Fundaţia CIREŞARII

marți, 30 septembrie 2014

Calea spre fericire - de Florin Ianovici

Evrei 11:1 “Şi credinţa este o încredere neclintită în lucrurile nădăjduite, o puternică încredinţare despre lucrurile care nu se văd”

George nu și-a cunoscut niciodată părinții. Viața a trait-o printre orfani. A ajuns la Viață și Lumină acum 8 ani. A crescut sub ochii noști. Când s-a botezat tremura de emoție. Are ochi inteligenți, e harnic și cel mai des spune: ,,da, domnu!’’ A învățat că aceste cuvinte sunt cele mai bune pentru el.
Irina a crescut într-o familie numeroasă și foarte săracă. Greutățile au determinat-o să plece de acasă. E cu noi de câțiva ani. E cuminte, tăcută și zămbește foarte frumos deși destul de rar. În Dumnezeu a găsit odihnă pentru sufletul ei și sprijinul care i-a lipsit mai mereu.
Într-o zi Irina și George m-au anunțat sfios că vor să se căsătorească…! M-am uitat la ei și i-am întrebat: ,, ce veți face în viitor?’’. Ei mi-au răspuns: ,, Dumnezeu ne va ajuta!’’
Duminică s-au căsătorit! O căsătorie la care am știut că Domnul Isus Hristos a fost prezent! Toată familia de la Viață și Lumină a fost acolo, la biserică.
Irina și-a găsit un serviciu chiar în săptămâna în care s-a căsătorit. George are deja un serviciu iar o familie din Brisbane a oferit garsoniera lor din București, fără plată, pentru ca ei să locuiască acolo. Banii pentru nuntă au venit de peste tot.
În timpul nunții, George s-a uitat la mine cu chipul luminat de fericire și mi-a spus: ,,domnu v-am spus că Dumnezeu ne va ajuta!’’
Calea spre fericire e una singură: credința în Dumnezeu!


La mulți ani Iosif Țon

Astăzi, "patriarhul baptiștilor" și unul dintre cei mai cunoscuți evanghelici romàni ai tuturor timpurilor împlinește 80 de ani. La mulți ani!, e puțin spus. Să trăiască veșnic!

Citește mai multe informații la
http://romaniaevanghelica.wordpress.com/2014/09/30/iosif-ton-80-de-ani/

Vezi CV-ul lui Iosif Țon
http://www.romaf.org/JT.html

luni, 29 septembrie 2014

Vladimir Pustan - Lăsați în urmă

Duminică 28 sept. 2014,
Sala Cireșarii Beiuș

20 de motive pentru care nu creşte biserica ta

-  Nu te rogi pentru creştere.

Locaţia bisericii este contra-productivă.

- Ai diviziuni nerezolvate, tensiuni şi discordie în cadrul comitetului şi/sau al congregaţiei.

- Vorbitorul tău principal nu are darul spiritual de comunicare.

- Eşti demodat din punct de vedere metodologic, stilistic şi strategic.

Liderul (conducerea) bisericii nu are darul spiritual de conducere.

Diluezi mesajul evangheliei.

Structura bisericii sufocă conducereainovaţia şi linia întâi de luare de decizii.

- Nu ai învâţat, provocat sau condus biserica să ofere resursele financiare adecvate.

Atmosfera este una de condamnareexcluderejenare sau respingere în loc de înţelegere,senzitivitateacceptare şi har.

- Nu faci nici o încercare de a te conecta cu următoarea generaţie.

Mentalitatea ta este orientată spre cei deja convinşi şi cei "din casă", nu către cei din afarăcei sceptici şi cei care nu merg niciodată la biserică.

- Nu acorzi atenţie să finanţezi suficient sau în mod adecvat membrii care se ocupă de lucrarea cu copiii.

Serviciile voastre "frontale" şi evenimentele sunt desemnate în aşa fel încât oamenii în mod intuitiv nu-şi invită prietenii lor care nu vin la biserică niciodată.

- Nu ai făcut o strategie efectivă cu privire la felul cum să împarţi următoarea barieră de creştere, care tinde să existe la circa 70, 200, 500, 800, 1200 şi 1800.

Mentalitatea ta este că tu trebuie să faci toate, să fi centrul la toate povestirile cu "Da, Doamne!" şi să micro-administrezi lucrurile aşa încât conducerea ta să devină strangulată.

- Eşti un "8" pe o scară de la 1 la 10. Însă, în loc să angajezi pe cei de "9" şi "10", insecuritatea ta de duce să angajezi pe cei de "6" şi "7".

- Papucul tău spune piciorului tău cât de mare se face - adică terenul, parcarea şi scaunele bisericii.

- Nu eşti uşor în a te conecta cu alţii şi a deveni relaţional.


Viziunea ta nu a depăşit realitatea ta.


Pentru întreg articolul click Laurentiu Nica

sâmbătă, 27 septembrie 2014

Nicolae Geantă la Biserica CDE Moreni


Ritualismul

Cotidianul cel de toate zilele e plin de ritualuri. De la modul în care trebuie să te îmbraci, să ți dietă sau să dai like-uri pe facebook, până la "cum să te comporți" în biserici, în preajma lui Dumnezeu. Baticul cu trei noduri sub barbă, lipsa cravatei, femeile ce stau numai într-o parte a bisericii, predica fără gesturi și mimică, fără voia de a te mișca de la amvon, sau alte 1001 de opreliști fac parte dintr-un ritual nescris dar practicat. Protestanții nu au tradiție scrisă dar au ritualuri!

