Fundaţia CIREŞARII

vineri, 28 februarie 2014

Dacă - de Rudyard Kipling

  De vei putea pastra o minte treaza
  Cind toti in jurul tau si-o pierd pe-a lor,
  Si cind in preajma ta nu inceteaza
  Sa te acuze toti, nepasator,
  De-ti poti pastra increderea in tine
  Cind toti se indoiesc de vorba ta,
  De vei putea sa-i ierti, caci, stii prea bine,
  Aceste indoieli se pot ierta,
  De-i astepta, si asteptind intruna
  Tu nici o clipa n-ai sa obosesti,
  Mintit de-ai fi, sa nu slujesti minciuna,
  Urit de-ai fi, pe nimeni sa urasti,
  De poti visa, dar nu esti rob visarii,
  De poti gindi, dar nu faci scop din gind,
  Drept doi vicleni pe-aceeasi treapta stind,
  De poti sa faci din tot cistigul tau
  Un munte, sa-l arunci pe-un singur zar
  Sa-l pierzi, si iar incepi, mai dirz, din nou,
  Si nimanui tu nu te plingi macar,
  De-ti poti sili si inima si nervii
  Si fibrele din care-ai fost urzit
  Spre-a te sluji cu rivna indirjita
  Desi demult izvoru-i istovit,
  De-ti poti privi in tandari sfarimata
  Lucrarea pentru care te-ai jertfit
  De te cobori s-o-nalti mai incordata
  Chiar de unealta-n miini ti s-a tocit,
  De poti sa fii prietenul multimii
  Si totusi, demn, sa nu o lingusesti,
  Sa stai cu regi pe crestele-naltimii
  Dar fara ca pe-ai tai sa-i parasesti,
  Cind nici dusmani, nici cei iubiti de tine
  Nu te-or putea rani,
  Si-n fata ta acelasi pret au toti,
  Dar din nici unul un idol sa-ti ridici nu vei cerca,
  De poti plivi minutul trecator
  Cu 60 de secunde neuitate
  Si demne de un drum biruitor,
  Atunci, in lung si-n lat, cit vintul bate,
  Al tau va fi Pamintul stapinit
  Cu tot ce are sub al vietii dom
  Si are inca, vei fi cucerit
  Eterna-mparatie de-a fi OM.

Vladimir Pustan - Patru lucruri din Iad


joi, 27 februarie 2014

Seară dedicată surorilor la Biserica Izbânda Drăgăneasa


Prețul unui surâs

 Nu costă nimic, dar oferă mult;

 Îi îmbogățește pe cei care îl primesc, fără a-i sărăci pe cei ce-l oferă;

Nu trăiește decât o clipă, dar amintirea lui supraviețuiește o eternitate;

Nimeni nu e atât de bogat încât să se poată descurca fără el, și nimeni atât de sărac după ce i-a cunoscut avantajele; 

Aduce fericirea în cămine, cultivă bunăvoință într-o afacere și e parola prieteniei;

Poartă odihna celor obosiți, speranța celor descurajați, lumina Soarelui pentru cei triști și este cel mai bun antidot al Naturii pentru necazuri;

Nu poate fi cumpărat, cerșit, împrumutat sau furat, căci nu servește la nimic până nu este dăruit;

Nimeni nu are mai multă nevoie de zâmbet decât cel care nu mai are nici unul de dăruit !


 adaptare după Dale Carnegie

miercuri, 26 februarie 2014

Comunicat - Biserica "Rugul Aprins" Toflea

Biserica Penticostală “Rugul Aprins” Toflea

COMUNICAT

Având în vedere situaţia creată prin mediatizarea negativă la adresa pastorului Vladimir Pustan, Biserica “Rugul Aprins” Toflea, împreună cu cele 10 filiale ale sale din ţară şi străinătate, ne manifestăm indignarea faţă de acuzaţiile nefondate şi calomniatoare promovate în cercurile evanghelice din România.

Totodată, Biserica Rugul Aprins este alături de pastorul Vladimir Pustan şi Fundaţia Cireşarii, şi cere forurilor de resort competente să-şi comunice poziţia oficială cât mai urgent, pentru a aplana degringolada generată de zvonişti.

Dumnezeu să ne călăuzească pe toţi şi slava Sa să fie ridicată din orice lucru pe care îl săvârşim!


Vasile Căpitanu, prezbiter
Ion Dumitru, prezbiter

A ierta - de Vladimir Pustan

A ierta e semnul că în tine locuiește Hristos care i-a iertat imediat și pe cei ce-i băteau cuiele în mâini.
A ierta înseamnă a elibera un prizonier și a descoperi că de fapt prizonierul ești chiar tu…

L-am iubit mult pe bătrânul acela dar asta doar mai târziu, când am realizat că nu era la modă ceea ce făcuse el atunci. Am știut că e puternic, pentru că cei slabi nu pot ierta niciodată, iertarea fiind o caracteristică doar a celor puternici.

Cine judecă un om se poate înșela, dar cine iartă pe semenul lui nu se înșeală niciodată…
Ca semn că ai primit iertare trebuie să dai iertare și înțelegere, iertăm atâta timp cât iubim…
Un om ce iartă, o familie ce iartă, o biserică ce dă a doua șansă, toți aceștia vor cunoaște ce e fericirea de durată.

