Fundaţia CIREŞARII

luni, 30 iunie 2014

Flavius Iagăru a plecat la Domnul !

Mult prea devreme, colegul nostru cireșar Flavius Iagăru, a plecat la Domnul! Avea numai 23 de ani. Peste ceva vreme ar fi trebuit să fie ginere! N-a mai apucat. Dar Hristos l-a chemat în veşnicie, unde-i va fi Mireasă! Noi am fi vrut să mai stea printre noi, dar îngerii vor să fie cu ei! Ne-au luat-o înainte, vorba lui Onisim Botezatu.

Dumnezeu să-i mângâie familia şi pe Ema, cea care aştepta să-i fie soție!

Serviciul de înmormântare va avea loc joi 3 iulie 2014, ora 12,00, în satul Găujani, comuna Boișoara, județul Vâlcea.


alte informaţii:
http://nicolaegeanta.blogspot.ro/2014/05/astazi-ne-rugam-pentru-flavius-iagaru.html
http://nicolaegeanta.blogspot.ro/2014/05/flavius-e-in-situatie-critica.html
http://nicolaegeanta.blogspot.ro/2014/06/flavius-iagaru-are-nevoie-de-sange.html

Vladimir Pustan - Babilon. Noi în el, el nu în noi!

Sala Cireșarii, 29 iunie 2014

sâmbătă, 28 iunie 2014

Vladimir Pustan - Unde îţi vei petrece veşnicia?

Rolul mediatorului școlar

Într-o perioadă în care școala se confruntă zilnic cu diferite conflicte, mediatorul școlar poate avea rol de liant între părțile ce și-au declarat „război”. Tot mai ades conflictele şcolare se adâncesc datorită neintervenţiei unei persoane neutre, capabile să găsească soluţii de „pace” pentru ambele tabere.  În prezent, în multe şcoli şi licee, medierea oferită de majoritatea profesorilor se rezumă la „ameninţări conform regulamentelor şcolare”, la dojeneli, sancţiuni, anunţarea părinţilor şi în cel mai rău caz a poliţiei!

Mediatorul şcolar trebuie să fie o persoană care intervine efectiv în conflict, fără să fie părtinitor, oferind şansele inclusiv celui ce a greşit. În mediere rezultatul final trebuie să determine combatanţii să rezolve conflictul amiabil, să se ierte reciproc, să-şi strângă mâna, să se îmbrăţişeze. Să îşi continuie prietenia mai bine decât înainte de conflict!

Pericole de dincolo de Iordan

Semințiile lui Ruben, Gad și 1/2 din Manase nu vor să mai treacă Iordanul!
La ce pericole s-au expus ei? Dar noi, în 2014?

1. pericolul de a rămâne pe pământul blestemat decât a intra în țara promisiunii - Numeri 32:1-5
- este un loc bun pentru vite! (v.4); vacile mai presus decât binecuvântarea lui Dumnezeu!

2. pericolul de a construi altare false - Iosua 22:11
- aveau vaci, pășuni, familii; din Canaan venise cu bogății mari, dar... nu aveau Dumnezeu!

3. pericolul a fi lovit primul de dușman - 
- au fost primii duși în robie!

Atenție: Teritoriul de dincolo de Iordan nu a mai fost restabilit niciodată în istoria Israelului! A fost totdeauna sub posesia vrăjmașilor!

vineri, 27 iunie 2014

Ce să le mai spunem oamenilor duminica? – Vladimir Pustan

Nu știu dacă a mai rămas ceva de spus. Mulți preoți, pastori și predicatori de ocazie au găsit un acoperiș confortabil în ideea că totul e cunoscut.

Ne-am și născut într-o vreme nepotrivită când cunoștința a umplut pământul ca puricii pe Saint-Bernard-ul meu.

Montesquieu spunea că pe vremuri scăpai ușor dacă voiai să fii filosof pentru că adevărurile cunoscute erau puține. Trebuia să răspunzi doar la câteva întrebări. Care e binele suprem, cine guvernează universul, dacă sufletul e nemuritor. Dacă aveai o părere erai filosof și dacă nu aveai barbă…

Așa e și cu predicatorii… Dușmanul nostru numărul unu e Google, așa cum al hingherilor dușmanul numărul unu e Brigitte Bardot. Toți știu totul. Și dacă-s bătrâni, au nepoți care dau search.

Dușmanul numărul doi sunt știrile de la ora . Dacă nu ai pentru oameni duminica ceva ce să-i lase cu gurile căscate, te-ai ratat.

