Fundaţia CIREŞARII

sâmbătă, 31 decembrie 2016

Nicolae Geantă - Cum să biruim în 2017

Text: 2 Cronici 32:1-8, 20-25

Inventio
Ezechia a făcut tot ce e bine înaintea Domnului - templu, Tora, zeciuiala, Paştele. Şi totuşi într-o zi Sanherib l-a atacat.
E posibil să faci bine, să fi corect şi să ai eşec? Da. Pentru că Satan e tot timpul în ofensivă!
Cum biruim?

Dispozitio
1. păstraţi unitatea şi părtăşia în slujire
- Ezechia s-a sfătuit cu slujitorii -v.3
- mama lui Gingis han - o săgeată singură se rupe uşor, un mănunchi de săgeţi nu se pot rupe!
- când e dezbinare în biserici nu câştigă decât... satana

La mulţi ani 2017!

2017

vineri, 30 decembrie 2016

Nicolae.Geantă - Până aici Eben-Ezer. Dar filistenii nu au luat vacanța

La finele anului mi-a tot sunat în cap în fiecare dimineață "Eben-Ezer", "Eben-Ezer"... Numele pietrei de aducere aminte ridicate de Samuel evreilor. Piatra de ajutor în urma căreia proorocul a ovaționat: "Până aici Domnul ne-a ajutat!". Exact. Domnul lucrează fără reproș. Lui îi place la nebunie să-Și facă datoria!

Ne-a ajutat Dumnezeu când am tranversat anul acesta furtuni. Și am învățat că în uragan El nu este un vapor care ne duce unde vrem să ajungem. Ci un far ce ne arată calea pe care trebuie să navigăm.

Ne-a ajutat când am trecut prin dezamăgiri. Și am învățăt că nu suntem primii care plângem în decepții. Și nici primii care avem nevoie de ajutorul Său!

joi, 29 decembrie 2016

Ce facem între timp?

Un domn a sunat disperat la clinică: "Domnule doctor vă rog din inimă să veniți urgent la noi acasă. Fiul meu cel mic a înghițit stiloul". "Vin cât pot de repede. Dar dvs ce faceți între timp?". "Eu scriu cu un creion".

Ce faceți între timp? Este o întrebare vitală pentru fiecare dintre noi. Ce facem în timpul liber ne poate urca sau distruge, spunea Zig Ziglar. Dar ce facem între timp contează pentru noi și pentru cei de lângă noi!

miercuri, 28 decembrie 2016

Am scăpat. Dar n-am rămas cu nimic...

Povesteam în seara asta fraților la biserica noastră că Jules Verne, în volumul "Cinci săptămâni în balon", zice că după ce s-au înălțat cu balonul au zburat ceva timp apoi acesta a început să coboare. Atunci au aruncat toate lucrurile peste bord. Balonul iar a urcat puțin și iar a coborât. Atunci au aruncat toată hrana. Balonul a mai urcat puțin și a coborât iar. "Atunci am tăiat nacela și ne-am prins de frânghii! Am scăpat, dar nu am rămas cu nimic!".

A trecut și anul 2016 și în cursa noastră spre cer am tot aruncat peste bord. Gunoaie sau lucruri de valoare. Între timp alții au căzut, au eșuat sau au murit lângă noi. Noi am scăpat, suntem întregi, dar tare mă tem că, dacă Dumnzeu va trage linie la final de an, unii vom avea scris dedesubt doar atât: nimic!

Să scapi încă un an dar să nu fi avut "rod" e numai minunea lui Dumnezeu. "Tată, mai lasă-l și anul acesta" ne vine mănușă. 

Tu ai scăpat în 2016! Dar cu ce ai rămas?

Nicolae.Geantă

Cuvintele-s fiinţe vii

Cuvintele-s ființe vii
Ce le-am creat la întâmplare.
Le-am spus ușor la supărare
Crezând că-s vorbe trecătoare;
Dar greu atârnă-n veșnicii.