Francezii ziceau că dacă vrei să fii fericit o zi răzbună-te, dar dacă vrei să fii fericit o viață iartă…
E clar că oamenii care-și țin pumnii strânși nu-și pot da mâna, de aceea desfă-ți palma chiar dacă există riscul ca cineva să-ți bată un cui în ea.

Toată Biblia nu-i altceva decât istoria unor oameni ce-au primit o a doua șansă, pentru că înainte de-a fi cartea ce cuprinde istoria lui Dumnezeu e cartea ce ne vorbește despre reabilitarea noastră.
Biserica ce nu iartă distruge puntea pe care trebuie să meargă ea însuși și astfel va rămâne izolată pe partea tristă a universului.

Un înțelept scria odată că a refuza să ierți e infinit mai rău decât a ucide, deoarece deseori crima este un impuls de moment al unei minți înfierbântate, în timp ce lipsa iertării este o alegere rece și deliberată a inimii…

”V-am adus rușine”, le-am spus după un timp.

Dar ce e iertarea decât parfumul unei flori pe pantoful celui care a călcat-o?

www.ciresarii.ro

marți, 25 februarie 2014

Pentru tine cine se roagă? - de Nicolae Geantâ

Dimineață ne-am strâns roată familia la rugăciune. Una din fete are un test greu de trecut. E timidă. Inima îi bate. Ochii-i sunt umezi. Va fi singură. Am strigat la Hristos: "Arată iar că ești Dumnezeu în Israel?". Ne-am rugat 10 km în mașină. Ea a coborît, noi ne-am dus la treburile noastre...

Abia trecuse de 8. Am deschis telefonul. Am sute de numere. Frați. Prieteni. Cunoștințe. Tineri care mă iubesc. Și eu pe ei! Am scris un sms să le cer sprijinul. Cui să-l trimit? "Ăsta se roagă. Ăsta nu se va ruga. Ăsta nu a facut nicio rugăciune în viața sa. Ăsta e necredincios. Ăsta nu are putere, are viața franjuri. Ăsta nu e treaz la ora asta". A fost prima dată în viață când m-am gândit câ am o mulțime de prieteni care nu mă pot ajuta nici măcar c-o rugăciune!

Am dat totuși suta de send-uri. Mulțumesc Doamne că am frați care încă se roagă!

Marcat de constatare, mai târziu am întrebat elevii: "Pentru voi cine se roagă? Câți prieteni aveți ce vă pot ajuta în mijlocire la Dumnezeu?". "Nimeni. Niciunul". "Dar voi, pentru cine v-ați rugat în 2014?". Tăcere de mormânt. Numai o tipă de-a doișpea a zâmbit fericită: "Mă rog pentru fetița mea!". "Dar pentru voi înșivă de când nu v-ați rugat?". Liniște de Sahara.

Asta e drama majorității românilor. Nu au pe nimeni care să-i susțină în rugăciune. De fapt nu se roagă nici măcar ei pentru ei. Părinți care nu se roagă pentru copii. Dar îi drăcuie toată ziua. Copii care nu se roagă pentru părinți, pentru bunici. Frați ce nu se susțin în rugăciune. Prieteni care nu se pot ruga nici măcar "Tatăl nostru". Pentru că nu-l știu. Nici pe Tata, nici rugăciunea.

Lot a scăpat din Sodoma nu pentru că a fost neprihănit (cum spun unii), ci datorită rugăciunilor lui Avraam. Fiul risipitor nu a sfărșit în troaca porcilor pentru că tatăl s-a rugat pentru pierdut, acasă. Petru a rezistat pe cruce, Pavel în închisoare, martirii în arene. Pentru că în odăița de sus, în catacombe, creștinii strigau la Cer pentru ei. Aveau rugăciune baraj de foc! 

Cine se roagă pentru tine? Ai un Avraam care să te scape de Sodoma? Un tată, o mamă care se topesc pe genunchi? Sau nici măcar tu nu te rogi? 

La amiază am primit răspunsul favorabil. Dumnezeu ne ascultase rugăciunea! Am trimis sms-uri de mulțumire sprijinitorilor. Un frate mi-a scris "Nici nu m-am îndoit că va fi altfel!". Iar altul a zis: "Ne bucurăm că ne-ai găsit vrednici să apelezi la rugăciunile noastre!"

Caută degrabă rugătorii! Începe cu tine! Altfel nu vei birui!

