Fundaţia CIREŞARII

sâmbătă, 31 octombrie 2015

Dacă îl iubeşti pe Hristos

Dacă il iubesti pe Hristos suntem în aceeasi echipă! (Rick Warren). Stai în unitatea Bisericii!
Dacă il iubesti pe Hristos arată-mi cicatricele! (John Piper). Suferă pentru credinţa ta!
Dacă îl iubeşti pe Hristos nu mai iubeşti păcatul! Fugi de tot ce e rău!
Dacă îl iubeşti pe Hristos trăieşte ca El... Dovedeşte!
Şi El va fi iar printre oameni...
Va mântui suflete!

Nicolae.Geantă


Nicolae Geantă - Responsabilităţi părinteşti (predică audio)

Ce responsabilităţi are un părinte?
Chiar dacă ştiţi multe pentru a afla cum se cresc copiii mai bine 
faceţi click pe foto de mai jos

vineri, 30 octombrie 2015

Cu ochii deschiși, visând - de Vladimir Pustan

 Genesa 37:19 – „Ei au zis unul către altul: „Iată că vine făuritorul de visuri!”

Iosif a fost un visător de profesie. De obicei, tălmăcitorii de vise au o meserie stabilă, dar Iosif trăia din mila cerului pentru că furniza idei noi, dimineaţa, celor din casă. A rămas orfan de copil şi poate visul era locul care-i mai rămăsese drept refugiu…

A visat un vis straniu, cum că familia i se va închina, dar, povestindu-l, visul a ajuns coşmar pentru ceilalţi. I-au furnizat şi lui un coşmar şi la şaptesprezece ani era deja rob, vândut pe bani puţini. Probabil că fraţii lui s-au gândit că un om ocupat n-are vreme de visat.
Şi ca lucrurile să devină şi mai complicate, a ajuns la optsprezece ani în puşcărie, de unde a ieşit când avea peste treizeci de ani, ca să ocupe scaunul de prim-ministru al celui mai mare imperiu din vremea aceea.

Coarnele Halloween-ului - de Nicolae.Geantă

Haloween-ul, ştiu cam toţi orăşenii şi sătenii acuş, e sărbătoarea aia irlandeză, în care unul Jack, umblă cu dovleacul bâjbâind prin întuneric. Se zice că Jack Zgârcitul, după ce a păcălit de două ori pe Scaraoţki, pe dracu cel mare, n-a mai încăput nici în iad nici în Rai. Şi Satana, i-a dat un dovleac în mână să umble haihui prin întuneric! Ciudată poveste. Cu final neînţeles. Pentru mine, pentru dvs...

Paradoxul e că sărbătoarea dovleacului cu cap de mort bâtuie România. De la profesori şi actori, politicieni şi educatoare de grădiniţă, până pe uliţele satelor din creierii munţilor, pruncii noştrii au învăţat să colinde cu dovleacul aprins. Adică în numele Satanei. Colindă ca de Crăciun, dar nu cu traiste de covrigi, şi nici cu vestea bună că s-a născut Mesia, ci îmbrăcaţi în haine de drac! Mascaţi, cu sânge fals pe obrajii lucioşi, cu coarne ca ăia răii - dar şi cu cruciuliţe la gât, cu cearşafuri albe peste trup - ca stafiile, bufniţe, vârcolaci, huhurezi sau vampiri, tinerii se dau malefici. Şi devin. Se cred Merlin, sau nu ştiu ce mama Omida. "Noi suntem vrăjitoare bune, dle profesor", a strigat o "diavoliţă" de liceu ce venea spre mine cu… coasa (de carton, e drept). Nu ştiam că se poate şi vrăjitori buni. Adică şi draci cumsecade...

Spune nu Halloween-ului!