Norocul e că vremurile sunt de așa natură încât probabilitatea de a rămâne ca la dentist mereu, e mare.
Dușmanul numărul trei e lenea… Aceea care te ține departe de studiu ca pe absolvenții de facultate de un loc de muncă…

Iar Origen e un lăudăros ca baronul Munchausen când afirmă că el a consumat cerneală mai multă decât câtă cafea au băut colegii de slujire. Iar Pavel are dreptate când zice că lui nu-i e greu să spună mereu aceleași lucruri. Multora nu le este greu. Iar noi ne-am obișnuit cu asta. Și nu ne este de niciun folos.

Dușmanul numărul patru e Dumnezeu… Are tot felul de pretenții absurde. Originalitate, pasiune, creativitate, muncă, respect pentru oameni, perseverență… Absurd.

Ce să le mai spunem oamenilor duminica dimineața?

Ce au nevoie, nu ce vor să audă. Și să încercăm să vorbim românește pentru că greaca veche e bună la birou. Și să le inoculăm dragostea pentru Biblie și cer. Și să le sădim în suflet speranța… Unui nou început. Unui alt început.

Au mai rămas multe de spus.




joi, 26 iunie 2014

Prețul confortului


Virusul confortului a parazitat și bisericile, și frații, și predicatorii. Prin urmare Mireasa lui Hristos nu mai iese în stradă, nu mai are timp de oaspeți, și nici atât de ciuruiții de păcat.
Confortul a impus Superficialitatea. Lucrul de măntuială, spun românii. Făcut cu neglijenţă. Cârpăceală. Nedus la capat. Dezinteres. Nepasare. Filosofia lui las’ că merge aşa. Ştiţi de ce nu se predică bine, nu se cântă bine, nu ne rugăm mai deloc? Fiindcă ne pregătim superficial. Vrem să nu ieşim din confort. Din zona gri.
Confortul aduce Plictiseală. Cred că în România bisericile sunt plictisite ! Nu ne prigoneşte nimeni, nu ne deranjează nimeni. Alții să predice, alții să cânte, alții să viziteaze bolnavii, săracii, să evanghelizeze, să sponsorizeze! Noi să butonăm pe facebook!
Confortul e Sterilitate! Eunucii nu nasc, deși au fost născuţi! Confortul nu naşte valori, nu îmbogăţeşte. Suntem stereotipi atunci când devenim narcisişti. Egoişti. Ne place confortul deoarece e vorba de noi! Efortul slujește pentru semeni. Dar și înmulțește biserica. Harul. Adepții pentru Hristos.
Articolul integral a apărut pe site-ul Cireșarii. Faceți click pentru mai mult.

duminică, 22 iunie 2014

Ferice de cei milostivi - de Petrică Dugulescu

.....................................................
Ferice, mai spunea Isus pe munte,
De cei ce-n lume milă răspândesc,
Cununa vieții vor purta pe frunte,
Căci milâ dau, și milă ei găsesc.

Atunci când vor veni la judecată 
În fața tronului cel alb și sfânt
Vor auzi: "Am fost bolnav odată
În lumea cu dureri de pe pământ,

Dar voi m-ați mângâiat cu-a voastră milă
Și-casa voastră atuncea m-ați primit.
La ale mele bube n-ați privit cu silă,
Ci-n inimă și suflet le-ați simțit.

De-aceea azi vă dau Împărăția
Vă mântuiesc de-a iadului văpăi.
Pe veci vă fie parte bucuria,

sâmbătă, 21 iunie 2014

Sunt săpat în palmele Sale!

,,Iată că te-am săpat pe mâinile Mele, și zidurile tale sunt totdeauna înaintea ochilor Mei!” Isaia 49:16.


Ce binecuvântare! Să fi gravat în palmele Creatorului! Ca Dumnezeu să poarte peste tot, pe mâinile Sale, imaginea noastră, a celor pe care i-a răscumparat! Este alegerea Sa. E un lucru peste care nu va trece niciodată. Pentru că e parte din El. La Golgota noi am crezut că i-am zdrelit mâinile (întinse spre binecuvântare). I-am bătut piroane în palme. Dar El, a pirogravat cu sângele Său numele nostru. Și de atunci, în fiecare zi când își privește mâinile, noi suntem acolo. Încrustați. Ca să nu ne uite! Mulți știm că în Cer, între sfinți, îngeri și heruvimi, Hristos umblă cu mâinile perforate. Dar și cu numele noastre încrustate pe palme!

Nicolae Geantă la Hațeg


vineri, 20 iunie 2014

Biserica mare din centru. Cine o mai visează? – Vladimir Pustan

Nu sunt supărat pe bisericile mici, adică pe cele de la sat cu oameni puțini, ci pe cele ce au vise mici iar acestea pot fi și cu 1.000 de membri.