Primii creștini nu aveau ritualuri. Nici ritualism. Ei nu aveau liturghie, nu spuneau că așă-i regula în biserica asta și trebuie să te conformezi. Nu s-au cuibărit într-un set de norme, chiar dacă au avut de înfruntat iudaizatori, cărturari și farisei. Pentru că erau călăuziți de Duhul. Căci unde nu-i Duh e teologie. Ritualism...

Ritualulismul e un proces prin care biserica se autoîngrădește. Ea elaborează un set de reguli, de ce poți face și ce nu, de obligații. "La noi e așa, trebuie procedat altminteri. Altfel, nu ești de-al nostru!". În aceste biserici, din nefericire oamenii se tem mai mult de rit decât de Dumnezeu. Ritulismul e păgubos nu numai că frânează lucrarea lui Dumnezeu, dar îl coboară pe Hristos de pe treapta întâi încercând să-i ia locul. Știți cine a mai făcut așa, cândva, nu?


"Ritualismul, nu este nimic mai mult decât o urmă în pământ făcută de paşii oamenilor care calcă mereu pe acelaşi loc, şi diferenţa între această urmă şi un mormânt este lungimea şi adâncimea. Vedem cum energiile Bisericii sunt cheltuite pentru a face un cadavru să respire, să supravieţuiască. Scopul principal pare să fie concentrat în a nu lăsa mişcarea să moară. Noi credem că dacă un program nu supravieţuieşte prin el însuşi, cel mai bun lucru care-l putem face este să-l lăsăm să moară", spunea Chuck Smith. Adică e sterp, nu poate naște. E eunuc! Și "eunucii nu fac copii", vorba lui Berdardiev.

Nu încercați să ridicați ritualurile peste Dumnezeu. Ritualismul e creator de false modele. Și falsele modele sunt mai periculoase decât lipsa de modele!

Tristețea fericirii - de Sefora Geantă


Trăim într-o societate în care ne lovim de tristeţe la fiecare pas. De dimineaţa până seara vedem oameni cu faţa ca lama de brici. Posaci. Morocănoşi. Oameni care stau cu capetele plecate şi preferă mai bine să îşi privească pantofii jerpeliţi decât interlocutorii. Iar atunci când ridică ochii din pământ aruncă numai priviri pline de ură. Oameni care se complac în suferinţă. Oameni depresivi. Oameni care îşi târăsc picioarele deznădăjduiţi...

John Steinbeck spunea că  „Un suflet trist ucide mai repede decât un microb”, iar eu îi dau dreptate în totalitate. Tristeţea este, în cele mai multe cazuri, mai periculoasă decât cancerul. De aceea Biblia insistă asupra bucuriei. Oamenii, şi mai ales creştinii, trebuie să fie veseli. Nu numai datorită faptului că avem n motive să fim fericiţi şi mulţumitori, ci şi pentru că românii - din fire pesimişti şi tragici, au nevoie de noi modele, au nevoie să vadă oameni bucuroşi. Şi din păcate se găsesc tot mai puţine specimene de acest gen în ţara cu miros de fân proaspăt cosit şi spitale pline ochi.

Zilele trecute, un prieten bun îmi spunea că „uneori e bine să fim trişti, chiar dacă nu e un sentiment plăcut, pentru că tristeţea e un fel de practică a maturităţii...”

După aceea l-am citit pe Armando Palacio Valdes, care afirmă că „Nu e nimic mai trist decât tristeţea unui om vesel...” şi am rămas pe gânduri... Oare e bine sau nu să fi trist?

vineri, 26 septembrie 2014

Învăţând din trecut pentru sufletul nostru - de Vladimir Pustan

Amazoanele îți păstrează doar un sân cu care să-și alăpteze fetițele, iar pe celălalt îl taie ca să poată trage cu arcul… Dacă ne luăm după ele, ar însemna că pruncii noștri trebuie aduși pe lume, dar după aceea pentru noi urmează lupta zilnică pentru salvarea sufletului lor.

Alexandru Macedon văzând că trofeele cucerite le îngreuiau mersul, după ce și-a dat foc la ale sale, le-a aprins și pe cele ale soldaților. Trofee pentru care muriseră…

Câteodată sau de cele mai multe ori trebuie să renunți la tot ce ai, tot ce știi, tot ce-ai moștenit, pentru a nu pierde din ochi obiectivul suprem. Mânuirea sufletului.

Leonardo da Vinci și-a făcut aripi cu care a zburat 2 metri. Un eșec nemuritor mai puternic decât toate reușitele mediocre. Încearcă să zbori chiar dacă sufletul ți se pare de plumb. Aripile cresc de la o zi la alta cu condiția să fie folosite.

Tiberius Nero Cezar, împărat vanitos și-a turnat monede cu chipul lui dar ca să-și protejeze numele și onoarea, ucidea pe cei ce intrau la toaletă cu un ban cu chipul lui în buzunar.

De suflet trebuie să ai grijă și să-l păstrezi curat. Pe el e e scris Numele lui Dumnezeu. Fii cu băgare de seamă pe unde îl duci…


luni, 22 septembrie 2014

Vladimir Pustan | Răpirea Bisericii | Daniel


Sala Cireşarii Beiuş | 21 sept 2014

Așteptări nerealiste ale părinților


Iată câteva dintre aşteptările nerealiste ale unui părinte pentru copii, potrivit Huffington Post:

1. Să fie binedispuşi tot timpul. Unii părinţi consideră că, atunci când vin acasă, după o zi de lucru, copiii nu au voie să fie supăraţi sau posomorâţi, pentru că, din punctul lor de vedere, nu au motive. Însă acest lucru se întâmplă, pentru că şi copiii au zile proaste.