Irlanda nu e un stat mare. Însă nu trebuie să fii cineva ca să influențezi o mare parte din lumea de pe glob. Emigranții irlandezi din America au pus bazele Halloween-ului. Probabil, într-o noapte, au speriat americanii în așa hal încât s-a ajuns la sărbătoare națională, speriatul, măștile, prostia...
Lumea îmbrățișează tot ce este ciudat, anormal, tâmpit aș putea spune. Are inima deschisă către aspecte ieșite din comun. Când mă gândesc că este o sărbătoare asociată creștinismului occidental, mă întreb care creștinism occidental? Probabil acela cu lacăte la ușile bisericilor.
Când eram mic, cineva mi-a decupat un zambet într-un dovleac și a trântit o lumânare în el. Mi s-a părut straniu, totuși. Părea înfricoșător. Cam așa suntem învăluiți în viața de zi cu zi. Prima dată apare zâmbetul, abia când e târziu îți dai seama că ai fost mușcat.

joi, 29 octombrie 2015

Sfântul dintre sfincși - de Nicolae Geantă (predică audio)

Cum să biruim ispitele, necazurile...
O istorie fascinantă despre viața lui Iosif în Egipt.
Și o lecție pentru noi...
Click pe foto

miercuri, 28 octombrie 2015

Brazi: Conferinţă de tineret

sâmbătă 31 octombrie 2015, ora 10,30 - 13  şi 17,30-19
- predică, mărturie, laudă şi închinare
- fotbal, baschet şi volei - de la ora 14,00

invitaţi: Nicolae Geantă, Stelian Robu, Darius Ignat

marți, 27 octombrie 2015

De ce nu e schimbare...

Cand conducerea joaca o piesa de teatru, sanctuarul devine scena, congregatia devine audienta, inchinarea devine amuzament, iar aplauzele oamenilor devin  masura succesului. Dar cand conducerea este pentru slava lui Dumnezeu, prezenta Lui se afla in sanctuar. Chiar si vizitatorul netransformat isi va pleca fata, slujindu-L pe Dumnezeu si marturisind prezenta Lui in mijlocul nostru.

Tradus din engleză / nu ştiu autorul

luni, 26 octombrie 2015

Când poți pleca dintr-o biserică?

Întâlnesc accidental o mulțime de persoane care nu mai suportă propia-i biserică. Unii sunt afectați de conducere, de păstori ori preoți plictisitori, de comitete certărețe, de predici slabe, alții de enoriașii mereu șoptitori pe la colțuri. Unora nu le mai convine echipa de slujire. Toți vor evadarea. Persoanl eu am spus de multe ori că astept ca îngerul lui Michelangelo din Toscana să fiu eliberat de stânca din spate! Să zbor, că pentru asta am fost creeat.

Am întâlnit persoane care mă întreabă: "Când ar trebui să plec din biserica asta?". Tradus înseamnă "e bine să plec?". John Bevere răspundea cu o altă întrebare la această interogație: "Cine te-a trimis în biserica aceasta?". Așa răspund șî eu...

Dacă Dumenzeu este cel care ne-a trimis în biserica de unde facem parte, atunci numai Dumnezeu este cel care ne poate lăsa să plecăm! Nu plecăm până El nu ne dă voie! Trebuie să rezistăm! Îmi spunea Vladimir Pustan odată că "cea mai bună biserică este cea în care ești!". Și asta nu-i încredințarea sa, ci o cerință de la Domnul.

Ar putea cineva să îmi spună: "dar dacă biserica a coborât standardele?". Dacă promovează erezii atunci fugi. Cât încă nu te-a prins caracatița... Poți pleca din biserică numai din două motive: dacă nu mai umblă după Biblie, sau dacă participi la plantarea uneia nouă. Asta dacă te trimite Dumnezeu! Nu pleca fără călăuzire!

Și totuși, de ce pleacă cei mai mulți din biserici? Din cauza certurilor, nemulțumirilor. Dar astea nu vin dela Dumnezeu!