În bisericile mari există și riscul de a te pierde mai ușor întrucât păstorii au doar o anumită capacitate de a cuprinde întregul, neîmpiedicându-se în detalii.

La noi o biserică mare e o clădire mare cu oameni mulți. După cartea Faptele Apostolilor o biserică mare are o altă definiție.

E biserica ce are un scop mare. Acela de a propovădui Evanghelia până la marginile pământului, oricât de mult sânge ar costa, oricât de mulți bani. Ridicarea celor căzuți, căutarea mielului rătăcit prin smârcurile heroinei, popularea raiului înainte ca Satan să-și umple iadul.

E biserica ce are predicatori mari. Predicatorii mari ce predică cu un limbaj ”de o dulce necuviință” (vorba lui Bossuet), atipici și pasionali, o evanghelie ce să cuprindă musai înălțarea lui Hristos, zidirea sfinților și condamnarea tuturor tipurilor de păcat. Chiar și mestecatul gumei în biserică. Predicatori ce nu trebuie să-și ceară scuze pentru absoluturi.

E biserica ce cuprinde oameni mari. Toți ne naștem mici, dar putem deveni mari.

Biserica lăsată de Hristos a avut oameni ce-au renunțat la locurile de muncă pentru a fi mai eficienți. Și nu numai la pescuit ca Petru, ci la vamă (Matei) și la cabinetul medical (Luca). Oameni ce-au renunțat la averile lor (Barnaba), la religia lor (Pavel), la viața lor (Ștefan). Cu asemenea oameni răstorni lumea. Așa au mișcat-o. Cu viață, sânge și lacrimă. Nouă nu ni se mișcă nici nodul de la cravată.

Au avut o închinare mare. S-au ferit ca dracul de tămâie de programe. Când se rugau și cântau crăpau pereții și după fiecare slujbă trebuiau gletuiți. Aveau șansa de a nu ști ce e șablonul.

Știau că dacă te faci că te rogi, Dumnezeu Se face că te ascultă.

Au avut și dușmani XL. Știu maneliștii ce știu… La început saducheii, apoi iudeii, apoi lumea întreagă. Au înțeles că nu există domnie fără suferință, că dacă vrei să faci ceva îți sar în cap o grămadă de tipi ce nu fac nimic.

Oare mai putem avea biserici mari așezate cu tupeu în centru? Oare putem înțelege că biserica nu e zid ci oameni adunați împreună pentru un timp, pregătindu-se să meargă de colo-colo și să nu vină cu mâna goală când se reîntâlnesc?

Visul depinde de noi. Dacă nu-l veți visa veți fi condamnați să trăiți în continuare coșmarul de azi…

V l a d i m i r _ P u s t a n

Iunie 20, 2014

Flavius Iagăru are nevoie de sânge



Fratele nostru Flavius Iagăru care este de mai multă vreme intubat la Spitalul Județean de Cardiologie și Transplant Tg. Mureș (Spitalul Mare), are urgentă nevoie de sânge!
Problema este că nu poate primi decât grupa de sânge O1 Negativ.
Rugăm pe toți cei care pot face o donație la sediul Spitalului să îl ajute.
Este într-o situație dificilă.
Mulțumim în Numele lui Hristos!

joi, 19 iunie 2014

Derapajul Bisericii: între Jandarmerie și Mițu-Chițu

Spunea un predicator de-al nostru că în prezent păstorii au două tendințe: să se transforme în gardieni sau în DJ! Adică, fie pun reguli peste reguli, (gata să pedepsească pe cei ce la încalcă), fie pun muzica dorită de enoriași. Are perfectă dreptate. Prin urmare bisericile noastre pot ajunge fie jandarmerii, fie cluburi de relaxare!

În "biserica jandarmerie" suntem în continuare sub robia Legii. Ne imaginăm că relația noastră cu Dumnezeu e prin reguli, prin edicte, prin sacrificii omenești. În loc să ne bizuim pe Duhul Sfânt ne bizuim pe doctrine. În "biserica jandarmerie" ne temem de restricții. Asta n-ai voie, aia n-ai voie, cealaltă n-ai voie... Dacă am încălcat linia continuă a regulii suntem pedepsiți! Păcatul cel mai mare al acestei bisericii n-ar fi obstrucțiile, ci faptul că oamenii se tem mai mult de reguli decât de Dumnezeu! Dacă ne vede păstorul, diaconii, frații? Și când ei nu sunt de față... Acționăm fără restricții! Asta e biserica ce are ca împărat religia. Dar moare cu ea de mână, în loc să trăiască cu Dumnezeu. Fugiți de Legalism! E ceva fariseic. Va fi zdrobit. Tocmai prin incapacitatea sa de a ne izbăvi.