2. Să aibe rezultate extraordinare la învăţătură. Este firesc ca părinţii să-şi dorească un copil premiant sau printre primii din clasă, însă realitatea demonstrează că nu se întâmplă mereu acest lucru. Părinţii trebuie să înţeleagă faptul că nu toţi copiii sunt la fel, nu au aceleaşi capacităţi intelectuale sau aceleaşi înclinaţii şi, mai ales, că nu sunt perfecţi.

3. Să nu facă ceea ce văd. Copiii învaţă mai mult decât şi-ar putea cineva imagina din comportamentul părinţilor şi nu din vorbele lor. Un psiholog renumit spunea că educăm mai mult prin ceea ce suntem decât prin ceea ce spunem. Părinţii care ţipă unul la altul atunci când apare un conflict, care se jignesc sau care se critică nu pot pretinde de la copiii lor să se comporte diferit decât ceea ce au văzut la ei.

4. Să ierte întotdeauna. Părinţii nu-şi pot permite să se poarte oricum cu cei mici sau să nu le ofere suficientă atenţie şi afecţiune, deoarece au şi aceştia o limită. Nu pot comite greşeli şi nedreptăţi faţă de ei, aşteptând ca aceştia să ierte şi să uite, pentru că nu se poate abuza de răbdarea lor. Părinţii trebuie să îndrepte acel comportament şi chiar să-şi ceară iertare faţă de copii; acesta ar fi un un exemplu şi o lecţie de viaţă valoroasă.

Sursa: AICI


sâmbătă, 20 septembrie 2014

În față gardu-i vopsit... Sau cum încep românii de obicei anul şcolar.

sursa: Ro.Stirea.ro
Postez mai jos un articol al meu scris acum 7 ani despre școala din România. Nu pare să se fi schimbat mare lucru... (Asupra învățământului voi reveni cu o radiografie la zi).

"Lansată cu focuri de artificii, generate de confluenţa dintre ameninţare şi promisiune, finanţarea învăţământului românesc s-a dovedit ifos cu baloane pline de vrăjeală, şi a bubuit la prima ţărâială de clopoţel. Pe 17 septembrie, în ziua de debut al celui de-al XVIII-lea an de învăţământ în democraţie, şcoala românească a adus peste 3,2 milioane de elevi în bănci, dar n-a reuşit să pupe nici măcar trena mult trâmbiţatei normalităţi, 40 % din instituţiile pe care le oblăduieşte funcţionând ca pe vremea fanariotă, fără autorizaţii sanitare.

În ciuda faptului că în 2007, Educaţiei i-au revenit cei mai numeroşi gologani de după ’89, fondurile alocate construirii unor locale noi, consolidării ori extinderii, dar nici cele pentru reparaţii capitale, n-au acoperit crăpăturile „şcoalelor” din România. Fără să luăm în discuţie miile de elevi din satele inundate recent, care şi-au început „pedagogia” în containere, cârciumi, corturi sau dispensare (vezi Vaslui, Cozmeşti, Rafaila, Lacul Roşu), la noi acasă (în judeţul Prahova), peste 2500 de şcolari n-au putut intra în clase din cauza molozului, a ţancurilor şi a munţilor de praf. 

Te LOVEşte sau nu? - de Sefora Geantă

Era cu o săptămână  înainte de nuntă. Mergeau spre peronul gării ținându-se de mână. Nu o privea, dar îi simțea mâna caldă și tremurândă. Brusc nu a mai simțit-o aproape și s-a întors să  vadă ce e cu  ea. A auzit trenul venind, dar ea nu mai era… se dezechilibrase și alunecase pe șine. Când el a observat, a fost prea târziu. Trenul a trecut în viteză și i-a tăiat picioarele fetei. A luat-o, aproape moartă și a dus-o la spital. A supraviețuit, dar a rămas imobilizată într-un cărucior, pentru totdeauna… Peste puțină vreme au făcut nunta. Nu a părăsit-o pentru că nu mai avea picioare, ci a decis ca el să fie picioarele ei pentru restul vieții. Au trecut mai bine de 50 de ani de atunci. Încă sunt împreună… iar în zilele cu soare ai ocazia să vezi doi bătrânei scăldându-se în marea de raze aurii. Au fost alături și la bine și la greu și pot spune că dragostea lor a fost una adevărată.

vineri, 19 septembrie 2014

Către elevii mei - de Vladimir Pustan

Să nu uitați acum când frunzele se dau pe toboganul disperării că de școală nu o să scăpați niciodată. Ea e ca moartea, previzibilă și acumulatoare. Cât o să trăiți o să învățați. Aveți ce, doar să vreți.
Când veți primi o diplomă sau un premiu să vă aduceți aminte de Socrate care după o viață de muncă istovitoare și-a dat seama că e ignorant. Acum e plină lumea de ignoranți care cred că știu totul. Cum de-a devenit ușor?

Să vă pregătiți să fiți marginalizați. Superioritatea intelectuală e izolatoare spunea filosoful ce-a împins o babă pe scări. Doar proștii și fetele urâte au parte de primiri călduroase oriunde se duc.
Să nu faceți voi toate greșelile pentru că un om inteligent nu le face el pe toate dând și altora o șansă.
Să citiți istorie doar cât e nevoie pentru că niciodată nu trebuie să judecați un om după trecutul lui. Proștii vorbesc de trecut, înțelepții de prezent, nebunii de viitor. Așa că încet și cu planurile de vacanță.