Nicolae.Geantă
Linz, Traun

Vladimir Pustan - Sfinții din țara nesfinților

Biserica Sfânta Treime Beiuș
25 octombrie 2015
Video by Fundația Cireșarii

sâmbătă, 24 octombrie 2015

În Casa Domnului dar în... slujba vrăjmașului

Text: Neemia 13:1-31

Inventio
Am vizitat bisericile din Apocalipsa. Ruine. Cum e posibil?
Am citit că în Anglia se vor închide 4000 de biserici până în 2020. De ce?
Am citit că un mare episcop catolic s-a declarat homosexual? E posibil să fi slujitorul Domnului și să nu-i slujesti Lui?
Când putem fi în Biserică dar să slujim celui rău?

Dispozitio
1) în biserici slujim vrăjmașului când ne jucăm cu compromisul
Marele preot Eliașab a adus pe Tobia în Casa Domnului! (13:9)
Compromisul =întindem un deget lui Satana

2) în biserici slujim vrăjmașului când nesocotim slujba Domnului
Leviții au plecat de la Templu să facă afaceri! Sabatul era călcat pentru afaceri! (13:10, 13:17)
Călcarea zeciuielii și a zilei Domnului = întindem o mână Satanei

3) deși ne folosim de avantajele Scripturii trăim păcatul deliberat
Un preot, nepotul lui Eliașab avea ca soție pe fiica lui Sanbalat! (13:29)
Păcatul cu voia = suntem slujitorii diavolului

Concluzio
Lipsa de veghere. Dumnezeu tace. Ai vrea să nu-ți mai vorbească? Fugi de compromis!

Gânduri

E o greșeală să credem că încurajarea constă într-un anumit set de cuvinte și expresii. Încurajarea nu depinde atât de cuvintele rostite, cât de motivația din spatele lor. Pentru a încuraja vorbele trebuie să izvorască din dragoste și să țintească spre atenuarea temerilor. De la iubirea mea, la frica ta, iată formula. Vorbele de mustrare, îndemnurile, sugestiile, învățătura sau compasiunea trebuie să îndeplinească aceste două condiții, dacă se dorește o promovare a scopurilor lui Dumnezeu și șanse reale ca aceste cuvinte să încurajeze. Încurajarea nu este o tehnică pe care s-o dobândim prin exercițiu; este o sensibilitate față de oameni și o încredere în Dumnezeu care se cer cultivate și demonstarte (Larry Crabb)

Sacrilegiul este definit adesea ca folosirea în mod profan a unui lucru care Îi aparține de drept lui Dumnezeu. Însă există un sacrilegiu mai mare pe care îl înfăptuim mereu, și anume acela de a oferi lui Dumnezeu un lucru care nu are absolut nicio valoare pentru noi (Campbell Morgan)

joi, 22 octombrie 2015

Focul necesar - de Vladimir Pustan

Daniel 3:24,25 „Atunci împăratul Nebucadneţar s-a înspâimântat şi s-a sculat repede. A luat cuvântul şi a zis sfetnicilor săi: „N-am aruncat noi în mijlocul focului trei oameni legaţi?” Ei au răspuns împăratului: „Negreşit, împărate!” El a luat iarăşi cuvântul şi a zis: „Ei bine, eu văd patru oameni umblând slobozi în mijlocul focului şi nevătămaţi; şi chipul celui de-al patrulea seamănă cu al unui fiu de dumnezei!
Nebucadneţar, obosit de atâta muzică ascultată, a hotărât să-i bage pe cei trei evrei în cuptorul cu foc. N-o făcea pentru prima dată şi Hitler s-a inspirat de la el câteva sute de ani mai târziu. La Auschwitz, Treblinka, Majdanek şi Dachau cuptorul era sfârşit de drum şi de filosofie. Puţul gândirii clăbucea mizeria neacceptării.
I-a legat pe cei trei cu izmenele personale, să nu dea din mâini ca să stingă flacăra. I-a aruncat în foc şi-au murit ostaşii ce le-au făcut vânt. Bobârnacul iniţial, vorba lui Hegel.