Cuvintele-s un rod firesc
Născut din gându-mi pământesc
Ce mă urmează ceas de ceas.
Rostindu-le la orice pas
Eu mângâi inimi sau lovesc,
Eu vindec răni sau otrăvesc.
Și uit mereu să mă gândesc:
În urma lor ce-o fi rămas?

marți, 27 decembrie 2016

Nicolae Geantă - Isografii sub umărul Crucii - prefața

Prefaţă
ÎMBRĂȚIȘAREA  CRUCII - dr. Christian Crăciun

Forma crucii este forma îmbrățișării. Prin Cruce Dumnezeu îl îmbrățișează sacrifial și iubitor pe om. Prin Cruce omul îmbrățișează sacrifial și iubitor dimensiunea sa dumnezeiască. Despre asta este vorba în volumul de față, așezat „la umbra crucii Tale”, cum spun vechile noastre cântări religioase. Nicolae Geantă e ferit de pericolul cel mai de seamă al scrierii religioase, al predicării: limbajul lemnos, plicticos, formal. Un asemenea limbaj obosit este prin el însuși o sfidarea la adresa Prezenței vii a Duhului printre  noi. E fariseic în structură. Curat pe dinafară. Autorul scrie alegru, ca un reporter al dumnezeirii, preocupat de felul în care realitatea cotidiană a omului post-modern se raportează la Actul Crucial al întemeierii lumii noastre.

Prima parte a cărții este compusă dintr-o serie de meditații pascale. În nici un alt fel nu ne putem imagina (în plan profan vorbind) trecerea Săptămânii Sfinte, decât prin această meditație aprofundată asupra traiectoriei mundane a lui Isus, Cel născut din fecioară, crucificat pentru păcatele oamenilor și Înviat și Înălțat la Tatăl și așteptat la plinirea vremurilor. „Nu-i de ajuns să te numeşti creştin, să săruţi crucea lui Hristos. Trebuie şi s-o porţi. Zi de zi. E mai uşor să trăieşti pentru Hristos, decât să mori pentru El!” De ce? Pentru că sensul vieții nu se reduce la un singur gest, decât în puține cazuri extreme. Ci este nevoie de o compasiune și jertfă continuă, zi de zi și clipă de clipă, pentru a afla acest sens. Acum câteva zile am văzut filmul lui Martin Scorsese, făcut după romanul lui Kazantzakis, Ultima ispită a lui Hristos. Nu despre el, firește, voi scrie aici, ci despre o imagine emblematică, la un moment dat Crucea rămâne goală. Hristosul fuge. Împotriva acestei golirii a Crucii sunt scrise aceste texte febrile și incitante. Căci, observă autorul, sunt oameni care s-au aflat în apropierea Crucii, dar nu sub îmbrățișarea tainei ei. „Omorâți zilnic omul vechi! Și trăiți fraților! Nu dvs, ci Hristosul din dvs. Altfel, nu veți atinge Cerul. Și nu uitați:  El e viu! Și dacă e viu, vede tot! Și tot ce vede și judecă!”.

luni, 26 decembrie 2016

Noutate editorială: Nicolae Geantă - Isografii sub umărul Crucii

Ultimul meu volum "Isografii sub umărul Crucii" a văzut lumina tiparului
înainte de Crăciun 2016, la editura "Fabrica de Vise" a Fundaţiei Cireşarii. 
Cartea are 190 de pagini şi costă 20 lei. 
Pentru comenzi faceţi click pe Librăria Cireşarii.


Background

Isografia este pictura de icoane. Cu pensule medievale, iubitorii
dumnezeirii au încercat s-o reprezinte muritorilor de rând. Şi nu
numai. Ei aveau pururi în faţa ochilor chipul Mântuitorului. Pe
care îşi doreau să îl transmită câtor mai mulţi. Isografia modernă
se face cu creioane foarte fine. Creionări de schiţe simple dar cu
mesaj profund. Acel ceva ce are o esenţă vitală.

Am ales să numesc volumul de faţă „Isografii”, deoarece
reliefează încercările mele firave de a surprinde chipul Crucii
Domnului Isus Hristos. Ele sunt asemeni unei fante de lumină
ce pătrunde pe gaura cheii în întuneric. Oricât de slabă, lumina
desluşeşte. Şi desluşirea asta vreau să o duc în căuşul palmei
celor ce vor să soarbă viaţă.

Isografiile de faţă, alăturate celorlalte hârşâieli ale scriitorilor
chrisografi, vor să facă o Golgotă mai clară. Însă dincolo de
gaura cheii noastre umane, e Soarele dumnezeiesc. El scoate la
lumină toată splendoarea…

„Isografii sub umărul Crucii” sunt încearcări de-a sprijini
Crucea. Căci ea, nu Soarele, e elementul central al lumii. În jurul
ei nu gravitează doar planete inerte, ci oameni, fapte şi destine.
La poala ei aşteaptă mântuirea. Din braţele ei picură iertare. Pe
lemnul său orice boală e tămăduită. Acolo e succesul uman. Dar
şi divin. Acolo sunt lacrimi şi picuri de sânge. Şi cine poate
şterge un singur strop de sânge dumnezeiesc?