luni, 24 februarie 2014

Sacul cu pietre

E totdeauna după noi. În ciuda faptului că-l târâm. La școală, la primărie, la tribunal. În tramvaie ori maxi-taxi. Îl avem ascuns în birouri. În ducem prin fabrici și mall-uri. Îl purtăm în clipele de relaxare, pe stadion, la Televiziune, pe Net. Ba chiar și prin biserici! Sacul cu pietre e tot timpul plin. Burdușit. Dar..., mai încape un bolovan oricând! Colecția e impresionantă. Mânie. Bârfe. Injurii. Răzbunare. Vorbe grele. Calomnie. Atac pe la spate. Neloialitate. Frustrare. Religie. E-mailuri anonime. Dar otrăvite! E greu sacul cu pietre și ne încurcă, dar... nu-l abandonăm. Din când în când, ca Charles Chaplin, mai zvârlim o piatră în fereastra altuia. Așa, degeaba. Dacă tot le cărăm după noi... Sânge să curgă! Apoi, in spatele nostru vin alți să repare! Și culmea, ceva ce era bun. (Cred că știți proverbul că un nebun aruncă o piatră în apă și 10 înțelepți se chinuie s-o scoată!). Când a greșit cineva punem lespezi în praștie. Când nu ne mai place un frate îl pietruim. Când vrem să prindem un loc în față apelăm la sacul cu pietre. Când cineva ne-a luat-o înainte îl vom opri cu-n bolovan. Când unul a urcat în top îi organizăm o tragere. Spre el. Dăm pietre și altora, numai să fie nimerit. Niște farisei au adus la Isus o femeie cu moravuri ușoare. "Să arunce cu piatra cine e nevinovat!", i-a sfătuit Mântuitorul. Și lângă El s-a strâns o parte a caldarâmului din oraș. N-au învățat nimic evreii însă. În Joia Mare au ridicat piatra spre Dumnezeu! În plin Sinedriu. Nu le-a păsat că se va prăvăli peste ei piatra din vârful unghiului. Noi? Ar fi trebuit de mult să părăsim sacul cu pietre la Cruce. Curajul însă ne-a trădat. Dar dacă mai trebuie folosit și alt' dat'?, Vorba lui Caragiale. De n-am purta la noi sacul de pietre... Nimic nu ar fi dărâmat în jur! Scapă de sacul cu pietre! Dar, nu aruncându-le în alții!

PS: Când cineva aruncă în voi cu pietre, transformați-le în pâini!

duminică, 23 februarie 2014

Decizii cu palmele în cuie

Text: Tâlharul răstignit - Luca 23:35-43

1. Suferința este decizia lui Dumnezeu să te trezească la realitate

2. Alegerea e decizia ta de partea cui vrei să rămâi si de ce vrei să te desparți

3. Cu o singură decizie bună poți anula toate deciziile greșite ale vieții!

Nu aștepta să iei decizii cu palmele în cuie! Nu se știe dacă poți fi ca tâlharul. Nu uita: pe cruce au fost doi tâlhari. Numai unul s-a pocăit...

sâmbătă, 22 februarie 2014

Nimica nu-i mai scurt ca viața - de Traian Dorz

Nimica nu-i mai scurt ca viaţa, dar nici mai lung nimic ca ea
poţi ori s-o pierzi, ori să ţi-o mântui, depinde de voinţa ta.

Nimic mai trecător ca viaţa, dar nici mai veşnic decât ea,
poţi s-o trăieşti în har sau flăcări, depinde de voinţa ta.

Nimic nu-i mai amar ca viaţa, dar nici mai dulce decât ea,
poţi face-n ea ori rău, ori bine, depinde de voinţa ta.

Nimic mai mărginit ca viaţa, dar nici nemărginit ca ea,
poţi fi mişel ori poţi fi vrednic, depinde de voinţa ta.

Nimic nu-i mai înalt ca viaţa, dar nici mai josnic decât ea,
poţi fi ori înger, ori un demon, depinde de voinţa ta.

Dar de la clipa morţii tale şi până-n veci de veci vei sta
ori cu Hristos, ori cu Mamona, depinde de voinţa ta.

vineri, 21 februarie 2014

Campania "Respect pentru Vladimir Pustan"



pustan-vladimir
Londra Evanghelică a inițiat de trei zile campania “Respect!” pentru Vladimir Pustan.

Dacă apreciezi ce face Vladimir Pustan dă like / share sau comentează, scrie cel mai accesat blog de limba română din topurile Wordpress.
Campania se desfășoară pe facebook.

Ucenici cu crucea goală - de Nicolae Geantă

Bisericile cotidiene nu se confruntă cu lipsa predicilor,a studiilor biblice, a corururilor, fanfarelor sau enoriaşilor. Şi nici cu lipsa rugăciunilor (căci rugăciuni lungi se fac, dar ne lipseşte credinţa!). Bisericilor le lipsesc ucenicii cu cruce. Aceia care pot întoarce obrazul, care sunt gata să ierte orice gafă, să bage mâna în buzunar când văd cerşetori (chiar la uşa bisericii), să alerge zeci de kilometrii pentru un suflet căzut în păcat. Lipsesc ucenicii care sunt gata să dezbrace haina și s-o lase săracilor, să dea clemenţă risipitorilor, să accepte că Dumnezeu are totul sub control. [Citiți mai departe]

miercuri, 19 februarie 2014

Crucea goală - de Nicolae Geantă

O femeie a intrat într-un magazin să-și cumpere un crucifix. Zâmbind amabil vânzătorul a întrebat-o: "Doriți o cruce goală sau una cu un trup răstignit pe ea?"

Crucea nu a fost goală. Simplă, ea nu poate fi decât un element de tortură. Goală înseamnă de fapt doar două lemne legate prin cuie, numai bune de pus pe foc. E viitoare cenușă.

O cruce goală n-are valoare. E o banalitate. Ar putea fi oriunde. Crucea goală e un nimic. Chiar dacă ar fi din aur, chiar dacă ar fi capodoperă de artă.

Crucea e valoroasă prin Cel pe care-L poartă. Răstignitul îi dă valoare. Au fost mii de cruci în lume, dar pe una singură a fost Isus.

Crucea goală nu aduce decât ocară. Crucea cu Hristos răstignit aduce har, mântuire, veșnicie.

Crucea nu a fost goală. Pe ea s-a aflat un Om. Acum eu și dvs avem ceva pentru care se merită să trăim. Și să murim. E ceva mai mult decât succesul, inteligența, plâcerea, puterea. Crucea e viață. Crucea e inviere!