Să pierzi cu arcul în mână

"Fiii lui Efraim, înarmați și trăgînd cu arcul, au dat dosul în ziua luptei, pentrucă n'au ținut legămîntul lui Dumnezeu, și n'au voit să umble întocmai după Legea Lui. Au dat uitării lucrările Lui, minunile Lui, pe cari li le arătase" (Psalm 78:9-11)

Fiii lui Efraim fusese pregătiți de Domnul ("înarmați și trăgând cu arcul"). Nu porniseră la război neinstruți. Ei cunoașteau experiențele părinților lor, intervențiile lui Dumnezeu care făcuse imposibilul posibil. Paradoxal, au dat dosul! Și asta, zice Biblia, nu doar pentru că au dat uitării pe Domnul dar nici n-au vrut să umble pe drumul Lui! Prin urmare au pierdut cu arcul în mână!
Nu contează ce arc ai în mână, nici câte săgeți arunci în lupta vieții. Ci dacă rămâi cu Dumnezeu alături. Dragostea pentru El e mai tare ca tancurile! 
Sunteți creați să biruiți! Biserica nu are looseri...

Nicolae.Geantă

marți, 20 octombrie 2015

Copiii voștrii

Copiii vostrii nu sunt ai voștrii.
Sunt fii și fiice ale Vieții care tânjește chiar după ea însăși.
Ei vin prin voi, dar nu din voi, și chiar de sunt cu voi, ei nu vă aparțin.
Le puteți dărui dragostea voastră, dar nu și gândul vostru.
Căci ei au propriul lor gând.

Ipocrizia

"luați seama să nu vă îndepliniți neprihănirea voastră înaintea oamenilor" (Matei 6:1)

Hristos a numit-o fățărnicie. Pavel a numit-o fariseism. Grecii au botezat-o hupokrites, al cărui sens inițial era de fapt "actor". Iar actorul antic era purtător de măști. Adică purta mai multe fețe! Ipocrizia. Starea de-a fi ce nu ești...
Ipocrizia se ascunde sub o fațetă falsă. Ceea ce face, ceea ce promovează, e ceva văruit. Isus a zis ceva despre... mormânt văruit.
Ioocrizia îl îndepărtează pe om de Dumnezeu.
Ipocrizia îi întoarce pe oameni împotriva lui Dumnezeu.

Dumnezeu nu are niciun fel de toleranță față de ea!

Nicolae.Geantă

vineri, 16 octombrie 2015

Mulțumirea nu-i o zi ci un mod de viață - Vladimir Pustan

Dumnezeu a lăsat pentru Izrael o sărbătoare la sfârșit  de seceriș. Chiar dacă nu fusese mare lucru de secerat anul ăla. Erau prin deșert iar snopii erau rari. Și în vis.
Sunt unii care zic că-i poruncă din Vechiul Testament deci nu ne privește.
Dar atunci de ce vă țineți copiii acasă 6 săptămâni ca să vă curățiți după naștere?
Alții zic că-i sărbătoare de la americani. Dar nu vă pune nimeni să mâncați curcan. Puteți încerca niște fasole boabe…
Dacă o biserică vrea să facă petrecere și o zi pe an să aibă o sărbătoare a mulțumirii, să facă. Numai să aibă motive de mulțumire. Dacă s-au certat ca și chiorii, dacă nu s-au mântuit oameni să facă un priveghi. Ceva trebuie făcut.
Oricum un an de zile tot Îi cerem lui Dumnezeu. Măcar o zi să nu mai fim cerșetori. Să căutăm fața Lui, nu mâna Lui.
Aș putea zice ca și Iuda că mai bine ați da curcanul la săraci. Dar dacă tot anul ați dăruit curcani la cei în nevoie, pe acesta mâncați-l voi că meritați.
Fiți mulțumiți și mulțumitori. Vă va scuti de ulcer…
V l a d i m i r _ P u s t a n 

Monologul Nemulţumitului

Aș fi și eu mai mulțumit dacă-aș avea de ce…
Dar spuneți dacă n-am dreptate:
De dimineață e-nnorat
Și eu voiam sa fie azi un cer senin…
E frig și eu voiam să fie cald…
Și toate sunt numai pe dos,
Sau mi se pare mie?…

