Fundaţia CIREŞARII

vineri, 31 octombrie 2014

Duminică la vot - de Vladimir Pustan


Mahmuri de la ziua Morților, târându-și dovleci de Halloween cu o sacoșă cu făină în mână, românii se vor duce duminică la vot. Neoprotestanții după ce vor celebra Cina Domnului, pentru că așa s-a nimerit să fie. De ziua morților, de sperietură și de euharistie.

Adept al votului cenzitar scriu că alegerile sunt libere dar rezultatele le plătim. Președinții răi sunt aleși de cetățeni buni care nu votează.

Considerați votul ca un privilegiu pentru că în decembrie 1989 s-a murit și pentru asta. Pedeapsa de-a nu fi interesați de politică e să fii condus timp de patru ani de proști mai mari decât tine.

M-a întrebat cineva dacă creștinii de azi sunt preocupați doar de lumea asta. Cred că nici de asta, nici de cealaltă. Trăim nu în democrație sau anarhie ci în apatie.

Mă voi duce duminică la vot pentru că i-am învățat pe oameni în biserică faptul că trebuie să umblăm după lumea cealaltă, dar pe asta trebuie să ne străduim s-o facem mai bună.
 
V l a d i m i r _ P u s t a n 

http://www.ciresarii.ro/index.php/duminica-la-vot-vladimir-pustan/

Ordine și haos - de Nicolae Geantă

Știu că nici dvs nu vă place burnița de toamnă. Și nici noroiul peste asfalt. Mai ales lunea dimineața, în octombrie, când întunericul bate spre șapte. Ploaie, frig, frunze. Timp alandala. Haos. Tristețe-n stomac... Îți vine să fugi în zona australă.

I-am mulțumit lui Dumnezeu că nu e schimbător ca vremea. El nu e nici ca noi, cu mintea ca un șifonier fără sertare. Împrăștiați. Nepunctuali. Neordonați adeseori. Haotici. Pentru El și ceața are o ordine! Nimic nu deraiază.

Biblia ne spune că la început pământul era pustiu și gol. Dumnezeu nu se coborâse. Și unde nu e Dumnezeu, e... haos! Apoi, a fost tohu va bohu. Iar din haos, Cuvântul Domnului a generat ordine: oceane, plăci tectonice, biosferă, om... Geosfere. Armomie. Matematică divină. 

Înmuiat de ploaia mocănească mă gândeam că în discoteci haosul e la el acasă, pentru că Dumnezeu lipsește. Absența Sa de pe stadioane ori de la concertele rock face ca asistenții să fie gata să lovească cu lanțul, cu pumnul. Lipsa lui Dumnezeu din liceele românești a dus școala la haos! Zarva, înjurăturile, lipsa de bun simț, comentariile, fumatul pe la colțuri, manelele, le-ai aștepta la cârciumi nu în cetățile înțelepciuni. Dezordinea e în ospicii, în cârciumi. Dar nu trebuie să fii nebun, ori beat, să fii haotic. Ci, lipsit de Dumnezeu. Și când te gândești că domnul Cernea tocmai s-a gândit să scoată religia din școli?!

Membrii Parlamentului de aceea se-njură, se ceartă, fură ca-n codru: Dumnezeu nu e acolo! O politiciană renumită din România, mi-a declarat ceva uluitor într-o seară, acum ceva ani: "Nicule, Dumnezeu există, dar nu în politică!". Așa că nu vă mirați că legile lor sunt strâmbe... Nu ne mirăm de ei, dar în biserici trebuie să domnească ordinea! Mai ales la comitete! 

Oamenii cu haos în viață se cunosc de la o poștă. Până și hainele sunt puse cu furca pe ei. Apropos ați văzut cum se îmbracă senilii? Cu abajur de veioză în cap... Hipsterii sunt pui pe lângă ei. Cu tot curcubeul lor vestimentar. Ce să mai vorbesc de cei ce se scufundă în hosul Haloween-ului? "Punem usturoi la ușă să alungăm demonii?", mi-a zis o puștoaică ieri. "Și atunci de ce ne punem coarne și costume de drac? Că doar nu vrem s-o imităm pe Lady Gaga..."

Lipsa ordinii e absența unui scop. A unei ținte. E viața de giruetă: încotro bate vântul. E-o gaură neagră ce consumă energia. Și pe toți ce se apropie de ea. 

Dumnezeu a ieșit cu mătura să facă ordine. De mii de ani face curățenie. Și încă mai are de lucru. Haideți la curățenie. Prin urmare, nu vom mai trăi o simfonie cu instrumente neacordate...


Sursa: http://www.ciresarii.ro/index.php/ordine-si-haos-nicolae-geanta/

duminică, 26 octombrie 2014

Topografie divină


,,Spune copiilor lui Israel sa se intoarca,si sa tabarasca inaintea Pihahirotului,intre Migdol si mare,fata in fata cu Baal-Tefon:in dreptul locului acestuia sa tabarati,langa mare.”Exod 14:2.

Se ridica intrebarea:De ce i-au trebuit lui Moise atatea detalii cu privire la topografia locului unde trebuiau sa tabarasca?Dumnezeu a ales LOCUL unde dorea sa-Si arate slava,acolo unde Marea Rosie urma sa fie despartita.Treaba lui Moise era doar aceasta:Sa respecte itinerariul,de restul se ocupa Domnul.Ne intrebam adesea,de ce trebuie sa mergem intr-o directie anume?De ce trebuie sa trecem prin asemenea experiente?Raspunsul este acesta:Dumnezeu cunoaste LOCUL in care vei ajunge si vei vedea slava Lui,si unde vei avea parte de sarbatoare in cinstea Lui.

pastor Ștefan Ivan


sâmbătă, 25 octombrie 2014

Închisoarea matrimonială

În România la Biertan (Sibiu) este o fortăreață în stil gotic, datând din secolul XVI. Înconjurată de ziduri puternice și câteva turnuri de veghe, cetatea uimește turiștii din întreaga lume. De fapt, Biertan este în patrimoniul UNESCO. Ceea ce m-a uimit pe mine în mod special, nu e fortăreața medievală ci povestea "temniței matrimoniale".

Într-o cămăruță înghesuită, cu un pat pentru o singură persoană, o lingură, o farfurie, o singură cană, un singur scaun, o singură masă, niciun cuțit, cuplurile care erau în prag de divorț erau încarcerate două săptămâni împreună! În camera rece din spatele bisericii, cei doi soți care nu se mai suportau trebuiau să reziste 14 zile în condițiile ostile de mai sus! După câteva zile de conviețuire forțată, cuplurile întemnițate nu doreau să mai divorțeze! Se spune că la Biertan, timp de 300 de ani (1500-1800) nu a fost decât o singură familie care a rupt legământul căsătoriei!

O singură temniță a putut face ceea ce batalioane de consilieri, preoți ori pastori nu sunt azi în stare. Cred că bisericilor din România nu sfaturi pentru familie și predici anti-divorț le lipsește. Ci... temnițe "matrimoniale"! E drept, ar trebui pușcării întregi. Dar, nu am mai băga beton în tribunale! Și nici în orfelinate!

Deși ar fi catalogată trăsnaie, o astfel de Lege ar trebui înaintată la legiferare în Parlament, nu prostiile pro-gay ale domnului Remus Cernea. Mai mul ca sigur ar mai crește și natalitatea...

Facând m-ai învățat - de Traian Dorz


Făcând m-ai învățat să fac 
Privind mereu la Tine;
Tăcând m-ai învățat să tac 
Ca să-nțeleg mai bine.

Cântând m-ai învățat să cânt
Cereasca Ta cântare;
Și cuvântând mi-ai dat cuvânt
Cu miez și-nflăcărare.

Rugându-mă, m-ai învățat
Ca să mă rog mai bine;
Smerindu-mă m-ai înălțat 
Spre-a-ngenunchia cu Tine.

Răbdând m-ai învățat s-aștept
Când altfel nu se poate;
Mustrat, m-ai învățat ce drept
Mă vrei să umblu-n toate.

vineri, 24 octombrie 2014

Vladimir Pustan lansează la Londra ultima sa carte

Sărbătoarea Mulţumirii la Dragodana. Cu Virgil Achihai şi Nicolae Geantă

duminica 26 oct. 2014. De la 9,30

Timpul la români - de Vladimir Pustan

La români timpul nu înseamnă bani. Ieri în târg doi bătrânei au negociat mai bine de o oră o diferență de 5 lei ce stătea în calea fericirii lor. Era clar că bucuria taifasului ucisese demonul materialismului.

Trenul de la Oradea la București (și vorbesc de cel ce se numește ”Rapid”) face 12 ore când nu e iarnă. Deci o viteză de croazieră de 45 km/h. Nu pentru că locomotiva sau linia de cale ferată ar avea ceva ci pentru că cei ce conduc destinele trenului românesc vor să ne ofere plăcerea socializării pe îndelete.

Graba strică treaba, și ca să putem materializa acest koan din puțul gândirii, l-am inventat pe Dorel. El e constructorul drumului Oradea-Deva. Dorel din Teleorman pentru că s-a demonstrat științific faptul că cei din Teleorman reabilitează drumurile din județul alăturat, Bihor, mult mai bine.

În biserică lucrurile stau puțin diferit. Liturghia trebuie să fie scurtă, dar predica e neapărat lungă. S-a demonstrat tot științific că neoprotestanții au mai multă răbdare ca ortodocșii.

Un bătrân pe care l-am cunoscut îmi povestea că a plecat în urmă cu 40 de ani, într-o vineri, să culeagă urzici pentru o ciorbă. A venit după 11 ani, fără urzici, pentru că în Siberia nu cresc urzici. În tot timpul ăsta soția l-a așteptat fără să aibă nici o veste de la el. Dacă la Dorel timpul se măsoară în metri cubi, la ea în lacrimi.

Când trebuie să înveți pentru bacalaureat timpul ți se pare lung, când stai cu iubita pe o bancă, timpul zboară. Chestia asta se numește relativitate.

Durata unui minut depinde și de pe ce parte a ușii de la baie te afli…


V l a d i m i r _ P u s t a n  

joi, 23 octombrie 2014

Tot felul de prețuri - de Sefora Geantă

În viață totul costă. Începând de la banala gumă de mestecat (cea pe care pruncii noștri o lipesc pe băncile bisericii), până la cea mai scumpă vilă. Nimic nu e gratis. Plătim pentru neatenție, pentru furt, pentru neglijență. Plătim meditații, fast-food, haine. Plătim pentru boli, pentru familie, pentru pofte. Și toate își au prețul lor. Plătim cu banii, cu timpul, cu sănătatea. Nicolae Iorga spunea că plătim chiria vieții prin suferinți... Nu contează cum, cert este că suntem obligați să o facem.

Privind din alt unghi călătoria asta scurtă numită viață, realizăm că suntem și negustori. Cam nepricepuți în arta schimbului ce-i drept. De cele mai multe ori suntem necinstiți, dar sfârșim prin a ieși tot noi în pierdere. 

Ne vindem pacea ieftin, pentru o simplă vorbă aiurea. Ne vindem iubirea pe un suc și o garoafă degerată. Ne vindem prietenii adevărați pentru straini care au bani. Dăm mult pentru puțin, schimbăm valori cu nimicuri...

pentru continuare click SeforaSeah

Nicolae Geantă la Sărbătoarea Roadelor, la Izbânda București


Chiar dacă - de Florin Ianovici

Habacuc 3:17 “Căci, chiar dacă smochinul nu va înflori, viţa nu va da niciun rod, rodul măslinului va lipsi, şi câmpiile nu vor da hrană, oile vor pieri din staule, şi nu vor mai fi boi în grajduri,”18 “eu tot mă voi bucura în Domnul, mă voi bucura în Dumnezeul mântuirii mele!”

Nu știu cum este pentru voi ,,chiar dacă’’.

Poate că e o boală ce te-a țintuit și ți-a secătuit resursele și încrederea.

Poate că ești blocat într-o durere surdă cu privire la o relație eșuată.

Poate că nu știi unde și cât să mai alergi pentru o pâine pe care să o pui pe masă.

Poate că dezamăgirea te-a doborât și nu mai ai putere pentru un nou vis sau măcar pentru încă un pas.

Poate că rănile făcute de oameni te-au întristat peste măsură.

Dar cu toate că nu știu ce înseamnă pentru tine ,,chiar dacă’’, știu totuși că trebuie să ne bucurăm în Dumnezeul mântuirii noastre. Poate că astăzi nu e încă Dumnezeul vindecării tale, nu e încă Dumnezeul izbăvirii tale pământești dar este Dumnezeul mântuirii tale.


Chiar dacă ești plantat în câmpul durerii tu trebuie să înflorești!

fecebook Florin Ianovici

Geografie fără cer - de Nicolae.Geantă

Trei zile de aplicație în teren. Cu un grup consistent de profesori. laici ori ingineri. Din Subcarpații Curburii în pustza maghiară. 1700 km de călătorie. 66 de ore. Sute de obiective... 
 
Fiecare traseu începe cu... un banc. Eu știu că orice drum, mai ales cu autocarul, începe cu o rugăciune. Nu-i de mirare că sunt atâtea accidente pe străzile din România!
 
Trecere prin mânăstiri. Prin biserici. Pe lângă ele. Dar rapid. Expresso. Religie externalizată. Forme fără fond. Icoane, lumânari, cruci, semne de cruci. Sfințenie prin Marketing. Dar Dumnezeu lipsă. Două seri de cazare la mânăstire. Fără participare măcar o secundă la vecernie. Sunt uimit câți români vin la biserică doar ca turiști! Sau ca la han... Pe traseu cineva a amintit de-o mânăstire vizitată în Dobrogea. " Aa, mănăstirea aia cu vin roșu bun?", a exclamat un altul. Asta e tot ce îi rămăsese în minte de la vizita la biserică... Sau poate asta a căutat.
 
Unul dintre pensionari intervine din când în când la microfunul autocarului. "Priviți pe dreapta, pe stânga: cueste, captări, martori de eroziune, pseudocarst, strat de argilă, ravene, relief structural, parc dendrologic... E drept, știe bine Pământul. Închid ochii și strig către Dumnezeu: "îți mulțumesc că eu știu Cerul!". La ce mi-ar folosi să știu toate hârtoapele telurice fără să cunosc măcar cea mai elementară treaptă a Cerului? 
 
Totul făcut pe fugă. Ceva de McDrive. Să faci multe, să vezi multe, dar în clip. Cu bucurii echivalente. Subțiri. Și totuși... întârzieri. La fiecare oprire. De minute. Sau de ore. Așa facem noi oamenii cu viața: o trăim pe fugă, instant. Și la urmă? Nepregătiți pentru plecarea Acasă... Risipim zile și la moarte cerșim secunde. Prea târziu...
 
Unii dintre colegii aveau hărți. Alții GPS-uri. Surse pentru a nu te abate aiurea din drum. Eu știu că cel mai bun ghid e Scriptura. Cu harta în mână ori virtuală e posibil să te rătăcești. Cu Biblia nu te pierzi niciodată. Și, oricâtă Geografie ai cunoaște, fără Biblie nu găsești drumul spre Cer!

(PS: Desigur vor fi și critici vis a vis de ce am scris. Îi asigur că sângerez pentru ei. Și eu, și Crucea lui Hristos. Dragostea nu ascunde Adevărul!)

marți, 21 octombrie 2014

Trăiri într-o zi obișnuită

Nasty e o fată frumoasă, cuminte și desteaptă. E șefa clasei. Mă salută respectuos, iar eu din simpatie am strâns-o puțin de obraz." Mă doare, domn' diriginte!". "E bine, îi răspund. Asta înseamnă că ai obrajii subțiri! Sunt prea mulți oameni cu obraji din a căror piele poți face o pereche de bocanci!".

Nea Costică, mecanicul, un domn înalt și foarte manierat, flutură mâna de la distanță mare și vine spre mine șchiopătând. "Ce-ați făcut?". "Mă dor genunchii domnu' profesor". "Ați stat prea mult la biserică?". "Aș, de unde. Nici n-am dat pe acolo". "Atunci de aceea vă dor. Genunchii trebuie îndoiți cât mai des la rugăciune!". 

În fostul cabinet de limbi străine pe perete atârnă o hartă a Marii Britanii. În punctele Cardinale sunt simbolurile englezilor. În nici un caz Regina Elisabeta. Nici vreo biserică, nici Mister Bean. Într-un colț al posterului sunt Beatels. Cei ce au adus moda hippie. În altul e Elton John. Ăsta a adus moda sodomiei în căsătorie. În alt colț sunt Sinner Girls / "Fetele păcătoase". Și noi mai avem pretenții să fie tinerii morali!

"Ați spus că fiecare drum trebuie început c-o rugăciune, îmi zice Kassandra. Ieri, un preot a fost accidentat mortal de o șoferiță! De ce a îngăduit Dumnezeu asta? Ce, nu s-a rugat?". "Dumnezeu permite accidente să învățăm că nu suntem nemuritori. Și totuși nu luăm aminte... Mai mult, hainele religioase, icoana sau apartenența la o grupare religioasă nu te face imun la accidente! Și nici atât rugăciunea spusă din buze. Nu e suficient să rostești doar "Tatăl nostru". Trebuie și trăit.


În timpul unui test la Uniunea Europeană toți elevii sunt puși numai pe copiat. Cum fac un metru într-o direcție se pun pe hoție școlară. La sfârșit le-am spus că societatea întreagă e pusă pe furat. Pe șmecherit. Cred că pot obține totul prin înșelare. Ori cu bani. "Românii cred că vor putea șmecheri și mântuirea. Că în cer poți intra și nesfânt. Că va fi o gaură prin gard pe unde să se strecoare. Sau că vor păcăli cu o monedă de 50 de bani pe Stiks, să-i treacă râul morții! Evident, nu se poate! Cerul nu poate fi furat. Ci câștigat doar prin pocăință cinstită... Și credință în sângele lui Hristos!

Nicolae Geantă - Mila, cea mai mare responsabilitate

(17 Octombrie, 2014)

Vladimir Pustan | Creștinismul lui Isus

| Ciresarii Tv | 19-oct-2014

De ce-mi pierd uneori - de Traian Dorz


De ce-mi pierd uneori iubirea
şi-mi plânge inima uscată,
— ori am nevoie iar de sete,
să nu uit apa niciodată?
De ce-mi pierd uneori credinţa
şi zac învins în întristare,
— ori am nevoie de înfrângeri,
să pot să mă ridic mai tare?

De ce-mi pierd uneori seninul
şi plâng cu zarea sfâşiată,
— ori am nevoie de-ntuneric,
să caut lumina mai curată?

De ce-mi laşi uneori prea goală
divina inimii-ncăpere,
— ori am nevoie iar de-o moarte,
să gust mai dulce-o înviere?

De ce cad uneori sub lespezi
de apăsare şi tristeţe,
— ori am nevoie-aşa să-Ţi caut,
mai dulci ale luminii Feţe?

De ce-mi pleci uneori, Isuse,
şi parcă-mi piere viaţa-n mine,
— ori am nevoie să-mi văd astfel,
ce gol şi mort sunt fără Tine?
Traian Dorz
 

duminică, 19 octombrie 2014

Ferestre cu vitralii murdare

AW Tozer spunea ca intr-un oras american cineva a construit o catedrala, replica fidela a unei celebre omonime europene. Nimic neobisnuit am putea zice, numai ca artistul a vrut sa copieze cu acuratete vitraliile europene care erau pline de... praf! Murdaria, depusa de secole a decolorat  pictura cumva, iar artistul a apreciat ca decoloratura si praful sunt "delicate", facand ca pictura sa arate grozav!

Nu stiu de ce, dar am impresia ca biserica din zilele noastre copiaza vitraliile murdare lumesti crezand intr-o coloratura policroma dar ieftina... Prin urmare inchinarea in Duh si Adevar propovaduita de Hristos a devenit un vitraliu plin de pete. Si, oricat s-ar stradui soarele sa dezvăluie fata lui Hristos din vitraliu, praful depus etaleaza o imagine falsa!

Cand ferestrele sunt pline de praf singura varianta de a trece lumina prin ele e curatirea. Oricat de policroma ar fi, mizeria nu poate fi niciodata opera de arta!

joi, 16 octombrie 2014

Botez Biserica Izbânda Drăgăneasa

Sărbătoarea Mulțumirii la BP Exodus Păntășești

duminică 19 octombrie 2014, ora 10,00
invitați:
Frații Silaghi, Marius Copil, Nicolae Geantă

Meditaţie

"Ziua cea mai frumoasă? Astăzi.
Distracţia cea mai bună? Munca.
Profesioniştii cei mai buni? Copiii.
Nevoia cea mai mare? Comunicarea.
Fericirea cea mai mare? Să fii util.
Defectul cel mai mare? Întristarea.
Sentimentul cel mai urât? Ura.
Cadoul cel mai frumos? Iertarea.
Traseul cel mai bun? Calea dreaptă.
Senzaţia cea mai plăcută? Pacea interioară.
Gestul cel mai frumos? Zâmbetul.
Medicamentul cel mai bun? Optimismul.
Satisfacţia cea mai mare? Datoria împlinită.
Puterea cea mai mare? Credinţa.
Lucrul cel mai frumos din lume? Iubirea."

(Maica Teresa)

marți, 14 octombrie 2014

Vladimir Pustan | Viaţa ca un examen

| Sala Cireşarii Beiuş | 12-oct-2014 |

Nicolae Geantă la BP Groşi, Bihor


Vladimir Pustan - Învaţă să mori frumos

Biserica Baptistă Harul Orăştie, 13 oct. 2014

Metanie - de Radu Gyr

Doamne, fă din suferinţă,
Pod de aur, pod înalt,
Fă din lacrima velintă
Ca intr-un pat adânc şi cald.

Din lovirile nedrepte
Faguri facă-se şi vin.
Din infrângeri, scări şi trepte,
Din căderi, urcuş alpin.

Din veninul pus in cană
Fă miresme ce nu pier.
Fă din fiecare rană
o cădelniţă spre cer;

Şi din fiece dezastru
si crepuscul stins în piept,
Doamne, fă lăstun albastru
si fă zâmbet înţelept.

sâmbătă, 11 octombrie 2014

De ieri iubesc toamna

E scris în 2011.
E cel mai citit articol de pe acest blog...

http://nicolaegeanta.blogspot.ro/2011/10/de-ieri-iubesc-toamna.html

Legământ de jumătatea drumului


Legământ de jumătatea drumului?
Nicolae.Geantă

Am fost şocat să citesc despre biserica lui Jonathan Edwards care l-a concediat după ce păstorul a produs Marea Trezire Spirituală din America! Nu de altele, ci pentru un motiv fără fond: le anulase "legământul de jumătatea drumului"! Adică un fel de contract între biserică şi membrii acesteia prin care Biserica se angaja să nu-i deranjeze, să nu le condamne păcatele, nici să le contabilizeze frecvenţa la închinare, iar "păcătosul beneficiar" se obliga să cotizeze şi să... nu candideze pentru o funcţie bisericească!

După ieşirea din Egipt poporul Israel s-a plimbat 40 de ani, de colo-colo, prin deşert. Dumnezeu nu-i chemase la promende prin nisip, ci la habitarea într-o ţară unde curge lapte şi miere. Dar evreii, compromiţând chemarea sfântă, pelerinau la jumătatea drumului. Nici în locul unde fuseseră nici în locul unde trebuiau să fie. Asta îi descrie pe cei mai mulţi din poporul Domnului. "Trăiesc şi mor ca nişte rataţi spirituali", spune AW Tozer.

Dacă ne privim creştinismul de astăzi în mare parte suntem de jumătatea drumului. Nerupţi total în Egipt, neancoraţi total de Cer. Cu dorinţa de-a ne da viaţa lui Dumnezeu dar păstrând comisioane pentru noi. Pentru că o parte din noi nu vrea să plătească preţul!

Jumătatea drumului e popasul lumesc după botez, televizorul după predica de duminică, înjurătura după euharistie, cearta după rugăciune, discoteca după repetiția de cor... E Biblia citită dar netrăită, Evanghelia fără fapte, creștinismul fără cruce, moralitatea fără Hristos! Sau alte 1001 de practici incomplete. E creștinism ca aflare în treabă. Sigur nu duce în Cer!

Nu vă opriţi la jumătatea drumului! Răsplata e numai la capătul lui. Dacă nu poţi zbura, atunci fugi; dacă nu poţi fugi, atunci mergi; dacă nu poţi merge, atunci târăşte-te, dar orice ai face asigură-te că înaintezi!, striga Martin Luther King Jr.

După ce i-a ascultat oratoria, Carmide îi spune lui Socrate: "Când am venit la tine tot știam ceva despre înțelepciune, acum nu mai știu nimic". "Tu crezi că eu știu?". "Și cum am putea afla?". "Hai să căutăm un zeu!", zice Socrate. Și eu strig: "Haideți să-L căutăm pe Hristos!". Cu El nu parcurgem o jumătate de drum. El e Calea. E începutul dar și sfârșitul ei... 

La jumătatea drumului ajungem cu picioare lumeşti, la capătul lui numai cu picioare de sfânt... Acolo Hristos va lua iar ştergarul. Dar şi cununa... 

vineri, 10 octombrie 2014

Nelu Brie despre cultura Pornland

O predică a noului rector al ITP București despre problemele senzuale cu care se confruntă nu doar societatea ci și biserica. Pornland este un volum scris de profesoara americană Gail Dines, dar influența culturii hipersexualizate a pus la fiert toată planeta!

Sursa: rodiagnusdei. Click  AICI pentru predica rectorului Brie.




Noua conducere a Bisericii Creștine după Evanghelie

În seara aceasta (10.10.2014) s-au finalizat alegerile BCDE-UBCDE România, care au avut loc la Brașov.
În următorii 4 ani (2014-2018) conducerea creștinilor după Evanghelie din țara noastră va funcționa cu următoarea echipă:
Președinte - Virgil Achihai
Vicepreședinte - Pavel Chirițescu
Secretar - Dan Mitrea

Dumnezeu să-i călăuzească! Iar noi să ne rugăm pentru ei!

Mulțumesc... - de Vladimir Pustan


Duminică avem în Biserică Sărbătoarea Mulțumirii sau Ziua Mulțumirii. Dar mulțumirea n-ar trebui să fie o sărbătoare ci o atitudine. Înainte de a fi un sentiment mulțumirea e o datorie. Buruienile cresc singure dar florile trebuie cultivate. 

Mulțumirea, o floare rară pentru că noi credem că ni se cuvin o sumedenie de lucruri. Viața, sănătatea, pâinea, un prieten, ziua de azi, soarele de octombrie.

Într-o lume plină de nemulțumiți (de felul cum arată, cât au, pe cine au) e vremea să lăsăm să se înțeleagă că avem o atitudine de extratereștri veniți de pe planeta gurii până la urechi. Singura nemulțumire permisă în Scriptură este cea față de nivelul spiritual. Mulțumit de ceea ce ai, nemulțumit de ceea ce ești. Pavel zice să mulțumim lui Dumnezeu pentru toate lucrurile. Dacă luăm de bună porunca asta, ar trebui să-I mulțumim și pentru citostatice.

Am ajuns la concluzia că mulțumirea nu-i altceva decât o pereche de ochelari de cal cu care vedem voia lui Dumnezeu ca pe o obligație de a mulțumi Lui pentru tot și toate.

Anul trecut când am vrut să iau și eu o farfurie cu parizer și chiftele de la sărbătoarea bisericii ,ca să am cu ce socializa, mi s-a spus că nu a mai rămas nimic.

Am mulțumit lui Dumnezeu că am frați sănătoși. Și mai târziu am mâncat pizza, ajungând la concluzia că unui vegan nimeni nu-i ia mâncarea de sub nas…

V l a d i m i r _ P u s t a n

Bogăția lui Dumnezeu

Text: Efeseni 3:8 "... să vestesc oamenilor bogățiile nepătrunse ale lui Hristos"

Inventio
Cum ar arăta un Dumnezeu fără resurse? Sărac, epuizabil?

Dispozitio
1. bogăția în îndurare  -  1 Petru 1:3
- alergăm însetați după îndurare,
- îndurarea divină se acordă oricui (o cere).

2. bogăția în har  -  Efeseni 1:7, Romani 5:17
- harul este gratuit, nemeritat,
- harul este însă numai pentru o vreme!

3. bogăția în mângâiere  - 2 Cor. 1:3-5
- mângîierea este oferită ori de câte ori e nevoie,
- suntem mângîiați să putem și noi mângîia.

4. bogăția în putere - Efeseni 3:20
- cine poate sta împotriva lui Dumnezeu?
- abundența puterii sale este transmisibilă sfinților.

Concluzio
- oricâtă risipă ar face, Dumnezeu râmâne veșnic bogat!
1 Cronici 29:11, Efeseni 4:19

marți, 7 octombrie 2014

Vladimir Pustan | 14. Întrebări finale

|  Sala Cireşarii Beiuş | 05-oct-2014 |

Rușine e când... - de Nicolae Geantă

Două liceence de-a doișpea. La intrarea-n colegiu fac de serviciu pe școală. Una stă în picioare. Cealaltă pe scaun. Îmi zâmbesc când trec pe lângă ele. Pe măsuță e-o Biblie albastră, parțial ascunsă sub rucsac. "A cui e?". "Nu e a mea!", a răspuns ca și cum ar fi fost o rușine, fata de pe scaun. "E a... ei!". 

I-am spus fetei că nu e o rușine să ai Biblia în ghiozdan. Rușine e să ai pachetul de țigări în buzunar. Nu e rușine să fi creștin în liceu. Rușine e să nu ști nici măcar o rugăciune după sute de ore Religie. Nu e rușine dacă n-ai facebook. Rușine e să fi cunoscut pentru zoaiele postate pe net.

Nu e rușine să ai 20 de ani și să-ți fi păstrat fecioria ne-ntinată. Rușine e să te fi prostituat deja. Nu e rușine să fi căsătorită în clasa doișpea, e rușine să trăiești în concubinaj. Și mai rușine e să fi prada oricărui băiat. Le-am spus amândurora că, deși nu promovez asta, nu e rușine nici să fi liceeancă gravidă! (Au făcut ochii cât cepele). Rușine e să avortezi! Poate chiar într-o pauza dinaintea tezei de mate... 

Nu-i o rușine să ai mulți prunci ori să nu poți cumpăra jeanși scumpi odraslelor. Rușine e să-i abandonezi ca pe niște pisoi la capăt de pod. Nu-i rușine când ceri, ci când furi! Nu-i rușine când muncești necalificat, ci când ești leneș. Nu-i rușine să vorbești despre Hristos, să fi pocăit. Ci să descânți cu berea pe masă și cu scrumiera la cap.

Nu-i rușine să fi creștin înstărit, bogat. Rușine e să ai strabism pentru punga de la colectă, ori să n-auzi simfonia stomacului celui sărac. Nu-i rușine să falsezi cântând lui Hristos. Rușine e să fi manelist cu voce de aur! 

Pentru unii predicatori/păstori conservatori vreau să fac o remarcă: nu-i rușine să ai școală, e rușine să nu ai studii și să te crezi superior! Mai ales de la amvon! Nu-i rușine să ai schiță de predică în Biblie. E rușine să faci din timpul alocat lui Dumnezeu un ghiveci călugăresc. Duhul nu plictisește, nu ucide. Și nu-i nici dezordonat...

Trăim într-o societate cu scara valorilor inversate. Unde anormalul e promovat ca normal. Iar normalilor trebuie să ne fie rușine că suntem normali... Nu ne cerem însă scuze pentru asta!

Domnului Isus nu i-a fost rușine de nimic! Nici măcar că ne-a ales pe noi să-i slujim cu stângăcie... Dumneavoastră ce considerați rușine?

Sursa: http://www.ciresarii.ro/index.php/rusine-e-cand-nicolae-geanta/

sâmbătă, 4 octombrie 2014

Mentalităţi cancerigene - de Sefora Geantă

Suntem un popor zgârcit. Asta nu o spun numai eu, o spun faptele noastre. O spune simfonia burţilor flămânde, o spun picioarele degerate ale săracilor, mâinile întinse şi tremurânde ale bătrânilor cerşetori. O spun copiii amărâţi ce n-au ghiozdan şi nici haine să meargă la şcoală. O spun bolnavii ce n-au bani de medicamente…

foto: jurnalul.ro
De pe vremea când strămoşii noştri se plimbau desculţi prin iarba verde şi umedă, până acum, când pantofii de fiţe lovesc în silă bitumul, a rămas în noi acest sentiment, ca o pereche de ghete vechi “puse la păstrat” şi uitate prin vreun colţ întunecat.

Avem buzunarele cusute iar portofelele nu ni se deschid decât în interes propriu. Decât atunci când pruncul vrea ţoale de firmă şi soţia plasmă de 2 metri.

Şifonierul e plin de haine pe care nu le îmbrăcăm. Haine ce poartă în ele miros de naftalină şi de nepăsare. În timp ce alţii… nu au mai simţit moliciunea unei haine noi de ani buni…

 Holurile ne sunt pavate cu pantofi şi am uitat de mult ce culoare avea gresia. Poate de asta am încetat să mai primim oaspeţi. Nimeni nu mai mănâncă pe masa noastră. E prea greu să împărţim sarmalele conjugale cu altcineva. Şi când nu mai simţi pentru alţii sufletul începe să prindă iz de varză acră.

Ne-am închis în maşini cu geamuri fumurii şi privim în treacăt jocul deznădejdii şi al disperării. Inimile noastre sunt cuburi de gheaţă chiar şi când afară termometrele trec de 40 de grade. E adevărat, trăim vremurile în care dragostea celor mai mulţi dintre noi s-a răcit...

Suntem ca Narcis, obsedaţi de propria fiinţă. Când ne uităm la ce ne lipseşte nouă, organele vizuale ni se transformă în scanere performante. Când ne uităm la ce le lipseşte altora, suferim cumplit de orbul găinii.

pentru continuare click http://seforaseah.blogspot.ro/2014/10/indiferenta-boala-lunga-moarte-sigura.html

vineri, 3 octombrie 2014

Dumnezeul din inimă – de Vladimir Pustan

Kant, filosoful cu floare la rever, spunea că dacă Dumnezeu nu poate fi nici confirmat nici combătut de experiență, înseamnă că încercarea de a demonstra științific existența lui Dumnezeu e la fel de lipsită de sens ca și cea de a demonstra inexistența Sa…

Asta nu a înțeles Biserica Catolică. A ținut cu tărie la demonstrarea raționalității credinței, deși Dumnezeu nu poate fi susținut prea mult de către argumentele raționale.

S-a mai spus că greutatea obținerii argumentelor inexistenței lui Dumnezeu trebuie să stea pe umerii ateilor deoarece  creștinii nu au ce apăra. Ei cred…

Dar aceasta înseamnă să fugi de responsabilitate…

Și totuși de ce să mă lupt și la nivelul minții oamenilor înghesuindu-L pe Dumnezeu acolo? Pentru că cei mai mulți cred în Dumnezeu la început, acolo în minte. Și acolo poate rămâne mulți ani… Sau toată viața… E ca și cum L-ai ține pe coridor unde e frig și de unde poate pleca fără să îți dai seama.
Mai trebuie deschisă o ușă și  ocupată, camera cea nespus de rea și înșelătoare. Atunci nu va mai fi musafir Hristos. Iernați împreună deci…

V l a d i m i r _ P u s t a n


Onisim Botezatu şi Nicolae Geantă la Bărbuleşti

Seară de tineret la Biserica Penticostală nr. 1 Bărbuleşti, Ialomiţa

Ce putem ajunge fără dragoste - de Nicolae Geantă

Fără dragoste unii au devenit parteneri infideli. Curvari. Sau Iude. Alții fii risipitori. Unii au devenit despoți. Genocizi. Criminali. Alții stânci de indiferență. Și nu doar atât…

Fără dragoste pot ajunge un instrument dezacordat. Un gong zgomotos. Un chimval zăngănitor, zice mai plastic Pavel. Dezacordate, corzile inimii noastre dau sunete false! Înșeală. Autoînșeală. Trâmbița nu are voie să sune fals. Nici mărturia creștină!

Fără dragoste pot deveni valoare nulă! Nonvaloare. Un nimic! Unde dragoste nu e, nimic nu e, spunea Marin Preda. Pentru că orice-aș avea, orice-aș fi, fără dragoste sunt zero. Dragostea e raportul dintre om și Dumnezeu. Fără legătura asta, zice Petru Țuțea, nu poate fi posibilă nici o morală. Și fariseii aveau valoare, dar pentru Dumnezeu era nulă! Aveau religie nu și Dumnezeu!

Fără dragoste pot fi o torță pentru iad. Pot să-mi ard trupul ca jertfă pentru cer, dar dacă nu iubesc oamenii nu-mi folosește sacrificiul. Un trup în flăcări, dar fără dragoste, e o jertfă de nebun! Un trup în flăcări, dar fără dragoste, nu luminează! Nu-i semn de martir. Nu contabilizează îngerii.

Nu ne-a chemat Dumnezeu la o gălăgie sfântă… Nu ne-a chemat nici la slujire fără preț. Și nici atât să fim combustibil pentru Satana! Și totuși unii o fac…

Iubiți! Turați la maxim. Cine nu iubește nu este al Lui! Cine nu iubește este un ucigaș. Cine nu iubește este în moarte! (Ioan 3:10, 14, 15). Cine n-are dragoste, n-are Dumnezeu!

Nicolae.Geantă


Seară de tineret cu Nicolae Geantă şi Onisim Botezatu la Boldeşti

Seară pentru studenţi şi liceeni
Biserica de rromi Eben Ezer Boldeşti Scăeni, Prahova

joi, 2 octombrie 2014

N-am știut - de Petru Dugulescu


N-am stiut ca ignoranta in Scriptura
Ma poarta pe-o carare fara tel
Ca Cel ce-a scris in stele si-n natura
A scris si-n mine dorul dupa El!

N-am stiut ca suferinta trecatoare
Lucreaza-n mine glorii ce nu pier
Si nu am stiut ca rana care doare
E diamantul ce-am sa-l port in Cer.

N-am stiut ca fericiti sunt nu bogatii,
Ci cei saraci in Duh si cei curati!
Si se deosebesc in lume fratii
Cei mincinosi de cei adevarati!

N-am stiut ca-n inspita ce ma cheama
Placerea este de o clipa doar,
Urmata de rusine si de teama
Si de o vesnicie de cosmar...

Eu nu am stiut ca timpul ce se duce
Se scurge-n vesnicie nu-n neant,
Cand pot rascumpara venind la cruce 
Sau pot ramane marele pierdant.

Ca fiecare an si zi sub soare
Sunt perle ce aici pe-acest pamanat
Le investesc in slava viitoare
Sau le ingrop cu Mine in mormant.

N-am stiut ca tineretea trecatoare
O merita Stapanul meu Divin,
Ca fiecare zi e o sarbatoare
Cand vasul meu de Duhul Sfant e plin!

Si nu am stiut ce har e-n rugaciune...
Cand ma cufund in ea si Dumnezeu 
Se poate intampla orice minune
Caci pt El nu e prea greu!

Si cate nu am stiut,o,Doamne sfinte 
Imi pare rau si recunosc tarziu
Sfintit prin Logos,azi iti stau-nainte 
Si robul Tau de-apururi vreau sa fiu!

miercuri, 1 octombrie 2014

Cunoștința

Trei copii povesteau despre taţii lor:
–  “Tatăl meu îl cunoaşte pe primar.”
–  “Tatăl meu îl cunoaşte pe senatorul cutare”.
 Plin de încredere, cel de-al treilea a spus:

-  “Asta nu este nimic; tatăl meu îl cunoaşte pe Dumnezeu!”

Despre ce cunoștință mărturisesc pruncii noștrii?

Botezuri la Biserica Izbânda Drăgăneasa