pe picioare-ai mers la drum, mereu.

Nici în car nu te suiai de teamă

Boilor să nu le fie greu.


Ce păcat că n-ai trait măicuţă

C-ai plecat fără de timp în lut.

Ce pantofi ţi-aş fi adus acuma,

Şi ce haină ai mai fi avut!

sâmbătă, 12 octombrie 2013

Cele cinci dimensiuni ale unei biserici sănătoase

                                    1. Bisericile cresc în căldură prin părtăşie.
                                    2. Bisericile cresc în adâncime prin ucenicie.
                                    3. Bisericile cresc în putere prin închinare.
                                    4. Bisericile cresc în lărgime prin slujire.
                                    5. Bisericile cresc în număr prin evanghelizare.

Adi Gliga-Vreau să zbor

Devoţional

Noi vrem sa fim imbracati cu putere; Dumnezeu vrea sa ne dezbrace.
Noi vrem putere; El vrea sa expuna slabiciunile noastre.
Noi vrem premii mari pentru investitii mici in rugaciune.
Vrem sa semanam seminte de ridichii, dar sa culegem o padure de rasinoase.

Lasati de capul nostru, avem tendinta sa cautam lucruri pamantesti, crezand in mod eronat ca ele ne vor aduce implinire. Insa toate lucrurile de pe pamant Ii apartin lui Dumnezeu, fiindu-ne doar imprumutate pentru o vreme.

Cand moare speranta, se naste dragostea.

* nu cunosc autorul

Biserica bolnavă

De ce s-a îmbolnăvit Biserica?

1. pentru că a confundat ritualismul cu naşterea din nou / tradiţia cu Evanghelia
2. pentru că a confundat unitatea cu denominaţionalismul / o singură Biserică, mai multe culte
3. pentru că a confundat iertarea cu dreptatea / harul cu judecata
4. pentru că a confundat rutina cu pasiunea / confortul cu efortul
5. pentru că a amestecat libertinismul cu sfinţenia / calea lată cu cea îngustă

Matei 12:9 - Nu cei sănătoşi au nevoie de doctor, ci cei bolnavi
Apocalipsa 3:18 - te sfătuiesc să cumperi de la Mine... doftorie...

joi, 10 octombrie 2013

Crucea ta

Odată, un creștin epuizat a început să strige la Dumnezeu: "Doamne, e prea grea crucea pe care mi -ai dat-o! vreau să o schimb!". Și a venit la magazia de cruci a lui Dumnezeu, unde și-a lăsat crucea și a început să caute. O cruce era din aur, dar când s-o ridice era prea grea, alta era plină de pietre scumpe, dar îl supărau la purtat. Altă cruce era prea lungă, alta cam mică. O cruce era de piatră, alta plină de sânge. A scotocit toată magazia. Apoi a găsit una potrivită, a ridicat-o și fericit a strigat: "În sfârșit iată o cruce ce mi se potrivește". "Ia uită-te atent la ea". Stupefiat omul a văzut că luase pe umeri... chiar crucea lui veche!

Foarte ades ne văităm că ducem cruci grele. Familia, frații, biserica, România. Cruce de mercur, nu alta. Cum s-o porți, cum să înaintezi cu ea? Ne lamentăm de dureri, de eșecuri, de predici, de școală, de noi înșine. Vedem totdeauna numai "ușorul" de peste gard. La noi e... de neclintit! Uităm însă că Dumnezeu nu a dat mai mult decât putea duce nimănui.

Duceți-vă crucea până la capăt! Cu cât ați dus-o mai departe, cu atât va fi mai ușoară!

miercuri, 9 octombrie 2013

La sinagogă de ziua Holocaustului (în România)

În centrul Câmpinei, aproape de Judecătorie, pitită după niște garduri de beton și mascată de viță de vie, stă sinagoga evreiască. Închinare la Iehova nu s-a mai făcut aici de zeci de ani. Asta pentru că o sinagogă nu funcționează fără minim 10 bărbați evrei. Iar municipiul, în prezent nu mai are decât 3 (trei). Și două femei. Clădirea, veche, cu ziduri groase, dar căușite, stă cu lacăt pe ea. Din când în când mai vin vizitatori din străinătate. Rude ale evreilor ce-au locuit cândva aici. Au fost 15 în 1897, 279 în 1930, 44 în 1956...

Sinagoga, cu podele de lemn, canapele de lemn, balcon de lemn, uși și ferestre de lemn, îti dă impresia că ai pășit cu un secol în urmă. Ferestrele de la intrare au vitralii tricolore. Să mai spună cineva că evreii n- au fost patrioți. Amvonul, o masă de lemn, învelită cu o carpetă brodată. Menora nu e afară. Cărțile stau încuiate după o perdea, în peretele tapetat cu sute de stele. Ale lui David. Deasupra steaua cu şase colţuri. Tavanul, semirotund, e crăpat. Din pereți a căzut tencuiala. Sala e răcoroasă. Frigider. Atmosfera e de... imobil părăsit.