Nu spuneți tot ce gândiți, tot ce simțiți. Tăria înțelepților nu e decât arta de a-și închide zbuciumul în inimă.

Dacă simțiți și că nu aveți destulă înțelepciune să o cereți de la Dumnezeu. Profesorii se ocupă și cu altceva.

Pregătiți-vă să deveniți cerșetori pentru că după cum glăsuia Holderlin  omul e zeu când doarme și doar cerșetor când gândește.

Drum bun…

V l a d i m i r _ P u s t a n

joi, 18 septembrie 2014

Valoarea peste valori - de Nicolae Geantă

Un țigan, batjocoritor la adresa creștinilor, mărturisea că a primit în dar Noul Testament. În loc să-l citească l-a folosit ca foi pentru țigări! În fiecare zi rupea file și le fuma! Uneori se uita pe versete. A fumat Evanghelia după Matei, Evanghelia după Marcu și jumătate din cea după Luca. "Când am vrut să fumez fila fiului risipitor m-a fumat ea pe mine", a strigat rromul la evanghelizare cu lacrimi în ochi!

Biblia e valoarea deasupra tuturor valorilor. Ea răspunde cum nu ne-asteptăm. Cornilescu a vrut s-o traducă să combată pocăiți. Dar s-a pocăit el. Lew Wallace a căutat argumente s-o desființeze. Și s-a desființat el. Păgânii, prigonitorii, comuniștii, ateii, au luptat împotriva ei. Biblia a rămas neschimbată. Ei... nu mai sunt! Și milioane de exemple ar putea continua.

Biblia e peste toate valorile lumii datorită rezultatelor. Ce carte mai poate înălbii pe cei murdari, poate aduce un limbaj curat trivialilor, face sfânt un bețiv, blând un torturator, schimba un gay, un satanist? Ce carte mai poate reabilita un suflet pierdut, o identitate rătăcită?

Scriptura e peste toate valorile datorită puterii de biruință. E cel mai bun medic. Cel mai bun consilier. Are răspuns la orice-ntrebare. Când plângi Biblia îți șterge lacrimile, când ți-e frică te încurajază, când ești ispitit te ferește de păcat, când cazi te ridică... Tot armamentul lui Obama, tot arsenalul lui Putin nu poate învinge pe Satana. Dar Biblia?

Scriptura e peste toate valorile umane deoarece va judeca lumea! Orice genunchi se va pleca. Orice gură iva fi astupată. În fața judecății divine nu-s scuze. Istoria n-o facem noi, ci Dumnezeu. Cine nesocotește Cuvântul Domnului se pierde, cine-l ascultă va fi răsplătit" (Pv. 13:13). 

Mai  ai curaj să trăiești fără Biblie?

Articol pentru www.ciresarii.ro

luni, 15 septembrie 2014

Vladimir Pustan - Un botez cum poate nu ai mai văzut niciodată!


Elevilor creștini la început de an școlar

Mica 4:5  "Pe când toate popoarele umblă fiecare în numele dumnezeului lor, noi vom umbla în Numele Domnului, Dumnezeului nostru, totdeauna și în veci de veci"!

Școlile sunt pline doldora de idoli. Ticsite de dumnezei falși. De rockeri, maneliști, hipsteri ori feisbucheriști. De fete cu smartfonul lipit de mână. De băieți cu tablete. De pici fără buletin dar cu Kentul la purtător. Pe bănci Avon. În bănci rujuri. Oglinzi. Brățări, lanțuri, tatuaje pe mână. Blugi rupți de noi nouți. Creste vopsite. Nimeni nu se rușinează cu ele. Dar cu Dumnezeu?

În școli lipsește Biblia. Și odată cu ea... Dumnezeu. Voi, creștinii să demonstrați că există. Nu cu teoria, nu cu vorbe. Nici cu Biblia măcar. Ci cu umblarea! Umblarea cu Hristos!

Dacă ei nu se rușinează să slujească nimicurilor (căci un idol e tot una cu nimic!), voi nici atât să nu vă rușinați să slujiți Celui ce este.  Demonstațile că Cel din voi e mai tare a cel din ei! Faceți cinste Numelui Domnului! Într-o zi nici El nu se va rușina de voi...

sâmbătă, 13 septembrie 2014

Trilogia virtuților

1 Corinteni 13:13 "Acum, răman aceste trei: credința, nădejdea și dragostea; dar cea mai mare dintre ele este dragostea".

Credința este sufletul care privește în sus, dragostea privește spre alții și nădejdea privește înainte, în viitor.
Credința se bazează pe lucrarea trecută a Domnului Hristos, dragostea lucrează în prezent iar nădejdea anticipează ce va fi de mâine încolo.
Credința mântuiește orice păcătos, dragostea îi șterge orice greșeală iar nădejdea îl ajută să trăiască o viață de sfânt.
Credința mă duce în cer, dragostea îl împarte cu ceilalți, nădejdea aduce cerul la mine!

vineri, 12 septembrie 2014

Poate asta e ultima toamnă tristă... - de Sefora Geantă

Poate asta e ultima toamnă tristă... 
Azi sunt tristă...