Ce cruce alegi?

marți, 18 februarie 2014

Cine mai alege astăzi? - de Traian Dorz


Cine mai alege astazi calea-ngusta, care suie?
Caci pe calea Crucii grele nu-I mai place nimanuie;
Caile cu cruci usoare sunt mai largi si mai umblate,
Caci pe ele  firea lumii poate merge cu de toate.

Nu-i a Domnului Lucrare ingradita si-ncuiata;
Cui nu-i place calea-ngusta poate-alege calea lata.
Cui ii place-n alta parte poate orisicand sa plece,
Cine-si vrea usoara crucea, n-are o cale, are zece.

Calea Stramta n-are-n lume flori prea multe si usoare,
Cate-un trandafir cu lacrimi si cu spini de-i mai rasare
Si din loc in loc, prin pietre, cate-un crin de-i mai suspina
Intre spinii care umplu drumul stramt catre Lumina.

Dar slavita-I Calea Stramta prin sfarsitul care-l are,
Ea da celor ce-au suit-o slava ei nemuritoare;
Toata suferinta lumii nu e vrednica sa fie
Pusa-alaturi de rasplata ce-o da ea  pe vesnicie.

Fiul  meu, alege-aceasta Cale Stramta si hulita
Si n-o da pe cata slava poate lumea sa-ti promita;
Slava lumii e minciuna si gunoi si amagire;
Slava lui Hristos e insa nesfarsita stralucire.

luni, 17 februarie 2014

Vladimir Pustan - Viața ca o jertfă


15 februarie 2014, Biserica Filadelfia București

Vladimir Pustan - Decizia care contează


16 februarie 2014, Biserica Penticostală Betel Crângași, București

Comunicat - Vladimir Pustan

De mai bine de un an de zile sunt împreună cu familia și cu Fundația Cireșarii ținta unor atacuri calomnioase, care vor să distrugă viața mea personală și a familiei mele, precum și lucrarea pe care o facem de ani de zile spre beneficiul credincioșilor români.

Punctul culminant al acestor acuze au fost scrisorile pe care numitul Ioan Pop, cunoscut ca un om fără discernământ și care este folosit de multă vreme în a ataca slujitorii evanghelici, le-a postat pe conturile personale de socializare împrăștiindu-le în toată lumea. Deși mi-a promis drept la replică – pe care i l-am și trimis imediat – nu l-a publicat, nedându-mi posibilitatea să mă apar. Din contră, astăzi postând o falsă şi nereală situaţie a averii mele personale, continuând acelaşi scop iniţial.
Toate acuzațiile menționate în acele articole sunt false, părtinitoare și generatoare de confuzie.

Familia, colegii din Fundația Cireșarii precum și Biserica îmi sunt alături în aceste momente dificile.

Vă mulțumim pentru sprijinul în rugăciune!
Președinte,
Vladimir Pustan
Vicepreședinte,
Florin Ianovici
Vicepreședinte,
Ciprian Sabău
Secretar general,
Daniel-Silviu Coste

Nicolae Geantă - Ucenicul fără cruce (audio)


duminică, 16 februarie 2014

Ultimele cuvinte ale unor oameni celebri, inainte sa moară

Johann Wolfgang von Goethe, literat german: "Licht, mehr Licht", adica "Lumina, mai multa lumina". 

Albert Einstein, autorul celebrei teorii a relativitatii, a murit la un spital din Princeton, New Jersey. Cu cateva clipe mai devreme, chemase o asistenta ca sa-i comunice ceva foarte important. Din pacate, bolnavul a vorbit in limba germana, pe care asistenta n-o stia. Nici astazi nu se stie ce a vrut sa spuna marele savant, in ultimele sale clipe.

Lordul Byron, poet romantic englez: "Acum, voi adormi putin. Noapte buna".

Alexander Graham Bell, inventatorul telefonului: "Ah, ce putin am facut si cat de mult mi-a mai ramas sa mai fac!".

Ucenici fără cruce (2)

Text: Luca 14:27

Inventio
Biserica are o problemâ majoră azi: ucenicizarea. Ucenicizarea nu înseamnâ evanghelizare, înmânat broșuri pe stradă sau posturi creștine pe televiziune. Ucenicizarea înseamnă trăire. Ca Hristos. Altfel, suntem ucenici fără cruce!

Dispozitio
1. Ucenicul fără cruce e plin vorbe goale
2. Ucenicul fără cruce e inconsecvent
3. Ucenicul făra cruce e ieftin, fără costuri
4. Ucenicul fără cruce nu se teme de Stăpân
5. Ucenicul fără cruce nu aduce rod

Concluzio
Biblia vorbește că la Hristos veneau oameni curioși, convinși dar și chemați. Totuși între ei numai unul singur a fost ucenicul iubit: apostolul Ioan. Nu vreți să fiți Ioanii lui Hristos?

sâmbătă, 15 februarie 2014

O sincopă a slujirii - de Onisim Botezatu

Noi știm că toti slujitorii sunt unsi. Numai ca unii sunt unsi cu untdelemnul Sfantului Duh, iar altii cu policromatele alifii. Unii sunt unsi cu un singur fel de untdelemn - care nici macar nu le apartine, iar altii sunt unsi cu toate alifiile din dotare, sau chiar imprumutate!

De prima categorie de slujitori daca te apropii te umpli de putere sfanta. Pentru ca ungerea duhovniceasca ce se coboara pe barba de pe capul lui Aron, curge apoi pe marginea vesmintelor, sfintind pe deplin atat vesmintele, cat si vorbirea si gandirea, lucru evident si in comportament. De a doua categorie insa, daca te apropii, nu primesti ungere, ci exista riscul major sa te manjesti. În toate domeniile vietii.