În "biserica Mițu-Chițu" facem fiecare ce ne place. Aici nu-s reguli, ci libertăți. Libertinism de fapt. E desacralaizat tot. Dar har fără sfințenie nu se poate. Aici merge și cu rugăciune, și cu minciuni. Și cu post, și cu afaceri necurate. Avortul, divorțul, decolteurile largi, sticla de bere, păruiala la comitet, comentariile, sunt derapaje pe care păstorii nu le pot gestiona. La "biserica Mițu-Chițu" predica nu trebuie să ofenseze. Enoriașii nu trebuie deranjați, transpirați la acțiune. Comunitatea e consumatoare de programe. Ca la club: vin, plătesc biletul (colecta), asistă și pleacă. Comentând. Se permite orice gen de muzică, patul întinat înainte de căsătorie. (Iar pe la occidentali chiar... gay-ii!). De asemeni mărturia nu-i prioritară. Moto-ul ei e: "nu exteriorul e important, ci interiorul". Dar cine scoate la exterior lucruri care nu-s în interior? 

Dacă în "biserica jandarmerie" oamenii se tem mai mult de reguli ca de Dumnezeu, în "biserica Mițu-Chițu" enoriașii nu se mai tem nici de Dumnezeu și nici de reguli! Fugiți de libertini. Ei trăiesc doar pentru fire. Nu vor moșteni Cerul! Dar nici pământul!

Da, știu. Biserica va merge înainte, va birui. Dar numai dacă va fi eliberată. Nu doar de păcat, ci și de Legalism și Libertinism. Pentru asta trebuie să privim mai atenți la Golgota... Și cum ne spunea Augustin: "Iubiți și faceți ce vreți!".

*****
(Am întrebat într-o duminică un frate cum a fost la biserica unde mersese.. "Gălăgie. Neatenție. Ca la Mițu-Chițu!" El m-a inspirat pentru titlu).

Notă: Mițu Chițu e un parc de distracții pentru copii la noi în oraș. Aici toată puștimea se zbenguie, sare pe saltele, țipă de-ți ieie auzul! Între timp pârinții, pe terase, beau orice în afară de motorină. Dacă-s femei dau drumul unui canal de știri direct sub platani. Distracția costă doar 10 lei/oră.

miercuri, 18 iunie 2014

Nicolae Geantă la Orăștie


Ce lecții am învățat săptămâna trecută


Cântăreții sunt mai apreciați decât predicatorii. Pentru că muzica nu condamnă niciodată, predica da. Dar, nici Hristos n-a fost periat pe spate...

Blogăritul a lărgit posibilitatea socializării creștine, dar a produs și mulți mercenari. De fapt e mai ieftin să arunci cu vitriol decât cu odicolon.

Observ și că, noi predicatorii, am devenit certăreți cu vocație! Ne mai trebuie mult untdelemn mirositor pe lângă bisturii ascuțite. Astfel, rănile rămân decât deschise...

Harul lui Hristos e mai presus de înțelepciunea umană. Bisericile nu sunt ținute de noi oricât ne-am da peste cap. Dacă e har oamenii se pocăiesc și când citezi "Tatăl nostru". Un gram de har are densitate mai mare decât tonele de teologii sofisticate. Ori ni se pare prea simplu?

Am constatat că majoritatea nevoiașilor, orice, oricât le-ai oferi, tot cârcotași rămân. Sunt ca sacii fără fund și cu gurille larg deschise. Le dai un deget, îți iau toată mâna. Apoi, o singură dată dacă-i ocolești, uită tot binele primit. Unii te-njură!

Lucrurile scumpe se întrețin scump. Tabietiștii plătesc să-și întrețină obrazul subțire. Și totuși, din obrajii multora poți lejer să-ți faci o pereche de bocanci. Mulțumiți Domnului că n-aveți accesorii scumpe. Provoacă insomnii.

Nu se contabilizează dacă începi ceva, ci dacă finalizezi acel lucru! Nimeni nu e răsplătit după primii pași de alergare; trebuie sfârșită cursa! Chiar și noi pocăiții avem damblaua de-a începe atâtea fără să ducem la bun sfârșit. 