Sunt amărâtă pentru că iar a venit toamna şi în aer deja se simte izul morţii.
Zilele sunt mai scurte şi nopţile mai reci. Norii acoperă cerul şi îmi picură în suflet stropi mai grei ca mercurul... 
Cu fiecare frunză care se desprinde din ramurile copacilor, simt cum se rupe ceva din inima mea. 
Așa sunt eu toamna... tristă.

A mai trecut o vară din viaţa mea şi sunt cu un anotimp mai aproape de "ultimul ceas". 
Pentru unii, viața e vis. Pentru alții coșmar. Lucrul cert e că pe toți ne trezește din somn moartea…

S-a mai dus o vacanţă. Vacanţă care m-a schimbat mult. Am realizat că azi sunt mai săracă decât acum 3 luni... am pierdut prieteni, timp, încredere...

Credeam că dacă semăn iubire în oameni, o să-i culeg roadele, dar încă o dată am înțeles că glia e mai statornica decât ei - în ea semeni grâu şi tot aia seceri.

Credeam că prietenii mei sunt îngeri trimişi de Dumnezeu să îmi înfrumuseţeze călătoria aici jos. Dar am înţeles că nu toţi sunt îngeri buni. După ce realitatea m-a lovit,  mi-a şoptit rece: "Ai grija în cine te încrezi! Şi diavolul a fost cândva un înger..."

Oamenii trădează, uită, dezamăgesc, dar Dumnezeu… niciodată! Când toți pleacă, El rămâne. Când toți uită, El își aduce aminte. Când toți rănesc, El vindecă. Pentru că El e Dumnezeu, și e unic… Mă bucur că e un Dumnezeu atât de mare încât ajunge pentru toți. E Dumnezeul tuturor și nu face diferențe.

În iunie mi-am făcut o listă de dorinţe şi  mi s-au îndeplinit 99% din ele. Ştie El de ce nu a împlinit-o pe ultima. Şi cred că e mai bine ca eu să nu ştiu. Uneori, când Dumnezeu nu răspunde la rugăciuni, nu înseamnă neapărat că spune „Nu!” , ci „Nu acum!”

Mă uit în jur, la oameni. Suntem din ce în ce mai nepăsători. Ne-am legat tot mai mult de pământ. Suntem prea ocupați să ne uităm la verdele ăsta trecător. Vedem bani verzi, iarbă verde, uneori cai verzi, dar pierdem din vedere cerul și albastrul țării promise. Am început să știm prețurile tuturor  lucrurilor, dar nu și valoarea lor. Din zori până seara alergăm după poftele noastre, alergăm să strângem tot mai mult și uităm că nu vom lua nimic cu noi dincolo. Singurul lucru pământesc cu care poți trece de vama cerească e omul de lângă tine. Dar, în răutatea noastră, nu vrem să împărțim nici măcar cerul… și așa riscăm să nu mai avem nici noi parte de el…

Singura mea speranţă e că nu voi sta aici pentru totdeauna. Cineva, cândva, mă va smulge cu tot cu rădăcini, va scutura noroiul păcatului şi mă va lua acolo sus, acasă... Acolo unde, mulțumesc cerului, nu e niciodată toamnă. Nici tristețe…

Poate asta e ultima toamnă tristă...
Tu... știi unde te duci?
Tu... ai cu cine pleca? 
Poate asta e ultima toamnă tristă... Poate asta e toamna ta... Prețuiește timpul și nu îl lăsa să treacă pe lângă tine. Cum spunea și Octavian Paler, ceea ce nu trăim la timp, nu mai trăim niciodată...
http://seforaseah.blogspot.ro/2014/09/poate-asta-e-ultima-toamna-trista.html

Nicolae Geantă în Bucovina


Albastrul de Voroneț încântă ochiul. Odihnește privirea. E cel mai frumos albastru zugrăvit vreodată. Nici azi specialiștii nu știu cum se realizează culoarea. Albastrul Cerului încântă inimile. Odihnește sufletele. E mult, mult mai albastru ca Voronețul. Dar ca să-l pipăi Cerul trebuie să intri în pielea lui Hristos Isus. (N. Geantă).

Cerul e un exercițiu de imaginație, nu unul didactic. De aceea va trebui să-l zugrăviți oamenilor în culorile iubirii pentru a le inocula dorința de a ajunge acolo. Toate predicile pe care le-am auzit despre cer aveau de-a face cu oameni ce cântă. Ori cerul nu-i numai un cor vesel. (V. Pustan).

Cerul e pâinea zilnică a ochilor (A. Tozer).

Adeseori acoperim Cerul cu norii tristeții. Ai amărăciunii. Cu toate astea el rămâne albastru...