Din categoria slujitorilor unsi cu un soi special de untdelemn fac parte păstorii (ciobanii) care dorm in mijlocul turmei, si, de obicei, cand mergi cu o problema la ei iti vor spune: „hai sa ne plecam pe genunchi aducand cazul la cunostinta lui Dumnezeu”. Iar tu, simti caldura sfanta ca o adiere a unei brize de mai.

Din categoria celor unsi cu toate alifiile, fac parte patronii (bacii), care se ocupa cu oieritul. E un deliciu pentru ei umilinta ta de a le solicita neputincios ajutorul. Iar de ai bafta in a capata dispretuitoarea mila,vei auzi pe un ton grav si sacadat: „stai sa dau niste telefoane”, iar tu, in lumea ta te simti si „muritor, si... rece!”

O intrebare cinstita: Ai vazut vreuna dintre cele doua natii amintite, in jurul tau in ultimele sase luni? Ce ai simtit atunci? Ferice de tine daca ai harul de a sta langa slujitori unsi cu untdelemnul Sfantului Duh. De fapt, ai parte in general de slujirea pe care o meriti, ca de ai fi un om cu adevarat spiritual, ai beneficia prin har de adevarata slujire nemeritata.

P.S. Una din marile sincope ale slujirii este ca prea slujim „preaslujitii” si raman ne slujiti „neslujitii”!  

Nicolae Geantă la BCDE Izbânda Bucureşti

Biserica Izbânda din Bucureşti are 100 de ani de fucţionare.
Mi-e dragă, aici m-am închinat în studenţie...

vineri, 14 februarie 2014

Nimic despre Ziua Îndrăgostiților - de Vladimir Pustan

Într-unul din războaiele ce-au măcinat Europa în secolul XVII a fost cucerită o cetate. Regele biruitor a hotărât că pentru păcatul nepredării la timp toți bărbații din cetate să fie uciși. Femeile puteau să plece luând cu ele ca bagaj ce puteau ține în spate.

Au lăsat aurul și hainele, plitele de bucătărie și trusele de machiaj jos și fiecare și-au luat în spinare tații, soții sau băieții.

Așa au ieșit pe poarta cetății. Cocârjate de dulcea povară. Pentru că dragostea înseamnă să porți în spate poverile celui de lângă tine. Cu om cu tot.

Dragostea nu-i numai un sentiment sau substantiv ci și un verb ce înseamnă acțiune. Faptele iubirii. Dragostea ce cară în spate într-o lume în care fiecare își ține mâinele adânc împlântate în buzunarele personale.

Cei ce n-au cunoscut povara iubirii nu știu ce e iubirea.



Alin&Florina Jivan + Nicolae Geantă - Învingându-ne propiul Ierihon

Întâlnire de tineret, Biserica Penticostală Emanuel Câmpina, 19 ianuarie 2014

Ne cerem scuze pentru înregistrare! Nu are o calitate de top. A făcut-o un puști! 
Noi însă îi mulțumim tare mult pentru sacrificiu...
Cu tipi ca el Biserica nu va trăi în anonimat...

Valentine’s de o zi și Hristos de toate zilele - de Nicolae Geantă

„Nebunii dau năvală acolo unde îngerii se tem să pășească”, e o zicală pe care nu vrem s-o înțelegem. Și de aceea, în locul lui Hristos am upgradat nimicul. Și în locul iubirii conștiincioase am inserat surogate. Prin urmare ne-am procopsit cu un Valentine’s day și-un Dragobete. O zi în care să ne-aducem aminte că suntem înamorați. O zi de promisiuni grandioase. Numai de nu le-am uita... De nu ne-am păcăli singuri.

De Valentine’s  se fac promisiuni în tramvaie, în costumele lui Romeo și Julieta, sub balcoanele împodobite cu lenjeria pusă la uscat, în școli sub oblăduirea profesoarelor și-n restaurante lângă chelnerii avizi de bacșiș. Dar nu și în biserici. Îndrăgostiții moderni cred că firul dragostei ține și fără Dumnezeu. Cupidon, inimi de pluș, ursuleți, SMS-uri lirice, declaraţii sub clar de lună, ciocolată, mese romantice, camere de hotel. (Anul ăsta am auzit că CFR-ul are reduceri de 50 % la Intercity!). Și toate astea pentru o zi... Dar căsătoria ține o viață.

Dragostea tip Valentine’s e o iubire în orb. Tip Leea și Iacov. Se consumă doar în noaptea nunții. A doua zi cel de lângă tine devine străin. E o iubire tip Casanova. El, ea, vor să fie și cu altcineva. Valentine’s e o iubire shaorma. Făcută la McDrive. Tip Amnon și Tamar. Te-ai ridicat, te-ai șters la gură și pleci ca și cum n-ai mâncat nimic. Atenție: iubirea pe fugă poate provoca indigestie! Ades se termină cu un divorț ce costă cât un tiramisu.

Byron spunea că toate tragediile se încheie cu o moarte și toate comediile cu o căsătorie. Nu vă grăbiți să fiți clowni! Şi nici să aveți o lehamite în doi... Chesterton scria că îndrăgostiții au o înclinație naturală să-și facă promisiuni. Cântece de dragoste sunt pline de jurăminte. Biblia cere îndrăgostiților să ia în serios ceea ce însuși sentimentul îi impulsionează s-o facă. Dacă nu, casa nu va fi colțul de Rai. Și cred că nimănui nu-i place căminul ca groapă menajeră...