Alergați până la capat! Hristos nu oferă medalii decât dupa linia de sosire!

vineri, 13 iunie 2014

Dă-mi iarăși bucuria... - de Vladimir Pustan

Sfântul apostol Pavel poruncea din temnița din Roma, celor rămași încă în libertate, să se bucure dar asta ar însemna că bucuria e un sentiment, o stare ce poate fi comandată. Bucuria nu e o stare ci un mod de-a trăi, de a vedea lumea prin lentile ce fac viața, cu toate mârșăviile ei, ca pe ceva mai mult decât suportabil.

Aseară am recitit ”Știința voioasă” a lui Nietzsche. El nu a reușit să se bucure de știința asta niciodată pentru că a ajuns la spitalul de nebuni. O știință nepusă în practică.

El spunea că bucuria vine și din forțarea primejdiei invitându-ne să ne facem case lângă Vezuviu și să ne trimitem corăbiile pe mări necercetate. Are dreptate. Nu poți fi bucuros la nesfârșit cu viața tolănită într-un fotoliu, având ca singur ideal o existență de tenie, în așteptarea unei morți glorioase cu cu preoți mulți și nezgârciți cu laudele.

Și tot filosoful zicea că poate de aceea nu suntem bucuroși întrucât ne-am înconjurat de oameni mohorâți și e de ajuns un trist să facă praf o casă cu optimiști. Bucuria nu-i o boală molipsitoare.

Lipsa bucuriei a transformat și bisericile în monumentele funerare ale lui Dumnezeu.

Eu nu vă pot obliga să fiți bucuroși, cum poruncea Pavel, dar vă pot sugera că viața e frumoasă văzută chiar și printre gratiile lacrimilor.

Speranța e mama bucuriei și de aceea sperați. Doar ancorați în Dumnezeu avem certitudinea că n-o să plutim în derivă pe mările tulburărilor obsesiv-compulsive.

Bucurați-vă în avans… E felul de a spune altfel ”Mulțumesc”, poate pentru nimic azi, dar sigur pentru mâine.
Dacă ai pierdut-o, știi unde o regăsești. Tot Acolo…

V l a d i m i r _ P u s t a n

joi, 12 iunie 2014

Jurnal de Beiuș


Sâmbătă la 14 fix eu am plecat din București. Celelalte trei mașini plecau din Ploiești. Cu toții, 19 inși. Când am ajuns la Rășnov două mașini mă așteptau iar pe alta o... depășisem! Otniel are limitator de viteză! De la Codlea la Sebeș-Alba a plouat. La Orăștie era soare! Am ajuns la 19.00. Exact pentru Evanghelizare în cartierul de rromi. Tinerii au cântat în curtea bisericii. Nicolae Geantă a predicat: "Când să mă pocăiesc?". În timpul predicii se adunase nori negrii peste Orăștie. "Du norii Doamne!". Și i-a dus! S-a dormit la Biserica Baptistă Harul. Unii vreo 3 ore. Alţii vreo 5. Mulțumim Gabi și Emma. Mulțumim rromilor ce s-au străduit să facă ciorba. Și prăjiturile!

Duminică dimineața am sărbătorit Rusaliile la baptiști. Interesant că Biserica Harul a fost arhiplină. Migraseră penticostalii! Am avut de câștigat toți. A fost har din belșug. S-a cântat ca la Rusalii! Nicolae Geantă a predicat despre "Biserica la superlativ". La 12,30 frații încă nu se îndurau să mai plece!

Am mâncat rapid la Biserică (mulțumim tuturor baptiștilor și lui Flavius Zahringer), iar la 14,00 am plecat la Beiuș. Eu am aer condiționat, ceilalți au geamurile deschise! De la Țebea la Beiuș drumul e ca după episodul Nagasaki. Era să rup mașina! Am ajuns la Sala Cireșarii la 17 și ceva. În câteva minute fratele Pustan era acolo. Căpitanul e totdeauna primul pe punte! La 18,00 a început să cânte Cris, apoi Frații de la Boldești, adică grupul Rouă pentru Suflet. Magnific. Viorel Oprișan, pastorul rromilor din Boldești a prezentat proiectul "Lumină pentru rromi". A avut mare trecere. A predicat Nicolae Geantă: "Cum ar fi Biserica fără Duhul Sfânt?". Încheierea a făcut-o Vladimir Pustan. În maniera-i caracteristică. 10 familii s-au hotărât să cazeze câte doi îngeri. Au reușit. Mulțumim în Numele Regelui. Seara, după ora 22 tinerii prahoveni au ieșit în parcul din Beiuș cu tinerii la Sf. Treime. Rromii au cântat corale în aer liber. Trecătorii au avut un spectacol gratis. Până după ora 24. Mulţumim pastore Pustan. Eşti la 1 cm de inima noastră! Mulţumim familiilor ce ne-aţi cazat. Dumnezeu să vă răsplătească efortul!