Îmi pasă de tine pentru că îmi pasă de mine - Vladimir Pustan


Deși ar trebui să fie acesta ultimul argument…
Dacă nu e dragoste e numai activism…
Am ajuns cu campania la jumătatea drumului. Asta înseamnă 12.000 de oameni cărora li s-a spus că a cădea pe cale e previzibil ca venirea toamnei dar trebuie să te ridici să nu te apuce iarna și să îngheți. Iar pentru a nu muri trebuie să fie cineva ce să te ridice și să te ducă la soba iubirii. Pentru că altfel am fi cu toții înghețați ca cei din ”Cronicile din Narnia”.
Și totuși, hai să fim pragmatici… Ai și un interes în a urca pe cineva în cârcă. Romani 11:25 ”Fraților vreau să știți taina acesta. O parte din Izrael a căzut într-o împietrire care va ținea până va intra numărul deplin al neamurilor”. Deci taina e simplă și nu mai e taină. Există un număr de sfinți ce trebuie să se mântuiască. De aceea Biserica, implicit tu, prin evanghelizare, poate și puteți grăbi venirea Domnului. Și poți scăpa mai repede de lumea asta de doi bani.
Al doilea motiv și mai pragmatic e că cine întoarce pe un păcătos de la rătăcirea căii lui, va mântui un suflet de la moarte și va acoperi o sumedenie de păcate (Iacov 5:20). Devii un fel de mântuitor iar păcatele acoperite sunt ale tale. Și să nu-mi spui că n-ai nevoie.
Probabil că nu-ți știi interesul. Biserica doarme în papucii dezinteresului iar tu dai like la poze pe Facebook și crezi că faci lucrarea lui Dumnezeu.
Cea mai rău vândută carte a mea a fost ”Secerătorii lui Hristos”, un manual practic ce te învață cum să fii eficient în evanghelizare. Cea mai vândută a fost una ce vorbea despre pornografie și autosatisfacere, depresie și viață fără de sens. Eu cred că e o legătură strânsă între cele două evenimente editoriale.
Așa cum îți pasă de trupul pe care-l duci la solar și-l urci pe cântar zilnic, sau din contră, bagi în el maioneză și hamburgeri în neștire, ar trebui să-ți pese și de sufletul tău. Și dacă o să-ți pese de tine, o să-ți pese și de mine. Oricum, după toamnă vine iarna… Pentru unul din noi doi…
V l a d i m i r _ P u s t a n 

joi, 11 septembrie 2014

Sfaturi pentru școlarii noștrii. Și nu numai pentru ei - de Nicolae.Geantă

De la Socrate încoace tot omul știe că școala e templul înțelepciunii. Că acolo se-nvață carte. Se studiază. Se tocesc coate. Și neuroni. Că fără școală viitorul nu sună bine. Nici măcar la Vodafone... De aceea vă trimitem de acasă ani de zile cu ghiozdanul în spate. Înțesat. Cu speranța că voi nu veți fi numai oameni obișnuiți. Aveți dreptul să fiți extraordinari, vorba lui Peter O Toole. 

Din nefericire la școală multi și-au distrus viitorul! Nu că au facut specializări greșite, nu că ar fi fost mai înțelepți rămânând autodidacți, ci pentru că la școala i-a distrus anturajul! Pentru ei sfaturile, familia, biserica, viitorul, n-au mai contat. Și nici atât sufletul. Doar gașca și plăcerile hedoniste. Apoi, au devenit parcă orbi. Și cine e călăuzit de orbi...

Stați departe de poftele lumii! De influența anturajelor negative, de oamenii ce vă atrag pe nisipuri mișcătoare. Orice apropiere crescândă stârnește curiozitate. Și curiozitatea e greu de decontat. Gândiți-vă doar la Eva... Stați departe de teritoriile unde se pierde binecuvântarea lui Dumnezeu. Viața creștină și cea laică sunt ca șinele de tren: nu se-ntâlnesc niciodată! Stați departe de jugurile nepotrivite. E risc să rupeți jugul lui Hristos. Stați departe de lucrurile rele. Voi trebuie nu doar să faceți binele ci să fiți buni. Stați departe și păstrați-vă verticalitatea. În orice situație. Cu puterea ce-o aveți. Am văzut mulți brazi smulși de furtună dar niciodată tufe dezrădăcinate! Căutați să fiți tot timpul morali, sfinți. Peștii înoată împotriva oricărui curent. Să nu vă credeți invicibili. Dacă fac un singur pas greșit și elefanții cad!

Stați aproape de tot ce e sfânt! De Biblie, de Biserică, de Isus. Școala vă învață sa trăiți dar biserica vă învață cum se moare! Școala vă învață cum să respectați oamenii dar Biserica vă învață cum să-i iubiți. Școala vă învață cum să câștigați competiții, dar Isus vă învață cum să slujiți împreună! Nu ieșiți de sub protecția Bibliei! Catastrofele se întâmplă doar în afara ei. Stați aproape de cei ce se roagă, de cei ce postesc, de cei ce vor să trăiască curat, de cei ce sunt gata să sară în ajutorul celor năpăstuiți. Într-o zi și voi veți avea nevoie! Stați aproape de Dumnezeu. Iar când va veni cuptorul încins El vă v-a aștepta acolo. Să vă facă biruitori!

Să fiți totdeauna sus! La înălțime! Copiii lui Dumnezeu sunt cap și nu coadă. Sunt cetăți în vârf de munte. Făclii aprinse în vârf de stâlpi. Fiți la înălțime cu notele voastre! Nu e rușine să fi cel mai bun din clasă. Ci codaș. Învățați bine! Solomon spune că înțelepciunea și cunoștința sunt desfătarea sufletului. Mai mult: ne va scăpa de calea rea! Fiți la înălțime cu faptele voastre. Ele vorbesc mai profund ca predicile. Ajutați pe cei ce trăiesc drame. întindeți mâna celui ce solicită ajutor. Împărțiți sandwich-ul cu săracii. Ochiul lor se uită la mâna voastră, dar ochiul lui Dumnezeu vă va vedea inima. Fiti la înălțime cu vorbele dulci, înțelepte, ca ale lui Isus. Sunt ca picurii de miere. Mai ales acolo unde e numai fiere. Fiți la înălțime cu viața, fluturați ca un steag. El arată mereu biruința. Voi aveți o putere mai mare decât ce este în lume. Demonstrați!