Am intrat cu vreo 60 de liceeni. Imedit curtea a (re)devenit vie. 60 de băieți și fete își fac loc spre scaune. Sinagoga e plină! Probabil din anii '50 nu au mai fost atâți adunați odată. Și (cred) evident singurii elevi care au vizitat vreodată imobilul acesta după 1945! Prina dată în istorie când pe băncile sinagogii stau 100 % creştini! Le povestesc despre evrei. Despre istoria sinagogii, instituția care a ținut unită națiunea evreiască deși 1900 de ani nu au avut țară! Le vorbesc despre evreii români,
despre cei câmpineni... Apoi vorbeşte colega mea de istorie. Laurmă, preț de câteva minute, predic! Da, în sinagogă!

Ce să predici într-o sinagogă nefuncțională, abandonată? Despre "Un Dumnezeu părăsit". Hristos e părăsit în fiecare zi. Dar, când nu-i mai slujești, totul devine ruină! Și biserica, și viața.

De ani buni am visat să predic despre Hristos în sinagoga asta! Azi am văzut visul cu ochii! Le-am mai vorbit tinerilor despre Tabernaco-ul lui Spurgeon. 11000 de creștini îi ascultau predicile săptămânal. Azi, a devenit muzeu. Nu mai e Spurgeon, biserica a murit!

"Vor autorităţile să facă muzeu și sinagoga asta", m-a întrerupt îngrijitoarea. "Eu aș prefera s-o cumpăr, și s-o fac vie! S-o umplu de tineri!"." Da, dar sunteți evreu?". "Oarecum. Sunt mesianic"...

Am ieșit cu toți în curte.  Ei bucuroşi că au văzut ceva inedit. Eu cu inima strânsă. "Vedeți, am spus liceenilor, biserica fără oameni nu e decât muzeu. Mergeți la închinare, rugați-vă, fiți vii. Numai în biserică te poți atinge de Dumnezeu. În muzee atingerea e interzisă!".

Dumnezeu nu...

Dumnezeu nu a promis zile fără osteneală, realitate fără mâhnire, soare fără ploaie și nori. Dar a promis putere pentru fiecare zi, mângâiere pentru fiecare lacrimă și lumină pentru fiecare drum.

Dumnezeu nu a promis o cale fără spini, o mântuire fără pocăință, un cer fără oameni. Dar a promis că ne va aștepta în toate cuptoarele de foc, a promis harul nemeritat al crucii și iubirea care poate înghiți toate inimile.

Dumnezeu nu a promis răspunsuri pentru fiecare întrebare, vindecare pentru orice boală și imunitate la eșec. Dar a promis ieșirea din orice labirint, pace în orice furtună și reabilitare pentru orice risipitor.

Dumnezeu nu trece cu vederea păcatele, nici duplicitatea și nici pe cei prigoniți din pricina sa. Dar a plătit scump pentru fiecare gafă a lumii, a crucificat în El măștile oamenilor, și a pregătit recompense tuturor celor ce nu s-au rușinat cu Numele Lui.

marți, 8 octombrie 2013

Vladimir Pustan | Hipsterii lui Hristos | Ciresarii Tv | 6-oct-2013

Religiile din România - Creştinii după Evanghelie












Religiile din Romania (sursa AICI)
Selectati o religie din meniul de mai jos

Religia: CRESTINA DUPA EVANGHELIE
Cel mai mare procent: 0.66%, in judetul Arges, respectiv 4.015 de persoane.
La nivel national sunt 42.495 de membri ai acestei religii.
Dati click pe fiecare judet pentru mai multe detalii
Instructiuni:
1. Selectati din meniul din partea de sus o religie. Judetele hartii se vor colora in functie distributia practicantilor religiei respective (judetele unde sunt mai multi membri din religia selectata se vor colora in albastru inchis, iar judetele unde exista foarte putini vor deveni monocrome).
2. Dati click pe fiecare judet pentru a vedea graficul principalelor religii dupa numarul de persoane.

PRECIZEZ CĂ STATISTICA INSE ESTE FALSĂ. JUDEŢUL AEGEŞ NU ARE PESTE 4000 DE CREŞTINI CDE CI PUTIN PESTE 350!
RESTUL SUNT TUDORISTI! DE ASEMENI ÎN JUDEŢUL BRAŞOV NU SUNT 2900 DE TUDORIŞTI, CI SUNT EVANGHELICI LUTERANI!
ERORILE SUNT MULTE, MOMENTAN NU FAC SUBIECTUL DISCUŢIEI...
PENTRU TOATE CULTELE VIZITAŢI http://www.incont.ro/infografice/religiile-romaniei