Duminică aș vrea să fie joi
Și noaptea – zi aș vrea să fie
Aș vrea să merg  ‘napoi
Și toți mă-mping ‘nainte…
Aproape că nu am cuvinte
Când văd pe unii fericiți și mulțumiți cu soarta lor…
Eu parcă vreau să stau la zidul plângerii?
Aștept demult să vină îngerii
Să-mi dea și mie ce mi-ar place.
Dar n-am ce face:

Buchetul de flori roșii pe care l-am primit
Mi-ar fi plăcut să fie cu flori albe
Și-așa pățesc necontenit…
Când m-am născut, veni să mă întrebe cineva,
De ce culoare-aș vrea să-mi fie ochii?…
Și-atunci spuneți-mi: Aș putea
Să fiu satisfăcut și fericit?
E clar că lumea asta e pe dos!

Ce spuneți?
Să nu mai fiu morocănos?
Dar toate sunt pe dos și asta văd mereu…
Cum? Nu se poate!

Pe dos aș fi chiar eu?

* nu ştiu autorul!

joi, 15 octombrie 2015

Jertfa de mulțumire - de Nicolae Geantă

nu ştiu sursa fotografiei
Se mulțumeste din ce în ce mai frugal. Și toti avem o idee - mai adânc sau mai puțin temeinică - despre ce-ar trebui să fie motivele acestei fatale anorexii. Pe lângă "iartă-mă" cuvântul "mulțumesc" ne iese parcă tras cu patentul printre dinți. Nici copiii și nici batrânii, nici elevii și nici profesorii, nici bogații și nici săracii, nici cei ce păstoresc si nici cei ce-s păstoriți nu prea (mai) practică disciplina mulțumirii. Iar dincolo de disiparea ei mai e ceva ce strică jertfa recunoștinței: modul în care se face.

E drept, nu întâlnim numai îngeri. Ci și firi sucite, ingrediente greu digerabile - cum zicea domnul Pleșu - ale unei anumite patologii sociale. Dar asta nu-i o scuză să scoți mulțumirea pe tușă. Ori s-o scoți de la naftalină doar de thanksgivingday. Mulțumirea are caracter permanent. 

Mulțumirea nu trebuie să vină numai în urma unei stări de entuziasm, de sațietate sufletească. Dumnezeu spune că îi plac mulțumirile ca... jertfă! Și jertfa are nu doar bucurii, ci și sacrificii. Trebuie să storci ceva din tine... "Ajung într-o stare de mulţumire numai prin sacrificiul propriilor mele dorinţe", spunea David Wilkerson. Și-avea perfectă dreptate.

marți, 13 octombrie 2015

Nu ocoliți ulița "Dreaptă"!

Știa că Saul semăna teroare. Că e unul din băieții răi care ucide cu sânge rece creștinii. Ar fi vrut să fugă ca Iona spre Tars, dar Duhul Sfânt i-a spus să treacă pe Strada Dreaptă. Acolo sfinții nu pot fi amenințați. În fața lor lupii devin oi.  "Frate Saul...", a strigat Anania. Suficient ca totul să se prăbușească. Și ura, și solzii de pe ochii bătăușului. Dar și credința sa de prigonitor... Până seara Saul era botezat!

Eram sergent în armată. Uneori serile veneam plin de băutură. Am vomitat chiar peste soldați. Mă urcau pe brațe în pat. Alteori îi scoteam dezbrăcați în ploaie. Paftaua le bubuia spinarea de fiecare dată când mă nemulțumeau. Într-un colț al salonului stăteau doi creștini. Tremurau numai când mă vedeau. Îi înghesuiam cu tot felul de filosofii. Cu ateism. Nu aveau replici pe măsură. Ceilalți râdeau. Și-i întorceau spatele lui Dumnezeu mai departe. Într-o zi unul dintre ei mi-a dat o Biblie. Cristi Costinescu îl cheamă. N-a fost convins că-i pot deveni "frate". Și totuși s-a rugat pentru mine. De 24 de ani nu știam nimic de el. Dar zilele trecute l-am găsit. Departe de țară... "Mă bucur! Ești singurul meu rod" mi-a spus emoționat...