Crucea lui Hristos împarte lumea în două: unii ce vor s-o
distrugă, şi alţi ce pun umărul sub ea s-o proptească. Oricine ai
fi, nu poţi face parte dintr-a treia categorie…

Nicolae.Geantă

19 septembrie 2016, Luton, UK

Vladimir Pustan | Căutând pe Dumnezeu

Sfânta Treime Beiuş
|video by Ciresarii Tv
25-decembrie-2016

duminică, 25 decembrie 2016

Vladimir Pustan | Dumnezeul ce ne surprinde

| video by Ciresarii Tv
25-decembrie-2016
Biserica Sfânta Treime Beiuş

Predică de Crăciun (13) - Inima are formă de iesle - de Nicolae Geantă

Text: Luca 2:7
Eseu
http://nicolaegeanta.blogspot.ro/2015/12/inima-are-forma-de-iesle-nicolaegeanta.html

Predică

Inventio
- Inima cu formă de ură arată ca un topor, cea cu formă de lacom e ca un sac, cea cu formă de   Îndrăgostit e ca un fluture. Inimia care îl sălășluiește pe Hristos are formă de iesle.
- Și inima și ieslea sunt murdare și în întuneric. Dar cu Isus strălucesc!

Dispozitio
1) inima iesle ne vorbește despre abandonul uman
- hangiul, betleemiți, preoții de seamă, cărturarii etc, nu au fost interesați de Isus
- azi, hoarde de creștini nu mai au Pruncul în centrul sărbătorii
- biserici închise în ziua de Crăciun

2) inima iesle ne vorbește despre simplitate
- țarăncuță Maria, tâmplarul Iosif, păstorii, grajdul
- Isus pe paie, nu la palat, (acolo ar fi trebuit să ceară voie)
- Isus anonim, comtemporanii noștrii au totul pavoazat
- Dumnezeu e simplu, Biserica îl face complicat

3) inima iesle anunță toți defavorizații că nu sunt defavorizați
- Isus s-a născut intr-o iesle, dar după ce păstorii au anunțat satul a fost dus într-o casă (zic părinții din biserica primară)
- săracii nu trebuie lăsați flămânzi - ieslea trebuie să hrănească!
- cu cine mănânci de Crăciun?

4) inima iesle nu iese în evidență ea, ci Pruncul
- ieslea/inima fără Prunc nu are valoare
- inima iesle nu aleagă după reflectoare, ci lucrează smerită din rândul din spate

5) inima iesle e povestea unui destin schimbat
- părinții lui Isus, magii, păstorii, oricine a văzut pe Isus, după întâlnirea cu El au devenit alți oameni!
- inima e iesle până gășesti Pruncul, dar El crește și devine Rege! Atunci inima devine tron!

Concluzio
Crăciunul nu e posibil fără iesle. Și nici atât fără Isus!


Crăciun binecuvântat! Merry Christmas!



sâmbătă, 24 decembrie 2016

De ce s-a născut Isus într-o iesle? – de Nicolae.Geantă

Luca 2:7 “Şi L-a născut pe Fiul ei cel întâi născut, L-a înfăşat în scutece şi L-a culcat într-o iesle, pentru că în casade poposire nu era loc pentru el”

Am auzit de sute de ori, la Crăciun, predicatori care argumentează că Pruncul Isus s-a născut într-o iesle pentru că ea e simbolul smereniei. Chenoza lui Hristos. Dezbrăcarea de prerogativele măririi şi ale gloriei Sale, şi întruparea ca Om. Nu-i contrazic. E drept, ieslea e simbolul smereniei. Dar… numai atât să fie?

Mişna - o carte sfântă a evreilor - m-a uluit ieri cu o informaţie: “În apropiere de Betleem, la o distanţă de 1,5 km, exista un cătun al stânelor numit Migdal-Eder. Pe acest câmp, scrie cartea citată, păşteau turmele de oi ale preoţilor celor mai de seamă şi era interzis să păşuneze alte oi decât turmele Templului, care era destinate pentru jertfă!” (O parte dintre miei se aduceau jertfe dimineaţa, alţii seara şi cei mai mulţi la Paşte).

