Cu pași repezi, către final... (fragment) - de Sefora Geantă

Nu cred că viața e cel mai mare dar pe care îl primește omul, ci libertatea de a face ce vrea cu ea. Numai că, liberul arbitru este, totodată, și cel mai mare blestem al omenirii.

...................

O viață irosită e una în care alergi după plăceri. După bani. După faimă. Viața nu-i ca matematica. Degeaba tot aduni. La sfârșit îți va da tot cu minus...

O viață irosită e o viață petrecută căutând fericirea la capătul pământului, când defapt ea e la o atingere de mână distanță de noi.

O viață irosită e o viață în care încerci să amâni sfârșitul. Tot fugind de ce va fi, uiți să te bucuri de ce este.

O viață irosită e o viață în care nu lupți pentru nimic de teamă să nu pierzi. În care te lași purtat de valuri, cu speranța că, poate, într-o zi, te vor duce ele la țărmul 

..............................

Pentru întreg articolul click

http://seforaseah.blogspot.ro/2015/04/cu-pasi-repezi-catre-final.html