Un singur om a convertit Anania. Pe Pavel. Apoi convertitul său a convertit o lume! 
Nu te sfii să pui GPS-ul spre Strada Dreaptă. Saulul tău te așteaptă...

Și nu uita: si tu ai fost un Saul salvat de-un Anania! Mulțumeste-i!

Nicolae.Geantă

duminică, 11 octombrie 2015

Cum să abordezi inteligent părinții dacă ai luat note proaste

Dragă mamă și tată,

De când am plecat la facultate am fost cam leneșă și îmi pare rău că nu v-am scris mai devreme. O să vă povestesc totul chiar acum dar, înainte de a citi mai departe, vă rog să stați jos. Nu veți citi mai departe până nu vă așezați, de acord?
Ei bine, acum îmi merge destul de bine. Fractura de craniu și comoția cerebrală, pe care le-am căpătat când am sărit pe fereastra camerei mele pentru că s-a produs un incendiu, la puțin timp după sosirea mea aici, s-au vindecat destul de bine.
Am petrecut doar două săptămâni în spital și acum pot să văd aproape normal și mai am dureri de cap îngrozitoare doar o dată pe zi.

Cine poate nega creștinii?

Michael Paulcovich, un cercetator american contemporan, scria într-o carte a sa ("No meek Mesiah", că a cercetat 126 de istorici (inclusiv pe evreul Josephus Flavius) care au trait în secolul I dH și nimeni nu menționează de Isus Hristos! Prin urmare, autorul se îndoieste de existența Domului Isus deoarece istoricii nu au scris despre El...

Nu aduc aici argumente istorice, scriptice. O singură întrebare de logică am pentru aplaudacii domnului Paulcovich: dacă Isus n-a existat cum au rezistat creștinii în arene, în fața leilor? Sau în continua persecuție, de la Golgota până-n prezent? Sau poate cercetătorul american vrea să nege existența creștinilor?

sâmbătă, 10 octombrie 2015

Nu pot spune...

Nu pot spune sunt creștin dar nu cred în Dumnezeu.
Nu pot spune cred în Dumnezeu dar nu mă botez.
Nu pot spune mă botez dar nu mă pocăiesc.
Nu pot spune mă pocăiesc dar nu ascult.
Nu pot spune ascult dar nu fac voia nimănui.
Și totuși, o mulțime de români o spun!

Credința celor ce gândesc așa e un fel de concubinaj spiritual. Nu uitați: Dumnezeu nu are decât căsătorii oficiale!

Nicolae.Geantă

vineri, 9 octombrie 2015

Cu burta goală - Vladimir Pustan

În al doilea război mondial, evreicele înghesuite în ghetoul din Varşovia îşi pierdeau ciclul menstrual la treizeci de ani, intrând în menopauză din cauza foamei. Adică nu mai puteau da viaţă. O grămadă de creştini sunt înghesuiţi în biserici-ghetou, înfometaţi programat. Li se dă să mănânce o dată pe an în vestita săptămână de evanghelizare. Mâncare nu, ci direct desert. În restul anului se aud maţele tulburate de foame. O luptă surdă pentru amvonul de la care, mai apoi, să nu spui nimic.

Foamea duce la pierderea puterii de a naşte… Nu mai naştem idei care să ducă la revitalizarea vieţii spirituale. O înţepeneală cu miros de hoit, a minţii. Şabloanele şi fixaţiile ridicole golesc bisericile. Minţile goale nasc suflete goale care nasc bănci goale. Soluţiile aici sunt să-i pedepseşti pe cei ce nu mai vin la programul de dimineaţă; sau vin doar când apare cineva la orizont cu o mână de iarbă. Şi oaia aleargă zănatică şi mănâncă tot ce-i pui sub bot, chiar dacă-i otrăvit sau iarbă artificială de plastic.