Prin urmare, m-am gândit ieri, că Isus s-a născut într-o iesle în Betleem, lângă mieii care se aduceau jertfe la Templu, pentru că El însuşi era Mielul care ridică păcatul lumii! Iar toţi mieii au în comun staulul, ieslea. Pruncul Isus nu s-a născut în staulul preoţilor de seamă, ci într-un grajd mic, undeva în apropiere, dar pe păşnile destinate special mieilor de jertfă! Ba chiar mai mult, la naşterea Sa primii oameni înştiinţaţi au fost păstorii care erau angajaţii mai marilor preoţilor Templului! 

Dumnezeu nu greşeşte niciodată în alegeri! A ales păstorii oilor Templului şi nu preoţii oilor lui Israel, căci ciobanii aveau grijă de mieii pentru jertfă, dar preoţii erau gata oricând să-i ucidă! (Isus s-a născut în Betleem, într-o iesle. Şi, a fost jertfit în Ierusalim pe o Cruce! Ştim toţi şi de cine..., de către preoţii cei mai de seamă ai evreilor!).

Mulţumiţi Domnului pentru iesle! Fără ea nu există Crăciun! Căci brazii, instalaţiile, moşii şi toate acareturile lumii n-au nicio valoare…

Crăciun fericit vă doresc! Şi iesle cu mântuire!

Nicolae.Geantă
Drăgăneasa, home

vineri, 23 decembrie 2016

Aur, smirnă şi lămâie - de Vladimir Pustan

Așa a zis Aby, fiica lui George la serbarea copiilor de la Londra. Asta au adus magii lui Isus. Aur mai puțin că ne trebuie să ne luăm jucării, smirnă ceva mai multă iar lămâie cât cuprinde.

Din cauza lămâilor a pierit bucuria de lângă staul. Sfinții stau cu gura pungă ca Sinan Pașa la Călugăreni după ce a dat cu dinții de pod. Degeaba strigă îngerii din cer ”Bucurați-vă” pentru că lămâia de păcat nu ne lasă.

Îndârjiți și aspri când e vorba de păcatul altuia, cu un vag parfum de smirnă peste păcatul propriu.
Unde e Hristos nu e lămâie. O zi pierdută e ziua în care n-ai râs. Și ce dacă nu e porc pe masă, bani pe card, glicemie scăzută, o mână întinsă cineva să te înțeleagă?
Ți-a mai rămas dansul lui Zorba când bârnele o iau la vale.

Crăciun fericit, prieteni! Bucurați-vă că mai e puțin, copilul a crescut mare, umblă pe cai înaripați, cu oștile pregătite. E Domn și Stăpân și vine în curând. Zdrobiți lămâile zilei sub picioarele zdrelite ale urmării lui Hristos și sărbătoriți.

E singura cale de a scăpa de frica de camioanele ce nu mai vor să umble pe șosele.
Călugării franciscani se salutau cu ”Hristos să Se nască în inima ta”. Asta vă doresc și eu…


V l a d i m i r _ P u s t a n

Vladimir Pustan - Dorintele Magilor (21 Decembrie 2016)

joi, 22 decembrie 2016

Marele Anunţ - de Nicolae Geantă

foto Daily Mail UK
Era o noapte ce părea liniştită când Dumnzeu a întrerupt tot ce-i făcut din carne, şi a atins cu degetele omenirea pe umăr: „Sunt aici! Venit să vă salvez”. Maria şi Iosif, păstorii şi magii, îngerii, Cerul şi pământul întreg au aflat că la ieslea Betleemului atârnă cel mai mare anunţ făcut în istorie: Dumnezeu poate fi văzut!

Când a ajuns în valea panicii şi a trimis ucenicii să întrebe dacă „El este acela care trebuia să vină sau să aştepte pe altul”, Ioan Botezătorul a primit un SMS al vremii de la Isus: „orbii văd, şchiopii umblă, leproşii sunt vindecaţi, morţii învie…”. Împărăţia lui Dumnezeu poate fi pipăită! Dumnezeu poate fi văzut!

Când s-a lăsat răstignit Hristos pe Golgota lumina din miezul zilei a devenit întuneric. Apoi perdeaua din Templu s-a sfâşiat de jos în sus! Mântuirea poate fi gratuit accesată! Dumnezeu poate fi văzut!
Dacă Dumnezeu nu se întrupa Om în lumea noastră, noi oamenii nu am fi putut ajunge în lumea divină a Lui. Dumnezeu poate fi văzut!