miercuri, 11 iunie 2014

Evanghelizare la Boldești Scăieni


15 iunie 2014, ora 10,00

cântă: 
Victor Isip și Grupul de la Wiena,
Rouă pentru Suflet (Frații din Boldești)

predică: Nicolae Geantă
moderează: Viorel Oprișan (Picky)

Evanghelizare în aer liber la Drăgăneasa

14 iunie 2014, ora 19 fix

cântă: Victor Isip și Grupul din Wiena,
Rouă pentru Suflet 
(Frații de la Boldești), 
mesaj biblic: Nicolae Geantă

* în cartierul de rromi din Drăgăneasa


Evanghelizare pe stadion la Bărbulești


13 iunie 2014, de la 19 fix

cântă: Frații de la Bărbulești
și Grupul Victor Isip (Viena)

predică: Gabi Zăgrean
moderează:  Nicolae Geantă

organizator: Petrică Vasile și Bisericile Penticostale din Bărbulești

Turneul RUGUL APRINS Toflea


13-20 iunie 2014

Galați, 
București,
 Ploiești, 
Brașov, 
Tg. Mureș,
 Sibiu, 
Cluj-Napoca, 
Oradea

în fiecare zi de la ora 18,00

marți, 10 iunie 2014

Nicolae Geantă - Cum ar fi fost Biserica fără Duhul Sfânt

Sala Cireșarii, Beiuș, 8 iunie 2014 (seara)

Vladimir Pustan - De ce avem nevoie de Duhul Sfânt?

Sala Cireșarii, 08 iunie 2014 (dimineața)

Rugul Aprins Toflea la Ploiești



duminică 15 iunie 2014, de la ora 18

la Casa de Cultură a Sindicatelor

Schimbarea în bine începe cu tine!

închinare: Isaura Dincă și Rugul Aprins Toflea

moderator: Vasile Căpitanu

rugăciune: George Uiuiu

devoțional: Nicolae Geantă

mesaj Biblic: Ion Dumitru (Oniță), Toflea



sâmbătă, 7 iunie 2014

Lucrarea Paracletosului


Text: Fapte 2
Coborârea Duhului Sfânt

1. Ca sa aduca unitate in locul separarii (v. 1)
- cu erau ucenicii în Ghetsimani (cand Isus pleaca iar ei se imprastie) si cum sunt în Odaia de Sus (cand Duhul Sfant vine)

2. Ca sa fim plini de Duh si goi de fire (v. 4)
Oamenii plini de bani nu umbla cu mașini modeste;
Oameni plini de haine de marca nu se imbraca in training si in slapi; 
- pe toti astia ii recunosti
Ne cunoaste cineva ca suntem plini de Duh?

3. Ca in Biserica sa fie cooperare si nu concurenta (v. 14)
- s-au ridicat impreuna cu Petru in picioare chiar daca nu au predicat, doar ca sa-l sustina

 4. Ca in adunare sa fie servicii divine si nu programe (v. 37)
la programe, adunarea ramane impresionată,  la serviciile divine adunarea va ramane cercetata (“strapunsi in inima”)