Cu spitale dar fără biserici? - de Nicolae.Geantă

De când unul din marii jurnaliști ai României, domnul Lucian Mândruță, a postat pe pagina sa de Facebook un articol incendiar la adresa preoților și bisericilor din România, o mulțimie de conaționali au început să ridice degetul împotriva Casei lui Dumnezeu! Ziarele și blogurile sunt invadate de comentarii care vor ca bisericile să fie închise. Deunăzi chiar niște tineri la asta m-au provocat: "De ce e nevoie de biserici când nu avem spitale?"

marți, 6 octombrie 2015

8 cuvinte ce pot schimba lumea

În anul 1857 C.H. Spurgeon trebuia să predice la Palatul de Cristal din Londra. În vremea aceea nu exista sonorizare, prin urmare "Prințul predicatorilor" s-a dus să verifice acustica sălii. Urcând la amvon el a citat versetul: „Iată Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii!". În capătul celălalt al sălii, pe-o schelă, un om făcea ceva reparaţii. În sala goală și pe neaşteptate, i s-a părut că aude o voce dintr-o altă lume! Cuvintele au pus stăpânire pe mintea şi pe inima lui. Când s-a dus acasă, a îngenuncheat şi a cerut ca sângele Mielului lui Dumnezeu să-i cureţe şi păcatele sale.

Printr-un singur verset din Biblie Dumnezeu strigă mai tare decât printr-o Bibliotecă întreagă. Pentru că un verset biblic are viață, în timp ce o mie de cărți au doar înțelepciune. Și, cui i-ar folosi înțelepciunea dacă e mort?

Nicolae.Geantă

sâmbătă, 3 octombrie 2015

Paganini: Muzica nu ține de instrument, ci de suflet

Paganini, marele violonist italian, a păşit odată pe scenă şi a descoperit că era ceva în neregulă cu vioara lui, tocmai când audienţa încetase cu aplauzele. S-a uitat la instrument pentru o clipă şi dintr-odată şi-a dat seama că nu era vioara lui cea mai bună şi cea mai valoroasă. De fapt, vioara nu era a lui deloc. Momentan a simţit că paralizează, dar s-a întors repede spre audienţă, spunându-le că s-a făcut o greşeală şi că nu avea vioara lui cu el. A păşit înapoi în spatele cortinei, gândindu-se că trebuie s-o fi lăsat în spatele scenei, dar a descoperit că cineva o furase pe a lui şi o lăsase pe cea inferioară în locul ei.

După ce a rămas un moment în spatele cortinei, Paganini a păşit din nou pe scenă ca să vorbească audienţei. El a spus: „Doamnelor şi domnilor, acum vă voi demonstra că muzica nu ţine de instrument, ci de suflet“. Apoi a cântat ca niciodată înainte, şi frumoasa muzică a curs din acel instrument inferior până când audienţa a fost atât de încântată încât aplauzele lor entuziaste aproape că au ridicat tavanul sălii de concerte. El le-a arătat într-adevăr că muzica nu ţinea de instrumentul lui, ci de sufletul lui!

* mulțumesc Lidia Maria pentru ilustrație!

Împingând ușa lui Dumnezeu

Stăruiți în rugăciune (Rom. 12:12)

V-ați întrebat vreodată cum poate încredința Dumnezeu lucruri de valoare unor oameni care trec în grabă pe la El? Ei se comportă ca un pici ce sună la ușă, și până ieși să-l întâmpini deja a fugit. Starea de vorbă în fugă nu creează prietenii, nici intimitate.
Stăruința în rugăciune e putere. Iar puterea rugăciunii înseamnâ să împingi ușa lui Dumnezeu până o deschizi!