Aceia care au ratat marele anunţ din noaptea sosirii Majestăţii Divine nu l-au ratat din cauza vreunui rău, sau avreunui păcat. Ci din cauza nevegherii! Cine doarme nu are şanse să-L vadă pe Dumnezeu!
Mă gândeam azi că anunţul sosirii Crăciunului din uşile multora e o coroană de brad. Dar anunţul lui Hristos pentru Biserică e o cunună de spini. În globuri şi beteală se vede sărbătoae, în fiecare ghimpe se vede Isus. Şi cine vede pe Fiul vede şi pe Tatăl.

Unii zic, pe drept, că sărbătoarea de azi este falsă. Mi-e ciudă tare, fiindcă Hristos a plătit pentru ea!
Crăciunul vine şi pleacă. Hristos rămâne! Mai mult, de când a coborât în iesle, Dumnezeu a lăsat uşa din spate deschisă! Să fie văzut!

Numele celui ce poate fi văzut e Emanuel. Anunţă-i pe toţi: Dumnezeu e cu noi! 

Seara Crăciunului nost' - Nicolae Geantă & grup elevi Col.Teh. Ct. Istra...

video by Ben Hur

marți, 20 decembrie 2016

De ce bisericile n-ar trebui să fie închise de Crăciun?

Emanuel mi-a spus în urmă cu ceva ani că la biserica unde mergea el în Franţa, fraţii au serbat Crăciunul pe... 11 decembrie! Holbând la el ochii ca de Kermit, chitaristul mi-a răspuns la întrebarea din gest: "Au motivat că pe 25 decembrie trebuie să sărbătorim Crăciunul cu familia!!!"

Faptul că unele biserici duc pe faţă război împotriva Crăciunului - acuzându-l că e păgân, e nu dureros, ci ruşinos. Faptul că unele biserici din USA îşi anulează programul din ziua de Crăciun nu e ceva şocant. Faptul că nemţii stau acasă ronţăind găluşti de cartofi, nu ne mai uimeşte. Dar damblaua a intrat nu doar în UE, ci şi la români. Sunt biserici care au program numai dimineaţa. Seara, probabil se lasă caltaboşii în ficat. Sau în cizme... (Deunăzi am invitat ceva prieteni la biserica noastră pentru seara de Crăciun. Greu de decis... Adică refuz).

CH Spurgeon despre Naşterea Domnului

... să prăznuim, dar, praznicul nu cu un aluat vechi, nici cu un aluat de răutate şi viclenie, ci cu azimele curăției şi adevărului. Nu sărbătoriți ca şi cum ați participa la un festival în cinstea lui Bachus! Nu trăiți ziua de mâine ca şi când ați adora o zeitate păgână. Sărbătoriți, creştini, sărbătoriți! Aveți dreptul la sărbătoare....

Mergeți mâine într-o casă de veselie! Celebrați naşterea Mântuitorului vostru. Nu vă fie ruşine să vă bucurați, aveți dreptul să fiți fericiți. Solomon spune: „Du-te, dar, de mănâncă-ți pâinea cu bucurie şi bea-ți cu inimă bună vinul; căci demult a găsit Dumnezeu plăcere în ce faci tu acum. Hainele să-ți fie albe în orice vreme, şi untdelemnul să nu-ți lipsească de pe cap...


...Amintiți-vă că Domnul vostru a mâncat unt şi miere. Mergeți, bucurați-vă mâine, dar, în timpul ospățului vostru, gândiți-vă la Omul din Betleem, păstrați un loc pentru El în inimile voastre...

* predică rostită în anul 1891 -  vezi integral textul în engleză - The Birth of Christ

Hur - Medaliat cu aur din rândul 2 - Nicolae Geantă • Biserica Sf. Treime Londra

video by Biserica Sf.Treime London, Hendon

Din Londra, sâmbătă seara...

Ceața s-a risipit dintr-o dată. Nu ştiu dacă s-a ridicat, s-a spart pe străzi sau a intrat în asfalt. E abia trecut de ora 16 și în centrul Londrei s-a lăsat întunericul. Orașul nu e pavoazat mai deloc de Crăciun. Bucureștiul bate la scor greu Londra la ornamente! În Hide Park e târg de Crăciun. Englezii îl numesc însă Winter Wonderland. În ţara lui Weslez, Withefield, Spurgeon şi Llyod Jonnes, cuvântul Christmas e non grata.