vineri, 6 iunie 2014

Nicolae Geantă și Frații de la Boldești la Sala Cireșarii Beiuș


duminică 8 iunie 2014

de la ora 18 fix

în seara de Rusalii împreună cu 
Vladimir Pustan

închinare: 
Frații de la Boldești (Roua)
mesaj biblic: 
Nicolae Geantă

transmisiune live pe Cireșarii TV

De ce avem nevoie de Duhul Sfânt? - de Vladimir Pustan


Nu pentru a ne bate ca și Tarzan cu pumnul în piept…
Nu pentru a sta în levitație…
Nu pentru a fi altfel decât alții…
Ironia constă în faptul că azi botezul cu Duhul Sfânt împarte trupul lui Hristos, când de fapt El a venit să ne unească…
Avem nevoie de Duhul Sfânt pentru că doar așa putem fi martori. Dumnezeu nu a poruncit să plecăm în lume și să vorbim despre El, până nu ne-a și echipat. Fără Duhul Sfânt propovăduirea noastră nu are puterea convingerii. În mântuire Duhul Sfânt i-a botezat în Hristos, după mântuire Hristos i-a botezat în Duhul Sfânt ca să poată sluji.
Doar dacă avem Duhul Sfânt putem fi transformați cu adevărat. Această transformare dramatică a vieții produce foame. Foame după Hristos, foame de a fi ca ca și Hristos, foame de a-L sluji pe Hristos. Această schimbare produce foc… Când s-a sfințit cortul întâlnirii, când s-a dedicat Templul, semnul prezenței lui Dumnezeu și-a acceptării Lui s-a făcut prin foc. Un foc ce nu avea voie să se stingă, și de aceea spune Pavel celor din Tesalonic să nu care cumva să-l lase să mocnească.
Doar cu ajutorul Duhului Sfânt ne putem închina cu adevărat.
Nu ai nevoie de un motiv special pentru a-L lăuda pe Dumnezeu, ai nevoie de Duhul Sfânt.
Programele și liturghiile din bisericile noastre, pline de plictiseală și rutină, nu sunt dovada că Duhul Sfânt e printre noi.
De aceea, nu treceți pe lângă el. Spuneți-i: ”Bun venit!”
V l a d i m i r _ P u s t a n

joi, 5 iunie 2014

Cinstirea părinților - de Luigi Mițoi

foto: Ancuța Cabău
Decalogul este temelia vieții spirituale, a civilizației și a comportamentului uman, fiindcă definește relația omului cu Dumnezeu, relația omului cu semenii și cu el însuși. Primele patru porunci explică raportul dintre om și Dumnezeu, următoarele cinci explică raportul dintre om și semenii săi, ultima explicând raportul omului cu el însuși. A cincea poruncă este acompaniată și de o promisiune: ,,Cinstește pe tatăl tău și pe mama ta, pentru ca să ți se lungească zilele în țara pe care ți-o dă Domnul Dumnezeul tău” (Exod 20:12).

Ce presupune să-ți cinstești părinții?
1. Presupune să-i iubești: ,,Să iubești pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta, cu tot sufletul tău și cu tot cugetul tău. Aceasta este cea dintâi și cea mai mare poruncă. Iar a doua, asemenea ei, este: `Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți” (Matei 22:37-39).
2. Presupune să-i asculți: ,,Copii, ascultați în Domnul de părinții voștri căci este drept” (Efes. 6:1).
3. Presupune să înveți din experiențele lor: ,,Ascultați, fiilor, învățătura unui tată și luați aminte ca să pricepeți; căci eu vă dau sfaturi bune: nu lepădați învățătura mea. Căci, când eram încă fiu la tatăl meu și fiu gingaș și singur la mama mea, el mă învăța atunci și-mi zicea: `Păstrează bine în inima ta cuvintele mele, păzește învățăturile mele și vei trăi! Dobândește înțelepciune, dobândește pricepere; nu uita cuvintele gurii mele și nu te abate de la ele” (Prov. 4:1-5).
4. Presupune să-i prețuiești: ,,În tine (Ierusalim), tatăl și mama sunt disprețuiți, străinul este chinuit, orfanul și văduva sunt asupriți” (Ezechiel 22:7). 
5. Presupune să-i ajuți: ,,Dacă nu poartă cineva grijă de ai lui, și mai ales de cei din casa lui, s-a lepădat de credință, și este mai rău decât un necredincios” (1 Timotei 5:8).

De ce a dat Dumnezeu această poruncă?
1. Dumnezeu a dat această poruncă văzând că relaţiile dintre părinţi şi copii au fost pervertite. ,,Căci fiul batjocorește pe tatăl, fata se scoală împotriva mamei ei, nora împotriva soacrei sale; vrășmașii omului sunt cei din casa lui” (Mica 7:6). 
2. Respectarea părinților este o atitudine corectă pentru niște copii credincioși (Efeseni 6:1-4). 
3. Dragostea faţă de Dumnezeu este confirmată prin dragostea faţă de semeni (1 Ioan 4:6-8, 20-21).
4. Cinstirea părinţilor este o condiţie pentru binecuvântarea și lungimea vieții. ,,Să cinstești pe tatăl tău și pe mama ta” este cea dintâi poruncă însoțită de o făgăduință - `ca să fii fericit și să trăiești multă vreme pe pământ” (Efeseni 6:1-3). 

5. Cinstirea părinţilor este o atitudine plăcută lui Dumnezeu. ,,Copii, ascultați de părinți în toate lucrurile, căci lucrul acesta place Domnului” (Coloseni 3:20).

marți, 3 iunie 2014

Rugămintea lui Abraham Lincoln către profesorii fiului său

Abraham Lincoln, al XVI-lea președinte al SUA a avut 4 copii, dar 3 au murit de tineri. Prin urmare, Lincoln și soția sa și și-au concentrat toată atenția asupra lui Robert, unicul supraviețuitor. Președintele a dorit pentru fiul său cea mai bună educație, așa că ținea tot timpul legătura cu profesorii lui Robert, pentru e fi educat cât mai serios...