Departe, aproape, sus. Departe de lume, aproape de Hristos, sus în ceruri! Luptați! Încă nu v-ați suit acolo!

PS: Știu că multora dintre elevi vă vine să spargeți ceasul de luni dimineața încolo. Că dacă ați putea ați reduce școala la două zile pe săptămânâ. Iar altora vă vine să plecați pe șantiere de țânci. Ori vânzătoare de shaorma. Să faceți bani. Nu abandonați! Nu lipsiți de la ore! Căci cine își prelungește școala în timpul vacanței își va prelungi vacanța în timpul școlii!

duminică, 7 septembrie 2014

Ce trebuie să facem obligatoriu pentru sufletele noastre

Text: FA 2:37-38

Inventio
Multe lucruri facem în viață. Unele nu sunt obligatorii. Am putea trăi fără ele. Dar nu putem neglija ceea ce e imperios necesar... Și totuși?

Dispozitio
1. trebuie să ne recunoaștem păcatul

2. trebuie să ne pocăim

3. trebuie să ne naștem din nou

4. trebuie să ne înfățișăm la scaunul de judecată al lui Dumnezeu

Concluzio
Mulți recunosc că sunt păcătoși dar nu vor să se pocăiască. Alții vor să se pocăiască, și chiar o fac dar vor să intre-n cer fără naștere din nou. Aici e problema bisericii. Cine e născut din nou, din Dumnezeu, nu mai merge la judecată! Fie că vor să se recunoască păcătoși sau nu, fie că vor să se pocăiască sau nu, fie că sunt născuți din nou sau nu, TOȚI  oamenii vor merge la tronul lui Dumnezeu la judecată! Dumneavoastră aveți curaj să vă preyentați acolo fără Apărător?

sâmbătă, 6 septembrie 2014

Nicolae Geantă la Biserica Penticostală Sf. Treime Codlea


Evanghelizare în aer liber la Boldești-Scăeni


Capra noastră - de Vladimir Pustan

Povesteau bătrânii bisericii noastre că prin anii 1984-1985 Miliția împreună cu cei din Departamentul Cultelor au venit și le-au sigilat biserica. Când scriu biserică mă gândesc la o cameră părăginită, la margine de oraș, unde se înghesuiau cei 32 de frați și de surori. Pentru că era plină curtea de iarbă au adus caprele proprietate personală și una din ele a mâncat sigiliul facilitând iarăși închinarea în comun. Capra a murit. Nu din cauza sigiliului ci pentru că într-o zi s-a nimerit să pască lângă bariera peste calea ferată. Și pentru că așteptau să vină trenul frații au povestit despre posttribulaționism cu capra legată de barieră. Trenul a trecut, povestea a continuat și doar după jumătate de oră au realizat dezastrul. Stătea cu gât de girafă, aproape de cer. Pedeapsă divină pentru neascultare… Deci tot din cauza sigiliului până la urmă.

Deși trăim plenar cu dorința de a muri capra vecinului pentru a avea a noastră mai mult spațiu vital, deși facem tot ce putem să moară capra vecinului, dacă se poate cu vecin cu tot, realizăm că încet-încet dispar caprele noastre.

Sistemul de monitorizare ”DoubleClick Ad Planner” pe baza ID-urilor ce se învârt pe net a realizat că 30% din cei ce accesează ”creștinortodox.ro” accesează și site-uri pornografice. 29% din  ce ce sunt clienții ”catolica.ro” sunt și clienții pornografiei. 29% din cei ce stau zilnic pe ”resursecreștine.ro” se plimbă și pe site-urile pornografice (Sursa: ziare.ro, 19 martie 2010).

Bate la ochi faptul că nu-i nicio diferență din punct de vedere al apartenenței religioase. Deși noi încă mai credem și ne lăudăm cu asta.

Au început să moară și caprele noastre… Și trebuie făcut ceva… Păi, dacă sunt capre foarte bine. Să moară. Dar caprele n-au nicio șansă? Doar oile? Și cine are aparatul ce să facă diferența între ele?

V l a d i m i r _ P u s t a n


vineri, 5 septembrie 2014

Viața după facebook - de Sefora Geantă

Am dezactivat Facebook-ul de mai bine de două luni. (Pentru cei care cred că "nu există viaţă după... Facebook" : încă trăiesc!)

Am învăţat multe în perioada asta...

1. Facebook-ul îţi face legătura cu oamenii de pe tot globul, dar îţi rupe legătura cu Dumnezeu. Timpul pierdut dând like-uri şi comm-uri îţi micşoarează timpul tău cu Dumnezeu. Timp puţin cu El - relaţie proastă cu Cerul.
            
2. Nu toţi cei ce îţi sunt prieteni pe Facebook îţi sunt prieteni şi în viaţa reală. Cunosc cazuri de persoane care îşi dau like, dar în realitate… nu se suportă! Cred că și voi știți…

3. Există o diferenţă majoră între cine eşti cu adevărat şi cine te dai pe Facebook. Mulţumită Photoshop-ului, fetele dau kg jos, băieţii îşi pun pătrăţelele, chelioșii au păr şi babele arată cu 40 de ani mai tinere... Oamenii au o viaţă zbuciumată, dar pe Facebook o fac să pară roz. Tinerele se îndrăgostesc de vedete şi se pun în relaţii cu ele ca să dea bine. Tinerii încearcă să pară "macho" dar în realitate se tem de întuneric. Facebook e cartea măştilor. În funcţie de situaţie oamenii afişează zâmbete false, boturi de raţă, priviri seducatoare etc. Iar realitatea e cu totul alta. Acasă ascultă manele şi pe reţelele de socializare distribuie melodii pop, rock... Sau mai grav: creștine! Tot ce se întâmplă pe Facebook este ca să te vadă alţii! Dar să te vadă perfect, cu viaţă de nota 10 şi corp de invidiat. Falsitate maximă!