Londonezii au făcut un ţarc în parc. Peste iarba verde au pus preşuri de cauciuc. Pe mii de metrii pătraţi. Apoi, împrejurul London Eyes au ridicat tarabe. Garduri din plastic. Sau din fier. Mulţimea e cu zecile de mii. Cozile imense mărşăluiesc la talpă de bocand chiar din parc. Unde nişte indieni în veste fosforescente strigă într-o engleză de baltă să respecţi rândul. Până la intrare mai sunt sute de metrii. În rând e îmbulzeală. Nişte indience au venit cu plozii după ele. Chiar şi în căruţuri. Nişte musulmani cu bărbi ca mătasea de porumb mă îmbulzesc. Ce caută ăştia la Crăciun? O bătrână are deschisă o umbrelă cu... leduri. Afară nu plouă, nu ninge, nu aruncă nimeni cu ouă şi nici cu scuipat. Ba sunt chiar 9 grade Celsius. Bătrâna însă ţine umbrela din care îi bat câteva becuri albastru verde în cap! Aproape de poartă nişte paznici cu lanternuţe negre caută prin rucsaci şi poşete. La densitatea asta de populaţie teroriştii cam au lipici.

La intrarea în Wonderland dau nas în nas cu Nutcracker on Ice. Palatul lui Aladin. Ce-o fi căutând arabul în lumea de gheaţă? Ceva paşi mai încolo e Santa Land. Cu moşi Crăciuni, cu uşipolari, cu oameni de zăpadă, cu reni slab hrăniţi. Nu am intrat nici la Aladin nici la Santa. M-a enervat moşii care se tot bâţâîau teleghidaţi. Deh, la bătrâneţe se face uşor parkinson.  Lângă Santa Land e caruselul. De fapt zeci de carusele. Unii se urcă în trenuleţe ce merg ca TGV-ul. Urcă, coboară, se întorc într-o parte. Alţii se dau în nişte căldări mari. Alţii se învârt în burta uriaşă a unr pinguini. Toţi au un numitor comun: urlă la fiecare secundă. Într-un lingheşpir - cum zic ardelenii comediilor - nişte tinerii sunt bâţâîţi straşnic de-o caracatiţă. Iar deasupra monstrului e cineva care răde. Cu vocea Satanei! 

duminică, 18 decembrie 2016

Vladimir Pustan la Biserica Evanghelică Bistrița - Ce ne face să ratăm Crăciunul

„Iisus trebuie să se nască în voi. Uşor de spus, greu de făcut, mai ales atunci când ştim că viaţa noastră este împărţită. Avem viaţă socială, psihică, sentimentală, avem viaţă spirituală. Dintr-o dată vine cineva şi ne spune că trebuie să avem grijă de viaţa noastră spirituală când, de fapt, e ultimul lucru la care ne gândim. Suntem constituiţi din trup, suflet şi duh, iar cei mai mulţi dintre noi avem grija trupului. De Crăciun, nu-ţi faci probleme dacă ţi-e sufletul în ordine, ci dacă ţi-ai tăiat porcul. Garantez că nimeni nu taie porcul pentru suflet. Pentru trup facem ceva tot anul: îl îndopăm, îl cântărim, îl alergăm, îl îngrijim şi, de fapt, trăim într-o lume narcisistă care pune accent pe trupurile acestea ca şi cum am fi doar trupuri. Vine Iisus şi ne spune să ne oprim şi să punem preţ pe lucrurile spirituale. Avem mai multe medicamente şi mai puţină sănătate, mai mulţi bani şi mai puţină inimă. În locul nostru muncesc calculatoarele şi totuşi suntem mai obosiţi. Ştiţi de ce? Pentru că sufletul nostru are nevoie de odihnă şi nimeni nu-i dă odihna aceasta”.

Vezi înregistrarea video și toată știrea pe Timponline

sâmbătă, 17 decembrie 2016

Predică de Crăciun (12) - A venit la ai Săi. Si nu l-au primit!

Text: Ioan 1:10-11)

Inventio
Să fi așteptat și totuși nedorit...
Isus a venit la ai Săi. Nu la unii care nu aveau habar de Dumnezeu!
Astăzi vine la ai Săi. În Biserică... Oare poate fi respins?

Dispozitio
1. Când oamenii sunt dezinteresați de lucrurile sfinte
- hangiul, dar și păstorii cei mai de seamă
- oamenii care au alt interes de Crăciun decât Hristos

2. Când oamenii pun frână lucrării sfinte
- cărturarii, farișeii, preoțimea, religioșii- nu erau de acord cu slujba lui Hristos

3. Când oamenii nesocotesc destinația lucrării divine
- Irod, valutiștii din Templu, afaceriștii religioși
- cei ce fac din Casa Domnului o peșteră de tâlhari

vineri, 16 decembrie 2016

Pamãntul deocamdată - de Vladimir Pustan

Am fost acuzaţi noi creştinii că suntem prea optimişti în privinţa universului şi prea pesimişti în privinţa lumii. E fals. Eu sunt creştin şi nici măcar nu sunt pesimist. Sunt tragic dar iubesc pământul. Şi nu-l iubesc ca Martorii lui Iehova, adică pământul care va fi, în care noi bărbieriţi şi zâmbitori vom purta pepeni cu tărgile de la unii la alţii, ci iubesc pământul de acum. Nu pământul ars de bombe, nu pământul pe care curge sânge, nu pământul în care sunt depozitate gunoaiele, ci pământul cu şapte miliarde de oameni din care o mare parte n-au auzit niciodată de Hristos. Şi aici văd o mare oportunitate.

Pământul care trebuie ajutat să înţeleagă că nu-i altceva decât o rampă de lansare pentru cerul în care vom fi pururi locuitori. Şi aici văd o mare provocare.
Pământul cu iarbă verde şi mări albastre, cu zăpezi albe şi toamne ruginii pe care îl vom părăsi în curând. Şi aici văd o mare tristeţe…
Pământul care ne dă de mâncare şi care va arde într-o zi, lăsând loc unui pământ nou în care va domni neprihănirea. Şi aici văd o mare bucurie…

V l a d i m i r _ P u s t a n
www.ciresarii.ro
16.12.2016

marți, 13 decembrie 2016

Cât costă un sfânt?

Vladimir Pustan spunea în volumul "Cred, ajută necredinţei mele" că "Iosif a valorat 20 de arginţi. Hristos a valorat 30. Nabot a valorat o vie. Ioan Botezătorul un dans. În faţa lumii sfinţii sunt ieftini pentru că enervează. Şi totuşi, de ce e numit Ioan ca fiind cel mai mic în Împărăţia Cerurilor?"

Cât costă un sfânt? Pentru Richard Wurmbrand o misiune norvegiană a plătit comuniştilor 10.000 de dolari. Dar Martin Luther King a valorat doar câteva gloanţe.

În urmă cu câteva săptămâni am văzut un filmuleţ în care nişte fraţii ai noştrii africani, probabil nigerieni, au fost bătuţi cu bestialitate apoi arşi de vii! Nimeni din miile de asistenţi la masacru nu a intervenit. Pentru că viaţa sfinţilor nu a valorat nimic pentru incendiatori!

Cât costă un sfânt? Puţin, prea puţin pentru unii, nimic pentru alţii. Dar pentru ei l-a costat viaţa pe Hristos! Râmâneţi sfinţi! Hristos a plătit pentru noi cu preţ de sânge!

Botez cu Vladimir Pustan la Biserica Sfânta Treime Londra

11 decembrie 2016


Nicolae Geantă - Experiențe cu Dumnezeu (2), CredoTv

Moderator: Iacob Berghianu
Video by CredoTv
Emisiunea va fi difuzată pe 17 dec. 2016, ora 20,30



sâmbătă, 10 decembrie 2016

Cât costă să fii Israel - de Nicolae Geantă

Iacov se întorcea încărcat de la Laban. Cu averile pe care le visase o viaţă. Cu o soție fotomodel pentru care slujise 14 ani. Cu copii mulţi, cu robi, cu turme multe. Dar cu sufletul strâns ghem şi micşorat cât puricele. Se temea pentru viaţa lui. Atunci a înţeles că e mai valoroasă decât tot aurul lumii. Aşa că nu mai e interesat de bogăție. "Să ia totul Esau!".

La un moment dat duce o luptă cu Dumnezeu. O noapte întreagă de confruntare. Dimineaţa pleacă șchiopătând. " De ce târăști piciorul Iacove?". "M-a binecuvântat Dumnezeu!". Da, Domnul binecuvântează cu...lovituri uneori!