M-a întrebat azi cineva dacă e bun ceva la Valentine’s. Da, e bun: nu numai că scoate florăresele din faliment, că șterge zeci de riduri celor ce robotesc prin bucătărie, că înțelegem că fericirea e doar în jertfă. Dar ne aduce aminte că Hristos nu ne-a iubit numai o zi. Cu Valentine’s iubești doar o zi. Cu Hristos vei iubi în toate zilele!

Apropos, știți de ce se promovează  avid o sărbătoare a inimilor de-o zi? Pentru că biserica nu mai predică iubirea permanentă. Și când Biserica tace, lumea dansează manele Satanei. Dumneavostră să nu faceți așa! Ar fi o păcăleală ciudată. Autopăcăleală. Creştinii nu spun minciuni, deci nu au voie să trăiască minciuni!

Un tramvai numit prostie - de Vladimir Pustan

Fratele Lae zicea ieri că a văzut un primar oficiind căsătorii în tramvai. Mi-a spus că oraşul acela trebuia să fie tare sărac dacă nici primărie n-aveau. I-am explicat că oricum căsătoria nu era valabilă decât o zi, adică era pe fugă ca şi tramvaiul şi nu merita să nenorocească bunătate de sală de protocol.

A rămas năuc. M-a întrebat dacă primarul acela zice „până când moartea vă va despărţi? ”şi i-am spus că cei doi depun jurământ că vor rămâne împreună până se opreşte tramvaiul.

Am crezut că înţelege, dar nu a înţeles. S-a luminat şi zâmbindu-mi mi-a şoptit că abia acum îşi dă seama de ce Ceauşescu punea bisericile pe roţi şi le muta prin oraş, ca să se poată oficia şi în ele căsătorii de-o zi.

Îmi spunea fratele Valer Brâncovan că noi, românii, suferim de-o foame istorică. I-am spus că noi suferim de-o prostie istorică şi i-am dat o sumedenie de exemple.
                Noi avem un dragobete sub tâmplă care ne munceşte şi ne face să bem kitsch-ul ca pe apa cu clor de la chiuvetă.
                Nouă ne-a fost uşor să ne contaminăm cu Valentine’s Day pentru că oricum de balcoane ne atârnam la soare ciorapii şi alte rufe intime. Ne place să ne dezgolim în public şi când înjură românul, rotunjeşte cuvântul obscen cu bucuria rostirii marilor adevăruri.
                Cel mai lung sărut premiat de cunoscătorul public bucureştean ce trecea întâmplător prin Piaţa Sudului.
                Ce-a mai lungă declaraţie de dragoste răcnită printre trecătorii îngheţaţi din centrul Timişoarei.
                Îmbrăţişări, panglici, inimioare roşii, baloane, căsătorii scurte, reduceri pentru o noapte la hotel, ziua îndrăgostiţilor a venit peste români care s-au îndrăgostit imediat. De un kilogram de portocale fleşcăite mai ieftine, de o sobă ce mai emana puţină căldură (îmbrăţişată imediat), de un colţ de pâine găsit în tomberonul cu gunoi. Dragoste la prima vedere.
                La vot ne-am îndrăgostit de Băsescu şi cred că va fi o dragoste scurtă,  tip Valentine’s.
                Eu m-am săturat de iarnă şi de Halloween. Dar ce legătură are Halloween-ul cu Valentine’s Day? Are una metafizică. Şi eu cred că are legătură şi cu Badea Cârţan, cu Meşterul Manole, cu Mama Omida şi cu Gigi Becali.
                …Toate astea şi multe altele i le-am spus pe nerăsuflate lui Lae. A plecat mohorât spunându-mi că toţi tinerii creştini de astăzi care reuşesc să se ţină curaţi, ar trebui sanctificaţi încă din timpul vieţii. I-am replicat că vorbeşte prostii din cauza frigului şi întorcându-i spatele m-am împiedicat de doi câini care sărbătoreau Valentine’s Day. 


Vladimir Pustan

miercuri, 12 februarie 2014

Marian Mocanu - Mărturie


A trecut pe la Conservator. Dar și prin seringile drogaților. A cheltuit sume colosale pe droguri. Dar și 10 ani din viață. Familia lui mergea la rugăciune plângând. El mai lua o doză halucinant.
Drogurile i-au adus o septicemie. Două săptămâni mai avea de trăit. Dar Hristos... I-a dat a doua șansă!

Marian Mocanu cântă alături de Toflea. Deși merge la Biserica Betel din Crângași.
Vioara sa face minuni. Adică dă drumul la lacrimi unde inimile sunt împietrite. 