„Fiul meu va trebui să înveţe că nu toţi oamenii sunt sinceri şi oneşti. Dar învăţaţi-l dacă puteţi minunăţia cărţilor. Și totuşi, daţi-i timp să se gândească la misterul etern al păsărilor cerului, al albinelor de sub soare şi al florilor de pe câmp. În şcoală, învăţaţi-l că e mult mai onorabil să eşueze decât să trişeze.

Învăţaţi-l să aibă încredere în propriile-i idei, chiar dacă ceilalţi îi spun că se înşală. Învăţaţi-l să fie amabil cu oamenii amabili şi dur cu cei duri. Încercaţi să-i daţi fiului meu tăria de a nu urma mulţimea, să nu urmeze turma. Învăţaţi-l să-i asculte pe toţi oamenii; dar învăţaţi-l de asemenea să selecteze ceea ce a auzit printr-o proiecție a adevărului şi să păstreze doar ce e bun. Învăţaţi-l, dacă puteţi, cum să râdă când e trist. Învăţaţi-l că nu e nicio ruşine în a plânge. Învăţaţi-l să fie grijuliu cu cinicii şi să fie atent la linguşitori.
Învăţaţi-l să-şi "vândă" creierul celor care dau mai mult, dar niciodată să nu pună un preţ pe sufletul şi inima lui. Învăţaţi-l să-şi astupe urechile la bârfă şi să lupte când crede că aceasta este soluţia. Trataţi-l gentil, dar nu-l protejaţi, deoarece numai testul focului face oţelul bun.
Lăsaţi-l să aibă curajul de a fi nerăbdător. Lăsaţi-l să aibă curajul de a fi brav. Învăţaţi-l să aibă întotdeauna încredere sublimă în el însuşi, deoarece apoi va avea încredere în umanitate. Aceasta este o cerinţă mare, dar vedeţi totuşi ce puteţi face. Este aşa un copil de treabă, fiul meu!"

duminică, 1 iunie 2014

Tolba cu săgeți

72% din copiii României sunt săraci. Adică locul 1 pe glob între țările dezvoltate (UE +USA).
1 din 4 copii din România trăiește cu 1 dolar pe zi! 400.000 de minori trăiesc în familii cu un singur părinte! 40.000 de copii au abandonat școala în România, pentru a merge la muncă ori la cerșit! Adică vreo 10% din total. 80.000 de copii au un părinte în străinătate, iar cca 30.000 de copii români au ambii părinți plecați din țară. Alte zeci de mii sunt în diaspora. (Acolo, nu sunt nici 100% români, nici integral alogeni. După ce s-au chinuit ceva timp singuri în țară, sunt batjocoriți în școlile străinilor. Unii, s-au chinuit ceva în România fâră părinți, apoi în difeite state ca emigranți, iar după criză părinții s-au mutat fie în alt stat european, fie au venit înapoi. Și copii trec prin al treilea șoc!) 11 la 1000 este mortalitatea infantilă. Cum ce loc în UE? Primul!

Copii sunt tolba noastră cu săgeți spune psalmistul. Dar odată trase, săgețile nu se mai întorc înapoi. Unde cad, acolo rămân! Fără săgeți, ori cu ele trase aiurea, nu se câștigă războaie. Iar fericire nici atât!

Copiii sunt o bombă cu ceas. Într-o zi pot face totul praf. Și la ce ne-ar folosi să avem tot pământul dacă ne-am pierdut copiii? Ce bucurie să aibă bisericile pline, dar cu pruncii în discoteci? Ce părinți împliniți am fi dacă ei au plecat departe și nu mai vin niciodată să ne treacă pragul? Sau ce realizări are o familie ce și-a ucis pruncii în avort, în nepăsare, în înfometare... Poți avea 10, dar ce fericire dacâ unul singur e numai necaz, durere, întristare?

1. Copiii au nevoie de timpul nostru petrecut cu ei
2. Copiii au nevoie de relația noastră afectivă
3. Copiii au nevoie de încurajările noastre
4. Copiii au nevoie de Hristos

Investiți în copii. E singura bogăție pe care n-o mănâncă moliile, care nu ruginește. E singura comoară ce-o putem lua de pe pământ în Ceruri! Sau în... pierzarea veșnică!

Într-o zi ei vor zbura. Vor părăsi cuibul. Unde?

La mulți ani tuturor copiilor! Oriunde vă găsiți, oricine ați fi!

(Va urma)