4. Maturitatea vine când nu mai postezi orice pe net! Au ajuns oamenii să dea check-in şi din toaletă (scuzaţi adevărul spus brutal). "Bând Pepsi pe malul stâng al canalului" / "Mâncând pâine în drum spre casă" / "Uitându-se la telefon cu Florykyka Tha" Prostiile astea nu te fac interesant! Te fac penibil şi imatur!

joi, 4 septembrie 2014

Sculați-vă tineri - de Traian Dorz

Sculaţi-vă de tineri spre Slava Viitoare,
Veniţi lîngă Izvorul Etern şi vă spălaţi,
Vă răcoriţi obrajii de febră trecătoare.
Vă-nseninaţi privirea spre calea ce o luaţi.

Lăsaţi dormind ispita în putrede culcuşuri,
Desprinşi tăcut uitaţi-o silind către ‘nălţimi,
Mai larg vă va fi cerul cu fiece urcuşuri
Şi-n calea luminoasă urma-vă-vor mulţimi.

Nu regretaţi nici una din cele părăsite,
Şi nu rîvniţi nici una din cele ce-ntîlniţi,
Cînd sufletul vi-l umplu doar cele strălucite
Veţi însemna cu soare momentul ce-l trăiţi.

Uitaţi ce sunteţi astăzi, gîndiţi ce veţi ajunge
La capătul credinţei sfîrşite curajos,
Cînd cea din urmă noapte spre Slavă-o veţi străpunge

Ajunşi pe neaşteptate în faţa lui Cristos.

miercuri, 3 septembrie 2014

Ţiganii în Europa. Şi la noi.


 Sunt prezenţi peste tot. Şi-n statele UE şi-n cele non-UE.  Aproximativ 9 milioane. Cât o ţară precum Austria, ori Grecia, Belgia sau Cehia. Numai că ei n-au ţară! Deşi nu-s apatrizi! Singura etnie cu milioane de persoane fără ţară din Europa! Mai mulţi decât ţările baltice la un loc. Sau decât Irlanda şi Finlanda împreună.

România are evident cei mai mulţi. Statisticile oficiale ale Bucureştiului menţionează peste 650 mii (peste 3 %) de rromi. Cele oficiale ale UE declară 1,9 milioane (9 %). N-au dreptate nici unii, nici alţii. Unii exagerează spre minim, alţii spre maxim... 

Nu-i o ruşine să fi ţigan. Nu doar ei fură. Ci şi parlamentarii. Numai că primii fac "găinării", iar ultimii "dau tunuri". Ruşine nu e culoare pielii, ci a inimii. Dacă e neagră, pielea albă nu-i suficientă să fi om...

Sunt prezenţi peste tot în România. Şi în bisericile evanghelice. Aici, nimeni nu-i pune la colţ. Într-un ţarc. Nu ne mândrim cu ei numai când e vorba de numeric. Ci şi de misiunea ce o fac. Au construit biserici uriaşe. Cu banii lor, cu munca lor. Ţiganii pocăiţi s-au schimbat radical. Iar când au ieşit în diaspora, şi-au înfiinţat biserici. Ţiganii evenghelici sunt prezenţi în număr mare în Germania, Irlanda, Anglia, Belgia, Austria, Italia, Spania.

Bisericile de rromi din România cresc. Peste 75.000 sunt penticostali în prezent. Cca 4000 sunt baptişti. Vreo 5.000 sunt creştini după Evanghelie (şi ceva mai mult adventişti). Procentual, România declară că are vreo 3,5 % polpulaţie rromă. În rândul evanghelicilor ei depăşesc 85.000 din peste 500.000. Adică 17 %. E mult, e puţin? 

Cert este că au un câmp imens de misiune. Cine se "bagă?"

marți, 2 septembrie 2014

Vladimir Pustan - Anii magariilor (Pacatele Tineretii)

Anii Magarilor, un ciclu de 8 predici pentru tineri

Ce putem ajunge fără dragoste


Text: 1 Corinteni 13:1-3

Dispozitio
1. Un instrument dezacordat (v. 1 - chimval zăngănitor)
- dezacordate, corzile inimii noastre dau sunete false
- trâmbița nu are voie să sune fals; nici mărturia creștină!

2. O valoare nulă (v.2 - sunt nimic)
- unde dragoste nu e, nimic nu e (M. Preda)
- și fariseii aveau valoare, dar pentru Dumnezeu era nulă!

3. O torță pentru iad (v.3 - trupul ars... nu-mi folosește la nimic).
- un trup în flăcări, dar fără dragoste, e o jertfă de nebun!
- un trup în flăcări, dar fără dragoste, nu luminează.

Concluzio
Nu ne-a chemat Dumnezeu la o gălăgie sfântă... Nu ne-a chemat nici la slujire fără preț. Dar nici să fim combustibil pentru Satana!
Iubiți! Cine nu iubește nu este al Lui! Cine nu iubește este un ucigaș! Cine nu iubește este în moarte! (1 Ioan 3:10, 14, 15).