Și când te gândești că Satana era gata să ne lase fără un asemenea artist!
Drum bun Marian! 
Sunt atâți risipitori care trebuie aduși acasă! Dumnezeu te-a chemat să-i câștigi!



luni, 10 februarie 2014

Vladimir Pustan - Tovarăși de drum..


 | Ciresarii Tv | 09-febr-2013

Sfaturi înțelepte - de Maica Tereza

Ziua cea mai frumoasă?
Astăzi.
Obstacolul cel mai mare?
Frica.
Lucrul cel mai uşor?
Greşala.
Greşala cea mai mare?
Renunţarea.
Rădăcina cea mai rea?
Egoismul.
Distracţia cea mai bună?
Munca.
Înfrângerea cea mai urâtă?
Descurajarea.
Profesioniştii cei mai buni?
Copiii.
Nevoia dintâi?
Comunicarea.
Fericirea cea mai mare?
Să fii util.
Misterul cel mai profund?
Moartea.
Defectul cel mai mare?
Întristarea.
Sentimentul cel mai urât?
Ura.
Cadoul cel mai frumos?
Iertarea.
Traseul cel mai bun?
Calea dreaptă.
Senzaţia cea mai plăcută?
Pacea interioară.
Gestul cel mai frumos?
Zâmbetul.
Medicamentul cel mai bun
Optimismul.
Satisfacţia cea mai mare?
Datoria împlinită.
Puterea cea mai mare?
Credinţa.
Lucrul cel mai frumos din lume?
Iubirea.

Sursa: AICI

sâmbătă, 8 februarie 2014

Ucenici fără cruce (1)

Text: Luca 14:27
Problema bisericilor nu este lipsa uceniilor. Ci a ucenicilor care vor să poarte crucea!

Dispozitio
1. ucenicia fără cruce nu are naștere din nou
-nu doar să mergem la biserică, ci să trăim ce vorbim

2. ucenicia fără cruce e fără costuri, nu plătește nici un preț
- slujirea se face cu transpirație, cu buzunarele, cu prigoană, nu în hamac

3. ucenicia fără cruce e fără teamă de Stăpân
- nimeni nu-L va respecta pe Hristos dacă nu se teme de El!

4. ucenicia fără cruce e fără rodire
- nici un pom fără rod nu va scăpa de drujbă!

Concluzio
Fără cruce nu e Hristos. Fără Hristos nu e mântuire. Fără mântuire nu e Cer.
Credința fără Cer e degeaba!

vineri, 7 februarie 2014

Dragostea de dinainte - de Vladimir Pustan


Marcu 14:3 ”A venit o femeie care avea un vas de alabastru cu mir de nard curad, foarte scump și a turnat mirul pe capul lui Isus…”
Doar ea a anticipat clipa. În noaptea aceea Iuda pornea tăvălugul evenimentelor care-L vor duce pe Isus la moarte. Femeia a intuit că-i ultima ei șansă de a face ceva pentru un Isus viu.
Nu păstra vasul de alabastru închis până îți mor prietenii.
Cuvintele de încurajare trebuie spuse acum, cât urechile lor mai aud. Zâmbetul dăruit, câtă vreme mai sunt ochi să-l privească. Florile întinse cât mai sunt mâini pe care să le facă fericite. Cheltuim averi pentru a săpa în crucile de granit ale mormintelor cuvintele iubirii ce-ar fi trebuit împărțite mai devreme.
Și Iosif din Arimateea L-a uns pe Isus, și încă folosind 50 de litri de mir, dar Biblia nu pomenește niciun cuvânt despre bunătatea lui. De ce? Pentru că și-a exprimat dragostea după…
Un act de bunătate azi valorează mai mult decât o mie de gesturi făcute după ce au dispărut beneficiarii.
Dacă ar mai fi trăit, azi, tatăl meu ar fi împlinit 88 de ani, dar de șapte ani a plecat în stele. Regret că am stat atât de puțin cu el atunci când a fost bolnav și neputincios. M-am dus în timpul acela să slujesc împreună cu pastori care azi nici nu mă mai salută.
Investiți dragoste și timp în cine merită. Și investiți-le acum. Mâine poate e târziu. Prea târziu…
V l a d i m i r _ P u s t a n 

Nicolae Geantă la Dragodana, Dâmbovița


Jurnal de Spania

Vineri 31 ianuarie, ora 21. Am aterizat la Madrid, Barajas. De la zăpezi uriașe ale României m-am trezit în toamna prelungită mediteraneeană. Peste 15 grade diferență. În 40 de minute am ajuns la Getafe. Primarul de aici a pus lacăt pe biserica penticostalilor români. se strâng la baptiștii spanioli. Frații mă așteptau la seară prelungită de rugăciune.  Am predicat la miezul nopții despre "Viața fără altare". Deși era foarte târziu, n-a căzut nici un Eutih de la fereastră. Am mai făcut altă oră apoi spre Torrejon de Ardoz. M-am culcat la ora 2,00. Pentru prima dată în viață m-am trezit în gerul de ianuarie și am adormit în... calmul de noiembrie.

Sâmbătă 1 februarie. Am călătorit peste 150 km prin meseta Spaniei. Terenuri cu terra rossa, stânci și viță de vie. Pădurile mele dragi lipsesc. Dacă le-ar avea spaniolii... La 17,00 am ajuns la biserica din Campo de Criptana, satul lui don Quijote, pentru seară de tineret. Am predicat tinerilor despre "Slăbiciunile oamenilor puternici". Veniseră din multe localități. La final "Lupta cu inerția" s-a topit în câteva minute. Să fi avut sute de cărți. 

Duminică 2 februarie. Dimineața am predicat familiilor din Tomelloso despre "De ce eșuează familia?". Lacrimi, legăminte noi, soți fericiți. Tomelloso e un sat unde locuiesc vreo 5000 de români. Au fost vreo 10000 înainte de criză. E mama vinurilor în Spania. Paradoxal, lângă biserica românilor e cea mai mare fabrică de vin din... Europa! Seara am ajuns la Quintanar. Un sat al cărui primar e soț de româncă. Prin urmare biserica noastră e ajutată. Am predicat despre "Piedicile lui Faraon". Seara m-am întors la Criptana. La 1,00 noaptea vizitam morile lui don Quijote...

