În cartea sa, Micul Prinţ, Saint-Exupery povesteşte
eliberarea sa miraculoasă în timpul războiului civil din Spania. Deşi numele
eroului este altul, cei mai mulţi cred că este vorba de însuşi autorul,
deoarece şi el a fost pilot şi a murit chiar în războiul împotriva lui Hitler.
Luat prizonier, pilotul îşi aşteptă execuţia. De regulă, piloţii capturaţi erau
împuşcaţi fără nici o judecată. Patrula disperat prin celula rece a închisorii.
Căutând înfrigurat prin buzunare a gasit o ţigară, pe care cu greu a putut s-o
ducă la gură din pricina tremuratului mâinilor. Nu avea cu ce să şi-o aprindă.
S-a uitat printre gratii la soldatul înarmat care-l păzea. Acesta evita să-l
privească în faţa. Probabil vedea în el doar un cadavru. I-a cerut un foc. Cu
paşi şovăielnici, acesta s-a apropiat de gratii. În timp ce aprinsese un
chibrit, ochii i se ridicară de jos. În acel moment pilotul i-a zâmbit. Nu ştia
de ce. Poate din pricina nervilor care-i cedaseră, sau poate că atunci când te
apropii de cineva nu poţi să nu-i zâmbeşti. I-a zâmbit. În secunda aceea, ceva
ca un arc electric străbătu distanţa dintre inimile celor doi. Zâmbetul omului
încarcerat genera instantaneu un zâmbet pe faţa crispată şi pământenie a
soldatului. A rămas aproape de gratii privind pilotul în ochi. “Ai copii?”, a întrebat
el deodată. “Da, domnule!”, a răspuns pilotul căutând în portofel fotografia
copiilor săi. Apoi soldatul scoase şi el fotografia familiei sale şi o arătă
prizonierului în timp ce-i povestea despre planurile sale cu privire la fiecare
dintre copiii săi. Pe faţa pilotului se scurgeau şiroaie de lacrimi când îi
spuse soldatului că din păcate el nu mai credea că o să-şi mai vadă familia
vreodată. A început să plângă şi soldatul. Deodată, fără nici un cuvânt,
paznicul scoase cheile şi descuia poarta de fier a celulei şi-l conduse pe
pilot afară din închisoare. Pe căi întortocheate şi numai de el cunoscute prin
pădurea din apropiere, soldatul scoase afară prizonierul şi apoi după ce-i
arătă drumul libertaţii, se întoarse fără nici un cuvânt spre oraş. O viaţă
salvată de un zâmbet.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu