Fundaţia CIREŞARII

sâmbătă, 31 ianuarie 2015

Mai stai cu mine Doamne - de Valentin Popovici


Mai stai cu mine, Doamne, şi nu mă părăsi,
Eşti în pustia vieţii Izvor de ape vii!
În inima-mi slăbită de lupte şi furtuni
Mai toarnă iar senină o zare de minuni!
Mai dă-mi, o, Doamne, ceasuri de har strălucitor,
Ca şi demult, odată, pe muntele cu dor,
Când m-ai luat de mână, şi pasu-mi de copil
Urma întâia dată pe Calea Ta umil.
Mai lasă, Doamne, harul deschis şi-mbelşugat,
Să curgă peste mine ca-n locul minunat,
Unde din norul slavei Cuvântul Tău vorbea,
Iar robul Tău cu lacrimi stătea şi Te-asculta!
Mai ia nuiaua, Doamne, cu care m-ai lovit,
Să ştiu că eşti cu mine chiar dac-am rătăcit;
Căci nu e chin mai aspru decât să fiu pierdut,
Şi să nu-mi dai mustrarea şi dulcele-Ţi sărut.
Mai spune-mi, Doamne, iarăşi cuvintele de vis,
Că mă iubeşti într-una, şi ai un Paradis,
Unde la Tine-n slavă mă-aştepţi cu drag să vin,
Cu braţele deschise la Poarta de rubin.
Valentin Popovici


De ce Rugăciunea?

 “Rugaţi-vă tot timpul” (Luca 21:36), “Rugaţi-vă neîncetat  (1 Tesaloniceni 5:17)”. 

Rugăciunea este un imperativ pentru viața de credință. Nu un like doar atunci când îți place. Și nici atât numai când apele-ti-sunt tulburi. Nu-i simplu sfat camaradesc, ci o poruncă! Faptul că ne rugăm, demonstrăm că Dumnezeu e o fiinţă reală: putem vorbi cu El. Creatorul nu doreşte ca rugăciunea noastră să fie ultima alternativă, ci prima opţiune. Ea trebuie să fie volanul, nu roata de rezervă! “Neglijarea rugăciunii este o obrăznicie”, scria Ravenhill. Prin lipsa ei spunem că avem încredere în fire.

Rugăciunea e discuție cu Dumnezeu. Cum am putea vorbi cu El cu gurile închise. Și cum ar putea să ne răspundă dacă nu-i vorbim? Personal în ultima vreme am experimentat ce zicea Kierkegaard: "înainte credeam că la rugăciune vorbesc eu, apoi am învățat că El îmi vorbește!"

Rugăciunea înseamnă "a-L lăsa pe Dumnezeu înăuntru", zice dr. O. Hollesby. E efectul ciocănitului lui Hristos la inimile nostre.

Rugăciunea e respirația sufletului. Și aerul ăsta trebuie primenit cât mai des... Fără ea ne sufocăm spiritual. Lipsa rugii face din biserici camere de gazare!

Rugaciunea e personală. Se exclud imitațiile, rugile scrise, cărțile de rugăciuni. Cine le folosește e ca și cum ar cumpăra mâncare gata mestecată. N-am văzut prin magazine așa ceva. Căci nici un stomac n-ar digera. Orice creier ar refuza-o. Iar sufletul nostru e mai important decât creierul...

Rugăciunea e agonie spirituală, travaliu sufletesc, îmi spunea azi Daniel Grigoriciuc, directorul RVE Suceava. "De ce creștinismul o tratează superficial?" Rugăciunea nu e pierdere de timp! Nerugătorii, superficialii, nu vor putea înălţa niciodată zmeul curajului, nu vor împrospăta harul, nu vor rupe lanţurile neputinţei... Şi, niciodată - ca să-l parafrazez tot pe Ravenhill – nu vor fi candidaţi la cununa de martir!

Vărsați-vă nu doar "lacrimile înaintea Domnului" (Psalm 62:8). Ci și rugăciunile... Rugăciunea ridică bisericile. Lipsa ei le doboară. 


Nicolae Geantă la Dumbrăveni

Biserica Penticostală Betel Dumbrăveni
 Duminică 1 februarie 2014, ora 9,00
mesaj biblic: Nicolae Geantă

vineri, 30 ianuarie 2015

Vizita - de Vasile Voiculescu

Eu nu ştiu dacă voi putea urca vreodată la Tine,
Tu, însă, Doamne, cobori când vrei: măcar în treacăt
Vino, Te-aştept în cămăruţă la mine…
… Cum n-am pe nimeni, nici zăvor, nici lacăt,

Pune straja Ta la uşă şi la fereastră,
Să nu intre peste noi nici bine nici rău
Care să tulbure petrecerea noastră,

O zi întreagă, Doamne, să fiu numai al Tău.

Nicolae Geantă în Bucovina


joi, 29 ianuarie 2015

Nu-ţi irosi timpul urând pe cineva!

"Doi prieteni mergeau prin deşert. La un moment dat, cei doi prieteni au avut o ceartă, iar unul din ei şi-a plesnit prietenul. Pe cel plesnit l-a durut, însă, fără să spună ceva, a scris în nisip: „Azi, prietenul meu cel mai bun m-a plesnit”.

Au continuat pe jos până când au găsit o oază, unde au decis să facă baie. Cel care fusese plesnit a rămas prins în noroi şi a începea să se scufunde, însă prietenul său l-a salvat. După ce fusese salvat din scufundare, el a scris pe piatră: „Azi, prietenul meu cel mai bun mi-a salvat viaţa”.


Cel care şi-a plesnit prietenul a întrebat: „După ce te-am rănit, ai scris în nisip, şi acum scrii pe piatră…de ce?” Prietenul său i-a răspuns: „Când cineva ne răneşte, ar trebui să scriem acel lucru în nisip, unde vânturile iertării îl pot şterge uşor. Însă când cineva ne face un bine, trebuie să gravăm acel lucru în piatră, unde niciun vând nu îl poate şterge.”

Învaţă să îţi scrii durerile în nisip şi să gravezi câştigurile în piatră!
Se spune că e nevoie de un minut pentru a găsi o persoană specială, o oră pentru a o aprecia, o zi pentru a o iubi, dar o viaţă întreagă pentru a o ierta. „Fericirea nu este ceva ce găseşti, este ceva ce creezi.” Viaţa este prea scurtă pentru a-ţi irosi timpul urând pe cineva. Bucură-te de fiecare moment al vieţii!"

miercuri, 28 ianuarie 2015

Ei au fost ca Hristos

Undeva, într-un sat al lumii medievale s-a produs o crimă. Mortul a fost găsit înnecat în râu. În urma cercetărilor s-a stabilit că ultima persoană care a fost văzută în preajma mortului a fost... preotul! Judecătorii sătești s-au năpustit în biserică, l-au pus în lanțuri și l-au aruncat în închisoare. Iar după câteva zile l-au spânzurat! La două săptămâni după eveniment, într-o seară ploioasă soția celui găsit mort a venit la judecător acasă. "Nu mai suport. Trebuie să vă mărturisesc. Eu l -am ucis pe soțul meu!". Stupoare... "Dar știți de ce am remușcări? Fiindcă preotul a știut asta!"

Mi-a spus un prieten că un pastor a fost calomniat în plină biserică de tatăl unei fete necăsătorite care născuse de curând. Omul a venit cu pruncul în față, la amvon, și a țipat isteric: "Poftim progenitura pastore. Iată rezultatul tău". Apoi a mărturisit bisericii că pastorul i-a lăsat fata gravidă. Toții membrii s-au unit ca o mână și au strigat păstorului: "Afară". El, nu s-a apărat, a luat copilul și a plecat. Au trecut 10 ani. Și într-o duminică, femeia ce născuse copilul a ieșit în față și a mărturisit: "Sunt vinovată. Nu pastorul e tatăl copilului. Ci un tânăr cu care mă culcam regulat. Am rămas gravidă și forțată de prietenul meu am mințit pe tata câ pastorul e tatăl copilului". În ziua aceea toată biserica a mers la păstor acasă să-și ceară iertare. În toți acești ani el crescuse singur un copil și scrisese câteva cărți. Deși a știut că i s-a înscenat o capcană nu s-a apărat nicio secundă...

marți, 27 ianuarie 2015

Când masca devine fierăstrăul ce-ţi taie craca de sub picioare... Sefora Geantă


Masca nu-i doar costumul de extraterestru purtat de Halloween, nici ţinuta de Barbie şi gletul gros cu care se defilează pe holurile şcolilor. Mască e şi zâmbetul fals de pe feţele unora. E şi crucea de 10 cm agăţată cu un lanţ de drujbă poleit în jurul gâtului, şi icoana înnegrită de fumul ţigărilor. Mască e şi poza photoshopată de pe Facebook în care apari cu 10 kg mai slabă, ba e chiar şi peştele lipit pe maşinile multor “fraţi”.

Masca este faţa pe care omul şi-o arată atunci când nu are o faţă proprie. Şi tot purtând măşti, ajungem să uităm cine se află cu adevărat în spatele lor.

Masca e un lucru menit să impresioneze şi să ascundă. Dincolo de măşti se pitesc oameni slabi, oameni goi, oameni pierduţi. Oameni cu vise mici şi ochelari de cal. Oameni fricoşi, fără speranţă, fără curaj.

Masca este minciună.
Ea ascunde realitatea de ochii lumii la fel cum ochelarii de soare ascund...

* pentru a citi mai departe articolul click SeforaSeah 

Azi, 70 de ani de la căderea Auschwitz-ului

Am numit Auschwitz "Când omul devine drac"!. Ce s-a întamplat acolo numai diavolul își putea imagina... Mult peste 1 milion de morţi. Foamete. Gazare. Teroare. Cimitire comune. Grămezi de cadavre. Moarte, moarte, moarte peste tot!

Acum 3 ani jumătate am trecut prin lagărul Auschvitz-ului. Inclusiv pe la camera de gazare. În deplină siguranţă, desigur. Dar şi după 7 decenii suflul morţii şi-al terorii bântuia ca o fantomă. Îl simţeam în ceafă. Am înţeles atunci de ce David zicea că "e mai uşor sa cazi în mâinile lui Dumnezeu decât în mâinile oamenilor". La Domnul tot mai e nădejde de scăpare...

Eram in faţa unei vitrinuţe cu resturi vestimentare şi jucăriile unui copil. Zeci de oameni, poate peste suta, erau în încăpare. În faţa mea un soldat israelian. M-am uitat la hainuţe, apoi la evreu. El, privea atent la mine. Aveam lacrimi în ochi. A început să plângă şi el. Lacrimile sunt la fel pentru toţi. Fără culoare, fără etnie, fără religie... Cu toţii plângem în aceeaşi limbă.

Dumnezeu să ne ferească de un nou Auschwitz! Şi, mai ales de Necazul cel Mare!

Documentarul de mai jos, realizat de DigiTv se poate încărca mai greu. Dacă nu-l puteţi vizualiza faceţi click  AICI



vezi şi
http://nicolaegeanta.blogspot.ro/2014/01/27-ianuarie-ziua-holocaustului.html
http://nicolaegeanta.blogspot.ro/2014/03/din-nou-ceva-despre-auschwitz.html

luni, 26 ianuarie 2015

Cristi Barbosu: Toflea mă surprinde mereu

Am ramas surprins sa aflu ca peste 1000 de membri ai bisericii au reusit sa citeasca Noul Testament  in anul care a trecut, peste 500, Biblia in intregime. Si au peste 200 de tineri si chiar si varstnici, oameni care au urmat cursuri Biblice, ceea ce pentru mine e incredibil. Nu stiu, oare care alta biserica din Romania are atat interes in a-si educa Biblica omenii, in a-i litera pur si simplu pentru gloria lui Dumnezeu? Este evident ca au si ei probleme. Nu de putine ori, noi ne uitam la ei ca si cum ne-am uita la samariteni, asa cum ii privea evreii in Scripturi. Dar, adevarul este ca fiecare etnie are probleme, ca pacatul e universal. 
pentru mai mult acesaţi Rodiagnusdei 

s-ar putea să îţi placă şi http://nicolaegeanta.blogspot.ro/2013/11/tinerii-din-toflea.html

Vladimir Pustan | Hristosul pierdut |

 Ciresarii Tv | 25-ianuarie-2015

duminică, 25 ianuarie 2015

Libertatea: Gimnaștii îngroașă rândul pocăiților | Patru foști componenți ai lotului național au renunțat la sport


Am aflat de ce se subţiază rândurile campionilor noştri. De vină e un... sus-pus. Cel mai sus-pus: Dumnezeu! O campioană olimpică, o campioană mondială, un medaliat cu bronz şi o speranţă a gimnasticii, toţi patru foşti componenţi ai lotului naţional, au renunţat să facă performanţă pentru a se dedica religiei, iar acum activează în diverse culte.

A fost găsit cel mai vechi text biblic din lume

Papirusul găsit a fost utilizat pentru construcţia unei măşti a unei mumii în Egiptul antic. Se pare că acesta conţine copia celei mai vechi Evanghelii, găsite până în prezent. Este vorba de un fragment din Evanghelia după Marcu, care a fost scris în primul secol, mai concret între anii 80 – 90, după cum au semnalat experţii.
Cu toate că mumiile faraonilor egipteni foloseau măşti făcute din aur, oamenii simpli trebuiau să se conformeze cu măşti făcute din papirus, vopsea şi adeziv. Având în vedere cât era de scump papirusul în acea vreme, destul de des era utilizată pentru această tehnică, foi pe care înainte s-a scris un anumit text.
În cazul acestei copii a Evangheliei care a fost găsită recent, experţii au datat-o cu ajutorul analizei altor documente care s-au găsit pe aceeaşi mască. De asemenea, s-a realizat o datare cu ajutorul carbonului 14. Toate acestea au făcut ca experţii să situeze acest fragment în primul secol, aproximativ în perioada 80 – 90 D.H.
Cele mai vechi texte ale Noului Testament de care dispunem sunt datate în secolul II D.H. Mai concret, cel mai vechi document cunoscut este papirusul Rylands care conţine două fragmente din Evanghelia după Ioan şi este datat de către paleografi renumiţi între anii 117 – 130 D.H

Citeşte mai mult pe www.stiricrestine.ro A fost găsit cel mai vechi text al Evangheliei din lume 

Vladimir Pustan | 2. Întoarcerea duhului risipitor | Pildele lui Isus |

Biserica Sf. Treime Beiuş, 25 ianuarie 2014

sâmbătă, 24 ianuarie 2015

Florin Ianovici - Gata de luptă

Efeseni 6:14 "Staţi gata, dar, având mijlocul încins cu adevărul, îmbrăcaţi cu platoşa neprihănirii…"

Cu cât mai multă transpirație va curge pe terenul de instrucție cu atât mai puțin sânge va curge pe câmpul de luptă. Costurile calculate în pierderi omenești sunt mari în ultima perioadă pentru că cei mai mulți nu se antrenează și se aruncă în luptă fără să fie cu adevărat oșteni ai lui Dumnezeu.

2 Samuel 22:33 "Dumnezeu este cetăţuia mea cea tare şi El mă călăuzeşte pe calea cea dreaptă." 
2 Samuel 22:34 "El îmi face picioarele ca ale cerboaicelor şi El mă aşază pe locurile mele cele înalte." Să mergi la război fără să îți faci o strategie, fără să îți evaluezi forțele este cauza multor înfrângeri. Nu e nicio rușine să nu lupți în războaie în care nu ai puterea să biruiești dar e o adevărată nebunie să crezi că desculț și neînarmat vei câștiga luptele cu armata lui satan. Luca 14:31 "Sau care împărat, când merge să se bată în război cu un alt împărat, nu stă mai întâi să se sfătuiască dacă va putea merge cu zece mii de oameni înaintea celui ce vine împotriva lui cu douăzeci de mii?"

Lupta credinței este personală dar nu e după cum crede fiecare. De cele mai multe ori suntem înfrânți pentru că părăsim locul în care trebuie să fim și astfel devenim vulnerabili. Evrei 13:17 "Ascultaţi de mai marii voştri şi fiţi-le supuşi, căci ei priveghează asupra sufletelor voastre, ca unii care au să dea socoteală de ele;…"

Dacă trâmbița dă un sunet încurcat atunci în loc să se pregătească de luptă, oamenii se pregătesc de somn. Sunt prea moi și prea călduțe mesajele din ultima perioadă. Ieremia 6:14 "Leagă în chip uşuratic rana fiicei poporului Meu, zicând: „Pace! Pace!” Şi totuşi nu este pace!"

Ce ar vrea să ne spună Duhul lui Dumnezeu? Stați gata de război!
Ești pregătit?


sursa: facebook Florin Ianovici

vineri, 23 ianuarie 2015

Vladimir Pustan | Cerul |

Turneul Cireşarii Centru | Târnăveni

Să trăiți bine să aveți pentru ce muri – Vladimir Pustan

Petre Țuțea spunea că de când există poporul român nici un intelectual nu a murit pentru o idee.
Înseamnă că am avut idei suficient de subțiri, vise mărunte, idealuri gârbove, pentru care nu merită să devii martir.

Poate cea mai mare slăbiciune a argumentului ontologic este aceea, bine văzută de Bernard Russell, că nimeni nu a murit pentru argumentul acesta.

Creștinismul e tare pentru cel ce l-a înființat, a murit pentru visul de a vedea oamenii mântuiți. Cei ce-au urmat după El au scris istoria, de la Nero și până la Boko Haram, cu sânge.

Sfaturi pentru predicatori (20) - Erwin Lutzer


1. Rugaciunea este mai importanta decat predicarea
Trebuie sa-ti pazesti timpul de rugaciune, chiar mai mult decat timpul de studiu. Daca esti fortat sa alegi dintre cele doua, fa din rugaciune prioritate. Rugaciunea nu este pregatire pentru lucrare, este lucrarea! Daca viata ta de rugaciune este mediocra sau inconsecventa, trebuie sa-ti pui timp deoparte pentru rugaciune.

2. Predicarea este mai importanta decat administrarea
Foarte multi pastori petrec foarte mult timp in managementul bisericii, ramanand cu foarte putin timp pentru studiu si reflectie.Comitetele sunt necesare. Chiar si mai importanta este viziunea si abilitatea de a duce biserica in directia potrivita.Dar lucrarea cu Cuvantul are cel mai mare impact.

joi, 22 ianuarie 2015

Înlătură Doamne - de Traian Dorz


Înlătură, Doamne, din sufletul meu
ispita-ndoielii oricând mă încearcă
şi inima toată spre Tine mereu,
cu-ncredere tare, mi-o fă să se-ntoarcă.

Înlătură, Doamne, din casa mea-n veac
ispita-ngrijirii de ziua de mâine,
că Tu, Cel ce-ai grijă de-un vierme sărac,
purta-vei şi nouă, de apă şi pâine.

Înlătură, Doamne, din toţi fiii Tăi
ispita lumească şi duhul mândriei,
în calea-nfrânării şi-a dragostei fă-i
să umble-mpreună, în duhul frăţiei.

Înlătură, Doamne, pe-ntregul pământ
ispita orbiei – şi dă-i omenirii
o nouă lumină şi-un nou crezământ
pe calea dreptăţii şi-n duhul iubirii.

Înlătură-l, Doamne, în veşnicul foc
pe tatăl ispitei, mândriei şi urii,
dreptatea şi pacea aşează-le-n loc
şi-nalţă domnia eternă-a Scripturii.

miercuri, 21 ianuarie 2015

Roaba de pietre - de Nicolae Geanta

Lev Tolstoi povesteşte că un bătrân pelerin a întâlnit în drumul său un şantier în lucru. Trecând pe lângă un bărbat care împingea o roabă de pietre, pelerinul a întrebat: “Ce faci frate?”. “Dar tu nu vezi?”, răspunde omul ştergându-şi sudoarea. “Împing această blestemată roabă de pietre”. Plecând mai departe, bătrânul dădu peste alt om împingând o roabă cu pietre. “Ce faci frate?”. “Nu vezi, îmi câştig pâinea cu trudă”, spuse muncitorul trăgându-şi puţin sufletul. Peste alţi câţiva metri,bătrânul întâlni al treilea om ce împingea o roabă cu pietre. “Ce faci frate?”. “Nu vezi? Zidesc sfânta biserică a lui Dumnezeu!”.

pentru continuare faceti click ciresariiNicolae.Geantă


Maxime si cugetari (1)

" Nimeni nu-i in stare sa se ridice prin el insusi; trebuie sa-i intinda mana cineva, sa-l scoata cineva." Seneca, scriitor grec
"Niciodata nu mi-am batut joc de nenorocirea celor ce sufera, sa nu patimesc si eu la fel." Euripide, poet grec
"Un om marunt se naste din lucruri marunte." Victor Hugo. dramaturg francez
"Cine are dreptate si rabdare, pentru acela vine si timpul." Goethe, poet german
"Omul inteligent judeca cele noi dupa cele vechi." Sofocle, poet grec
"Exista si glorie fara merit, si merit fara glorie." Scheopenhauer, filozof germen
"Cele mai multe dezbinari se ivesc in cetati din cauza ambitiei." Aristotel, filozof grec
"Daca toata lumea ar fi intr-o parte luptand impotriva mea, si eu as fi in cealalta parte cu Dumnezeu, atunci Dumnezeu si cu ine formeaza majoritatea" Martin Luther, reformator german


marți, 20 ianuarie 2015

Siguranța genunchilor îndoiți

M-a întrebat cineva dacă știu de ce nu cad păsărelele din copac? De ce pot dormi chiar pe furtună? Am bânguit ceva, dar n-am nimerit exact răspunsul. "Pentru că Dumnezeu în înțelepciunea Sa le-a creat astfel încât atunci când își îndoiesc genunchii li se strâng ghearele". Devin o menghină din care nu te poți elibera!

Lecția păsărelelor ne învață azi că numai cel cu genunchii îndoiți nu va fi răpus de furtună. Cine își pleacă genunchi în fața Domnului nu poate fi biruit de Satana! Diavolul nu se teme așa tare de predicatorii grozavi, nici de cor, nici de fanfară. Dar moare de frică atunci când biserica își pleacă genunchii!

Rugați-vă! Nu doar cu genunchii plecați, ci și cu inima smerită! Nicio furtună nu vă va dezlipi de biserică. Și nici atât de Hristos!

duminică, 18 ianuarie 2015

Vladimir Pustan | 1. Viata de datornic | Pildele lui Isus |


Sfaturi pentru părinți adevărați

Text: Judecători 13:8

Inventio
Un Proverb zice: Părinți nu sunt cei ce fac copiii, ci cei ce îi cresc. Înfirmați-l!

Dispozitio
1) petreceți timpul lângă copiii dvs, altfel îi va învăța strada
2) disciplinați-i când sunt mici, să nu simțiți lipsa disciplinei când sunt mari
3) încurajările nespuse nu mai folosesc după un timp
4) prezentați copiilor pe Dumnezeul dvs, și pe Dumnezeu copiii dvs

Concluzio
Singurul lucru de pe pământ ce vom putea lua în cer sunt copiii! Să nu ajungeți fără ei și nici ei fără dvs!

vineri, 16 ianuarie 2015

Ciuma - de Vladimir Pustan

A lovit Marsilia în 1720 și nici nu a trebuit să facă un drum lung. Șobolanii din obositele corăbii au făcut doar câțiva metri tăbărând apoi peste vesela cetate. Bubele supurânde au fost astupate cu foc și mare.

Episcopul de Marsilia a dat ordin preoților din oraș să nu plece ci să rămână cu poporul drept credincios. Apoi el a fugit într-o mănăstire departe de carnea putredă. Preoții au fugit și ei care încotro, astfel că trei sferturi din cei ce-au murit, au murit nespovediți și asta într-o religie în care pentru un loc mai bun în purgatoriu trebuia neapărat confesiunea înainte de moarte.

Preoții care n-au plecat și-au confecționat linguri pentru împărtășanie cu coada de 1 metru ca să nu se apropie prea mult de ganglionii tumefiați.

Deși nu știau pe atunci că ciuma avea de-a face cu șobolanii și cu puricii din perucile doamnelor, oamenii simțeau că trebuie să fugă din oraș.  O luau ca apucații spre satele mai aerisite dar țăranii prevăzători îi împușcau la intrarea în sat pentru a nu aduce cu ei puricii din oraș. În spate ciuma, în față pușca!

joi, 15 ianuarie 2015

Florin Ianovici - Un inger de om

- Biserica Betel Crangasi - Marti 13 Ianuarie 2015 -

Îngrijorarea

 Nu vă îngrijorați de viața voastră, gîndindu-vă ce veți mînca, sau ce veți bea; nici de trupul vostru, gîndindu-vă cu ce vă veți îmbrăca. Oare nu este viața mai mult decît hrana, și trupul mai mult decît îmbrăcămintea? Uitați-vă la păsările cerului: ele nici nu samănă, nici nu seceră, și nici nu strîng nimic în grînare; și totuș Tatăl vostru cel ceresc le hrănește. Oare nu sînteți voi cu mult mai de preț decît ele? (Matei 6:25-26)

Un american a făcut următoarea declarație: "Din câte cunosc, nicio pasăre nu a căutat să construiască mai multe cuiburi decât vecina ei; nicio vulpe nu s-a agitat din cauza că nu are decât o singură vizuină în care să se ascundă; nicio veveriță nu a murit de grijă că nu ar fi strâns nuci suficiente să o scoată din iarnă; nici un câine nu și-a pierdut somnul de grija că nu a strâns suficiente oase pentru bătrânețe". Îngrijorarea nu realizează nimic. Ea nu ne golește de grijile de mâine, ci de puterea de azi.


Anunț mortuar - de Emil Bartoș

„Cu regrete anunțăm trecerea în neființă a doamnei Rugăciune. S-a stins din viață de curând, la Biserica Neglijența. Născută cu mulți ani în urmă în mijlocul unei treziri spirituale, a crescut sănătoasă și puternică, hrănită de studiul biblic și mărturie, devenind una dintre cele mai influente membre din familia Bisericii. Dar, în ultimii ani, sora Rugăciune o ducea tot mai rău cu sănătatea și, devenind neajutorată, genunchii fiindu-i vizibil slăbiți, ea nu mai avea simțămintele sensibile de altădată, viața ei spirituală degradându-se dramatic. Ultimele ei cuvinte au fost: „Unde sunt cei dragi ai mei?” I s-a spus că sunt la piață, căutând medicamentul relevanței. Experții, incluzându-i pe domnii doctori Activistul, Divertismentul și Delăsătorul au avut dispute serioase și, în final, nu au căzut de acord asupra motivului bolii doamnei Rugăciune. I-au administrat doze mari de scuze, chiar i-au făcut în ultimul minut un by-pass motivațional, dar fără succes. O examinare post mortem a arătat că deficiența de hrănire spirituală constantă și lipsa de părtășie au contribuit la sfârșitul doamnei Rugăciune!”

luni, 12 ianuarie 2015

Europa în pragul unui război religios? - de Nicolaie Meleacă

In ziua in care crestinii praznuiau sarbatoarea Sfantului Ioan Botezatorul, lumea ,,civilizata" a Europei s-a spart in mii de cioburi din cauza unor cartoane colorate, care au fost amendate cu gloante infipte in piepturi nevinovate, pentru unii, vinovate pentru altii. 

Ce anume a generat aceasta criza mondiala? O revista seminecunoscuta - mizerabila prin continut, cu o pornografie retarda, lipsita de umor, dar plina de nesimtire si prost gust, prin atacurile repetate asupra religiei in general, prin blasfemii fara grad de comparatie - reuseste sa intre in istorie cu ajutorul unor fanatici musulmani, prin martirizarea pseudo-artistilor posesori de creioane colorate.
Paradoxul situatiei reiese din urmatoarele intrebari: de ce un ateu are mai multe drepturi decat un credincios? De ce credința marturisita in public poate fi considerata prozelitism condamnat prin Constitutie, iar atacurile ateilor impotriva Religiei nu sunt considerate blasfemii culpabile prin lege? Nu e mai bine sa functioneze o lege a bunului simt, valabila pentru toti?


Deşi populaţia e în declin, în România a crescut ponderea copiilor în afara căsătoriei

Populatia rezidenta a Romaniei inregistrata la 1 ianuarie 2014 a fost de 19.942.600 locuitori. Valorile negative ale sporului natural, impreuna cu soldul negativ al migratiei externe, au facut ca populatia tarii sa continue sa se diminueze cu 153.400 persoane in perioada 1 ianuarie 2012 - 1 ianuarie 2014.

Ponderea copiilor nascuti-vii in afara casatoriei a crescut usor (de la 31,0% in anul 2012 la 31,3% in 2013).Din numarul total al copiilor nascuti in afara casatoriei, cei mai multi copii s-au nascut in mediul rural (54,4%). Cea mai mare parte a copiilor nascuti in afara casatoriei provin de la tinerele pana in 25 ani (56,6%).

Contributia la realizarea natalitatii a tinerelor cu varsta pana in 20 ani a scazut usor (de la 10,2% in 2012, la 10,0% in 2013), 27,3% dintre copiii nascuti in 2013, in afara casatoriei, avand mame din aceasta grupa de varsta.

Femeile din mediul rural au continuat sa nasca la o varsta mai tanara (26,7 ani) comparativ cu cele din mediul urban (29,1 ani). 

sursa hotnews

sâmbătă, 10 ianuarie 2015

Evanghelizare la BP Emanuel Câmpina

11 şi 12 ianuarie 2014


Oameni care mi-au influenţat viaţa: Vasile Potra

Eram anul I de facultate şi nu primisem cămin. În Bucureşti chiria era foarte scumpă. Cât pensia părinţilor mei. Iar un loc în cămin costa cât 10 burse. Soţia mea era acasă cu copilul. Venituri: zero! N-aveam nici haine, nici mâncare. Decât pe Dumnezeu.

Cinci săptămâni m-am chinuit. Cu naveta, cu dormitul pe la diferite gazde. Într-o marţi seară am intrat la Librăria Stephanus. Am văzut doi tineri studenţi la ITP. I-am întrebat dacă nu găsesc un loc la căminul lor. Căci la baptişti costa 50 de dolari/lună. Nici penticostalii n-au avut liber. Dar... joia seara am fost cu unul din ei la cineva în Popa Nan. "Tata doreşte să vă primească în gazdă", mi-a spus o pensionară care nu mai mergea de tânără la biserică. "Are 94 de ani şi e singur. Au mai stat acum un an două fete, dar nu i-a plăcut. Nu-i plătiţi decât...". Era jumătate din bursa mea. Am acceptat. Când nu ai unde pune capul, hainele, mâncarea, nu mai au preţ. Renunţi uşor la ele.

Vasile Potra era de mulţi ani văduv. De 5 ani nu ieşise din apartament. "Mă îmbăt de cap dacă merg mai mult de 50 de metrii", mi-a mărturisit bătrănul care nu mai ţinea cont de design. Casa, lucrurile din casă, erau mai vechi ca el. Dar rugăciunea era ca roua proaspătă pe Carmel.

Am stat nouă luni împreună. Îi predicam când veneam de la cursuri, şi seara îi citeam din Biblie. Deseori mâncam împreună, ca doi soldaţi prinşi în tranşee. El al bătrâneţii, eu al sărăciei. Dar amândoi sub armele lui Dumnezeu. Cântam împreună. Ca doi elefanţi, dar cântam cu inima. Nu se ducea niciodată la culcare fără să mă binecuvânteze. Nu m-a binecuvântat nimeni, niciodată, ca el. La şase dimineaţa îl auzeam cum se ruga în cameră. Workship de penticostal autentic! Nouă luni nu mi-a luat niciodată chirie! O singură dată am plătit eu lumina. O treime de bursă...

În săptămâna a doua din iulie am plecat în vacanţă. Mi-a lipsit bătrânul peste două luni jumătate. În toamnă, în prima zi de facultate mi-am lăsat bagajul la cămin şi am fugit în Doamna Ghica. Acolo locuia bătrânul. Am sunat de 10 ori la uşa cu vopsea decojită. Nimic. Am bătut în uşă, am strigat. A ieşit o vecină. "Nu ştiţi, domnul Potra...". "Domnul Potra a... murit la jumătatea lunii iulie". S-a prăbuşit cerul pe mine. Am coborât scările cu lacrimi în ochi şi cu inima zbierând: "L-ai ţinut în viaţă Isuse ca să mă cazeze pe mine!"...

Mi-e tare dor de fratele Potra! De ochii săi blânzi, de rugăciunile lui. Nici două săptămâni n-a mai trăit după ce plecasem de la el. Îşi terminase misiunea. Şi Tata l-a chemat acasă!

(Propun să ne rugăm pentru oamenii care ne-au influenţat viaţa. 
Dacă au plecat la Domnul atunci să mulţumim pentru ei)

Charlie, sau "liberte" fără "egalite"

Solidaritatea cu Charlie, generată de măcelul caricaturiștilor francezi, a devenit o rugăciune, un fel de "tatăl nostru" pentru atârnătorii de pătrățel negru acolo unde nu te gândești. La gazete și ambasade, prin trenuri și pe tricouri, în școli sau televiziuni, în piețe și online, cu mic cu mare strigă, și încântat și furios: "je suis Charlie". Virusul a lovit până și pe președintele Iohannis care și-a atârnat sloganul ca fotografie de copertă pe feisbuc. 

Evident că dezaprob crimele musulmanilor, căci nici măcar islamiștii nu sunt de acord cu "bravura" fraților Kouachi. Nu-s de acord să cadă turnuri, nici să zboare metrouri și nici gloanțe prin biserici. Dar nici nu mă dau în vânt după "je suis Charlie".

Cum de ce? Pentru că dreptul la exprimare liberă nu înseamnă dreptul la orice. Nu poți avea "liberte" fără "egalite". Pentru că libertatea unora nu trebuie să îngrădească libertatea altora. Iar dacă e democrație nu înseamnă că poți batjocorii. Că poți călca cu bocancii ce alții consideră principii sacre. Vorba domnului Pleșu: "...nu te poți juca cu simbolurile... ca și cum ai juca popice". Nu poți caricaturiza pe Mahomed, (sau orice alt lider religios), în ipostaze deocheate, pornografice, apoi să aștepti ovații. (S-ar putea să fi aplaudat cu Kalașnicovul). Cel puțin creștinii nu fac așa.

vineri, 9 ianuarie 2015

Dincolo de greutăţile vieţii - de Sefora Geantă

E bine să ai amintiri. O memorie bună şi clipele de neuitat pot face ceea ce, poate că, prezentul nu reuşeşte de cele mai multe ori – să aducă fericirea. Însă fie că vrem să recunoaştem sau nu, fericirea adusă de amintiri e doar aparentă, de scurtă durată, ca bateriile chinezeşti.

Pentru că omul îşi aminteşte trecutul numai când e nemulţumit de prezent. Şi oricum, nu există fericire de care să îţi aminteşti fără tristeţe.

E adevărat, istoria e presărată cu fapte mari. Lupte câştigate, invenţii utile, vieţi schimbate, faimă.
Dar istoria contabilizează numai finalitatea. Numai rezultatul. Am câştigat, sau am pierdut. Am învins, ori am căzut răpuşi de sabia duşmanului. Uneori, chiar de propria noastră armă.

Cei din viitor nu vor ştii niciodată prin ce au trecut soldaţii. Pentru că nimeni nu le numără lacrimile, dezamăgirile, tristeţile. Nici chiar bucuriile. Doar modul în care încheie lupta are importanţă. Sfârşitul decide care sunt eroii şi anonimii, vitejii şi laşii. Pentru că modul în care termini cursa, e mult mai important decât modul în care o începi.

pentru continuare faceţi click seforaseah

Leac pentru oameni de zăpadă


 ...într-una din zile am făcut un om de zăpadă… Am muncit mult, numai că la sfârşit nişte băieţi răi au aruncat cu cenusă pe el. Din albul imaculat de mai-nainte, omul meu de zăpadă era acum gri-cenuşiu. Restul e istorie…
Mă gândesc că atunci când Dumnezeu l-a creat pe om trebuie să fi fost iarnă, pentru că l-a creat impecabil. L-a facut fără pată. Din zăpadă l-a făcut, numai că a venit duşmanul şi a aruncat cenuşa păcatului pe el… 

Dumnezeu ne vrea oameni de zăpadă, Diavolul cenuşărese.

Soluţia pentru oamenii de zăpadă pătaţi ar fi o ninsoare proaspătă care să acopere petele. Pentru oamenii pătaţi de păcatul Diavoluilui, leacul lui Dumnezeu este sângele lui Isus Cristos. Sângele Lui purifică, nu acoperă. 

Biserica este chemată să administreze leacul lui Dumnezeu cenuşăreselor…

Sursa: David Gabriel, facebook Ciresarii

joi, 8 ianuarie 2015

Vladimir Pustan - Ce să fac cu Isus?

Biserica Betania din Ausburg, Germania, decembrie 2014 

Vladimir Pustan predică de la minutul 27:30 prima dată (De ce binecuvântăm copiii),
şi de la 52:5o a doua oară (Ce să fac cu Isus Hristos?).

cântă Petrişor şi Sorin din Bărbuleşti

Magnații cuvintelor - de Nicolae Geantă

În prima zi de muncă din 2015 m-am rugat ca Dumnezeu să-mi facă limba ca pana iscusită a unui scriitor. Pentru că, după spusele psihologilor, noi vorbim zilnic cca 20.000 de cuvinte. Puse împreună sunt cam… 200 de cărți de 200 de pagini! Vrem sau nu, scriem în fiecare zi 200 de volume cu aprecieri sau minciuni, vorbe înțelepte sau de doi lei, vorbe goale ori cu greutate, înjurături sau urări…

Richard Wurmbrand spunea că în limba ebraică, limbă în care s-a scris Biblia, nu există cuvântul “cuvânt”. Ci pentru termenul acesta se folosește “ledaber”. Adică giuvaier. Dacă ai un giuvaier de dat, vorbește, dacă nu ai taci din gură!  Nu fiți dintre cei care atunci când întâlnesc pe cineva fac mintea interlocutorului tomberon. Dumneavoastră faceți-o trezorerie! Fiți magnați ai vorbelor frumoase!
Am citit de asemeni că în limba lui Isus, pentru cuvânt se folosește și “lesaper”. Adică ramura din vârful unui copac! Asta înseamnă ca atunci când deschidem gura să-l înălțăm pe aproapele nostru. Să fim macarale nu excavatoare! Dumnezeu e numai în sus…

miercuri, 7 ianuarie 2015

Tu eşti în noi, şi nu simţim - de Traian Dorz


Tu eşti în noi şi nu simţim,
cum nu simţim ce nu ne doare, 
cum nu ni-e greu şi nu tânjim, 
când nu-i nici cald şi nici răcoare.

Tu eşti în noi când nu dorim 
şi când nimic greu nu ne pare, 
când nu-nsetăm, nici flămânzim, 
Tu eşti în noi îndestulare.

Tu eşti în noi Cuvânt când ştim 
cântând, în noi Tu eşti cântare, 
lumină eşti — când strălucim,
când ne rugăm — eşti înălţare.

De-aceea doru-Ţi nu-l simţim 
ca cel de fraţi în adunare,
ca cel de flori — când le privim, 
sau cel de ape — la izvoare.

Tu eşti în noi — şi nu simţim 
decât când pleci, a Ta plecare, 
atunci ni-e greu, atunci tânjim, 
atunci simţim că totul doare.

luni, 5 ianuarie 2015

Când miresele predică...

Adela are 17 ani. Azi dimineață, la ora 8, am găsit-o pe holul școlii. A alergat cât a putut de repede și mi-a sărit în brate. "M-am predat" a strigat puștoaica făcând curioși poate 10 perechi de ochi! "M-am predat dom' diriginte, l-am primit pe Isus". "Cum ai reusit?", am întrebat-o curios nu pentru mine cât, pentru asistenții la mărturie. "Păi am fost la o nuntă, mireasa a mărturisit despre viața ei și a încheiat așa:~poate astăzi e ultima dată când te mai cheamă~! Atunci am ieșit plângând în față și i-am predat viața lui Hristos". Am zis "Mă tot urmărești Isuse! La școală am avut un diriginte pocăit, pastor, și mi-ai vorbit, la spital am fost internată cu o pocăită în cameră și mi-ai vorbit, acum mă chemi la Tine... Vin, sunt gata... Ai milă de mine!". 

S-a desprins din îmbrățișare și a fugit spre clasă strigând: "Dumnezeu să vă binecuvânteze dirigu'!". Eu am plecat spre altă sală cu lacrimi în ochi. E prima dată în ultimii 15 ani când încep școala și cineva îmi strigă la prima oră: "Dumnezeu să te binecuvânteze!"

M-am bucurat enorm pentru decizia fetei de a-L urma pe Domnul Hristos. Dar și pentru predica miresei. 

Pastorilor, ce-ar fi să mai lăsați și miresele să țină speach-uri la nuntă?

Vladimir Pustan | Un botez cum poate ai mai văzut

 Biserica Sf. Treime, Beiuş, 4 ianuarie 2014

sâmbătă, 3 ianuarie 2015

Zilele...

O singură zi a trebuit ca Iov să piardă tot ce agonisise o viaţă. Pentru că într-o singură zi diavolul poate distruge ce-am construit cu Dumnezeu în zeci de ani. Să nu uitaţi: Satana nu are niciodată liber.

La necaz, neprihănitul Iov îşi blesteamă ziua de naştere! Adică ziua când Dumnezeu l-a hotărât să vină pe lume. Când fusese ales să-i fie martor... Pentru Iov zilele zboară ca suveica ţesătorului (7:6), aleargă mai iuţi decât un atlet (9:25), trec mai repede ca şi corăbiile cele iuţi (9:26). El strigă descurajat: "Nu sunt zilele mele destul de puţine?" (10:20). Şi-ncepe cearta cu Dumnezeu. Aşa suntem noi oamenii, când nu avem răspunsuri: îl învinuim pe Creator! Dar ce înţelepciune: Dumnezeu tace până ne epuizăm întrebările! Apoi rezolvă integrama vieţii: "ştii, căci atunci erai născut, şi numărul zilelor tale este mare"! (38:21).

După ziua întâlnirii cu Dumnezeu face off, Iov a mai trăit 140 de ani! Adică 51.287 de zile!

Nu vă pierdeţi încrederea în Dumnezeu dacă aveţi o zi cu nori. Chiar şi atunci soarele străluceşte deasupra lor!

Zilele trec. Omul rămâne...


vineri, 2 ianuarie 2015

Vladimir Pustan | Cum să avem un an bun?

| Biserica Sf. Treime Beiuş | 01-ianuarie-2014 |

Azi ne rugăm pentru Lazăr Gog

... Şi nu doar azi...
Neobositul predicator român Lazăr Gog a suferit în ultima zi a anului 2014 un accident vascular și a ajuns la spital în Anaheim. Este a doua oară în ultimii 4 ani când rev. Lazăr Gog trece prin acest tip de suferință (a mai fost în situaţie critică şi în noiembrie 2010), prin urmare trebuie să ne unim în rugăciune pentru dânsul. Dumnezeu să-l vindece!

Sursa pentru această informaţie: rodiagniusdei

joi, 1 ianuarie 2015

Vladimir Pustan | Inventarul vieții noastre

Ciresarii Tv | 31-decembrie-2014

Orice sfârșit e un nou început - de Nicolae Geantă

Am spus deseori oamenilor că după ce au cucerit un vârf nu trebuie să se oprească. Urmează altul și mai înalt. Iar Cerul e deasupra tuturor!

Oricine a fost biruitor anul trecut nu trebuie sâ se oprească anul acesta! Oricine a falimentat anul trecut poate să fie victorios anul acesta! Întotdeauna anul nou poate aduce binecuvântări mai mari ca anul vechi! Ce vi s-a întâmplat în trecut nu e nici pe departe la fel de important cu ceea ce vi se va întâmpla în viitor! Dar depinde de dvs...

Poate așteptați ca Dumnezeu să facă ceva incredibil din viața dvs, dar să știți că El așteaptă același lucru de la dvs!

Orice sfârșit are un nou început. Un drum necunoscut. Și fiecare drum, oricât de lung începe cu primul pas. Nu contează cât de lungi sunt pașii, nici ce iuțime au, dar contează în ce direcție îi faci! 

Drum bun frați creștini!