Luni 3 februarie. Dimineața a nins puțin. Câteva sute de fulgi. Copiii din diaspora nu s-au dat niciodată cu sania. Lor le e dor de zăpadă. Cei din țară o blesteamă! Seara am predicat la Herencia despre "Nu ne vindem moștenirea".

Marți 4 februarie. La prânz am plecat spre Madrid. Mare oraș. și extrem de aglomerat și pestriț. Am pânzit la Islazul. Islaz în mall. Seara am predicat la Arganda del Rey. Prima biserică de penticostali din Spania (ca vechime). Apoi am plecat din nou la Torrejon. Ne-am culcat iar pe la 2,00...

Miercuri 5 februarie. Am vizitat Madridul. Căldură. 14 grade. Și eu în... bocanci. Am dat mâna cu Bill Gates și Barack Obama. M-am fotografiat cu Putin și Madonna. E drept, la muzeul de ceară. Seara am predicat la Alcala de Henares despre "Rahav, de la periferie în vârf". M- am culcat iarăși la ora 2,00. Dvs știți, spaniolii sunt păsări de noapte. La miezul nopții bântuie orașele. Dar la 6 dimineața să dai cu tunul și nu iese nimeni pe străzi. 

Joi 6 februarie. Am plecat spre Olias del Rey. Am predicat despre "Ucenici fără cruce". Au venit frați de la sute de km. Dumnezeu e pâinea de care nu ne săturăm. Am povestit cu Cristi până la 1,00. Nu ne văzusem de ceva ani de zile...

Vineri 7 februarie. Plec din Villaluenga de la Sagra spre avion. Spre zăpada din România. Duminică trebuie să ajung la evanghelizare la Dragodana...

Mulțumesc Sabin din Criptana pentru tot ce mi-ai organizat în Spania. Ești un cireșar veritabil. Și un monitorizator foarte atent! Hristos să-ți ocrotească familia! Mulțumesc Vivi din Torrejon pentru cazare. Gătești ca un bucătar francez. Deși ești organist. Mulțumesc Lore și Florin din Tomelloso. Sunteți o familie minunată. Mulțumesc Adela din Herencia. Ești o soră super de treabă. Mulțumesc Manu și Dorel din Quintanar. Sunteți aripile mele lipsă. Mulțumesc Florin și Miriam din Torres. Cu gazde ca voi îngerii nu vor regreta că stau pe pământ! Mulțumesc Cristi și Dana din Villaluenga. Satului nostru îi e dor de voi. Le lipsiți.

Dumnezeu să vă răsplătească tuturor. Nouă nu ne rămâne decât să-i aducem slavă!

joi, 6 februarie 2014

E mult prea scumpă... - de Traian Dorz

E mult prea scumpă viaţa asta
ca s-o petreci nepăsător;
e mult prea scumpă orice clipă
s-o laşi să treacă fără spor.


E mult prea scump Cuvîntul Vieţii
să-l poţi uita şi-un ceas măcar;
e mult prea scumpă rugăciunea
să-i poţi nesocoti vreun har.

E mult prea scumpă adunarea
să nu faci totul pentru ea;
e mult prea scumpă-mbrăţişarea
să-ţi pară vreo iertare grea.

E mult prea scumpă răsplătirea
statorniciei la sfîrşit,
să-ţi par-acum prea grea-ncercarea
pe care-o ai de suferit.

E mult prea scumpă mîntuirea
să nu-i dai totul pe pămînt,
şi pacea inimii şi slava
statornicului legămînt.

E mult prea scumpă veşnicia
s-o dai pe-o umbră şi pe-un fum;
E mult prea scump Hristos şi Raiul
să nu dai tot să-L ai acum.

Meditează...

"În măsura în care iubim, ne umplem de rost şi ne aflăm locul în această lume făcută de Dumnezeu. Dragostea pe care o revărsăm asupra oamenilor este ca o lumină care descoperă lucrurile aflate până atunci în întuneric. Prin iubire cunoaştem şi vedem pe celălalt în adevărata lui lumină. Numai iubirea este văzătoare. Dacă cineva vrea să ştie ce înseamnă să fii văzător cu Duhul, trebuie să ştie că asta înseamnă să iubeşti" (https://www.facebook.com/fundatiaciresarii)

Omul bun scoate lucruri bune din vistieria ascunsă a inimii lui. Prin urmare, când e criticat el nu mușcă, ci își mușcă limba. Când e supratensionat el nu declanșează furtuna, ci o calmează. Când aude o bârfă nu o răspândește, ci o îngroapă. Când e jignit nu plănuiește un plan de răzbunare, ci iartă!


Privește Cerul. Acolo e răspunsul tuturor neliniștilor noastre!












Fotografie: "În măsura în care iubim, ne umplem de rost şi ne aflăm locul în această lume făcută de Dumnezeu. Dragostea pe care o revărsăm asupra oamenilor este ca o lumină care descoperă lucrurile aflate până atunci în întuneric. Prin iubire cunoaştem şi vedem pe celălalt în adevărata lui lumină. Numai iubirea este văzătoare. Dacă cineva vrea să ştie ce înseamnă să fii văzător cu Duhul, trebuie să ştie că asta înseamnă să iubeşti."