Nicolae.Geantă

vineri, 2 octombrie 2015

Să taci din gură - de Vladimir Pustan

Așa i-a zis Hristos mării înfuriate. Cu ucenicii n-a vorbit că n-aveai cu cine. A vorbit cu marea. Uneori Dumnezeu potolește furtunile, alteori ne potolește pe noi ca să nu ne mai fie frică de ea.
Când te-apucă o pace inexplicabilă poți fi sigur că afară bate vântul.
Au fost loviți de furtună pentru că n-au dat cârma de la început lui Hristos. Așa că S-a sculat, neavând ce face. Ideea e simplă. Fie Îi dai Lui povara, fie o duci singur. Fie dormi tu, fie doarme El. Cineva trebuie să stea treaz și să se agite.
Nu suntem scutiți de furtună cum nu poți scăpa de impozite. Erau și alte corăbii cu ei în furtună dar numai în una singură era Hristos. Toate corăbiile promit să ne treacă dincolo, dar nu în toate e Hristos.
Și marea a tăcut. S-a făcut liniște. Doar în liniște Îl poți auzi pe Hristos. De aceea i-a spus Dumnezeu unui sfânt: ”Când vorbești cu Mine să taci din gură…”
V l a d i m i r _ P u s t a n 

joi, 1 octombrie 2015

Non scholae, sed vitae discimus - de Nicolae Geantă

În urmă cu opt ani erau peste un milion. Azi ați rămas doar la jumătate. Voi studenții. Aceste aisberguri ale societății. Voi tinerii care veți grava viitorul României. Vouă vă scriu. Azi, la început de an universitar. Știu, cuvintele scrise de mine nu pot dezamorsa o mină. Dar totuși niște puteri tot au: arătă locul unde terenul e minat!

Din capul locului vă zic: studenția nu merge cu sintagma domnului Cosașu: "supraviețuim fiecare după rețetele lui". Aici nu-i o vorba de-o viață culinară. E un set de norme și reguli. Nimeni nu devine campion sfidând regulile, încălcând limita de demarcație ori trișând. Oricine greșește este scos afară... 

În al doilea rând succesul vine numai prin disciplină. Prin înfrânare. Cu orare bine stabilite. Cu studii. Sacrificii. Repetiții. La succes nu se ajunge dormind. Nici vu frecvența redusă. Și nici atât ca spectator... Ca să fi campion trebuie să participi!

Puneți-vă limite! Fiți disciplinați!  Fiți implicați! Luați-vă cursurile în serios. Nu vă prelungiți vacanța în timpul școlii (apoi școala în timpul vacanței). Nu tociți mai mult gresia de pe holuri ca cea din sala de lectură!

"Non scholae, sed vitae discimus!". "Nu pentru școală, ci pentru viață învățăm", spunea gânditorul Seneca. Căci cine învață pentru notele din carnet e doar un biet tocilar.

Nu abandonați lucruri care vă par grele. Complicate. Imposibile. Zicea Lhosa că totul devine extrem de simplu dacă omul e în stare sa deslușească răul sau binele îndăratul fiecarei întâmplări. Fugiți de tot ce vi se pare rău! 

Vreau să vă mai spun că deasupra acestui vârtej sângeros, veghează cerul unei purități. În afara lui, chiar dacă par imaculați, cei ieșiți sunt amorfi!

Prezentați-L tuturor pe Hristos! Chiar dacă cel rău vă împiedică înălțând ziduri. Emerson zicea că fiecare zid e o ușă. Dar și fiecare ușă poate fi un zid... Fiți deschizători de uși! Închizătorii nu primesc răsplată.

Inima ca o carte

Am citit azi că "acolo unde bântuie Duhul Sfânt nu este nevoie de carte". Așa spunea Sfântul Augustin. Nu-i nevoie de slovă pentru că inima devine text! "Cartea e o inimă, zicea scriitorul Christian Crăciun. Ea se scrie cu cerneală de sânge".

Umblați în așa fel încât și cei fără carte să vă poată citi. Inima nu are nevoie de traducere, căci vorbește pe limba tuturor!

Nicolae.Geantă