După ce devine Israel, Iacov, în loc de Betel îşi stabileşte reşedinţa la Sihem. Acolo, Dina, singura sa fiică e violată de-un prinț păgân. Apoi Simeon şi Levi devin criminali. Iar tatăl lor e nevoit să emigreze iarăşi. Apoi îi moare Rahela. Cea pe care o iubise atât de mult. Îi născuse un fiu și îi pusese numele Ben-Oni, adică "fiul durerii". Dar Iacov îl numește Beniamin, sau "fiul dreptei"! Nu poți numi o binecuvântare durere!

Ruben curvește cu una din țiitoarele sale. Isaac, tatăl lui Iacov, moare. Apoi 10 din pruncii săi îl vând pe Iosif, preferatul lui, unor târgoveți ismaeliţi. După o jale amară ca fierea își pierde ani buni și cel mai iubit dintre prunci. Al patrulea fiu, Iuda, speranţa evreilor ce căpătase acum drept de întâi născut curveşte cu nora sa Tamar! Apoi peste ţară vine foametea! Și într-o zi, bătrân de vreme se coboară în Egipt. El, Israel, din nou între străini. Între păgâni!

Dar acolo, spre sfãrșitul vieții, spune Scriptura că Iacov a murit rugându-se sprijinindu-se în toiag! În toiagul lui Dumnezeu! A plătit cu vârf și îndesat pentru viață Iacov. Dar după ce-a devenit Israel nu a lăsat toiagul rugăciunii din mână!

Ești gata să plătești un preț și să continui închinarea lui Hristos? Sau nu vrei să fii Israel? (Cel ce luptă cu Domnul și biruiește).

Nicolae.Geantă
Cluj-Napoca

vineri, 9 decembrie 2016

Câteva sfaturi pentru noii parlamentari - de Nicolae Geantă

Slujirea poporului nu are nevoie de şcoli de marketing, şi nici de diplome de teologie. Indiferent de abilitatea pe care o aveţi, puteţi să... iubiţi pe cei nebăgaţi în seamă! Nu ne determinaţi să-l credem pe Eminescu care zicea despre politicieni că au "capul prea strâmt şi inima prea seacă!"

Dacă principala preocupare este să vă îngrijiţi doar de dvs, nu vă veţi găsi niciodată identitatea, nici adevărul. Ajutorul nu este să te ajuţi pe tine, ci să te sacrifici pentru ceilalţi, zicea Max Lucado. Aşa că faceţi zilnic o faptă bună pentru care nu puteţi fi răsplătiţi.

Fericirea nu vine când escaladezi propiul Everest. Ci atunci când îi ajuţi şi pe alţii să urce pe vârf. Descotorosiţi-vă de damblaua asta de a avea o preocupare pur narcisistă! Când eşti plin de tine însuţi Dumnezeu nu te mai poate umple. Nu poate pune giuvaere peste un tomberon cu gunoaie...

Pentru mulţi din politichia mioritică poziţia înaltă se traduce prin scutire de răspundere. Apoi lumea află că nu e condusă de coloşi ai bunului simţ. Nu mai faceţi slalom printre legi! Croind carieră cu piruete poţi nu doar să ameţeşti, dar să şi miroşi... Iar DNA-ul ori ANAF-ul au nas de copoi pursânge!

joi, 8 decembrie 2016

Nevoia de bărbați - de Vladimir Pustan

Pavel, când a ajuns în Filipi, s-a dus glonţ pe malul apei pentru că acolo era un grup de femei ce obişnuiau să se roage.

Tactica lui era ca atunci când intra într-o cetate să se ducă mai întâi în sinagogă şi să-L vestească pe Isus pentru că aşa spusese şi bisericii din Roma „întâi iudeului”. În Filipi nu exista sinagogă pentru că evreii farisei dăduseră legea cvorumului minian ce reglementa că pentru deschiderea unei sinagogi e nevoie de 10 bărbaţi în stare să conducă. Luaseră ei hotărârea asta ghidaţi după numărul minim de bărbaţi neprihăniţi ceruţi de Dumnezeu ca să nu distrugă Sodoma şi Gomora.

În Filipi nu erau asemenea bărbaţi, iar femeile nu intrau la socoteală. Prima biserică din Europa va fi deschisă în casa unei femei numită Lidia care nici ea nu era din Filipi, ci din Tiatira, în Filipi având doar afaceri şi o casă. Dar nu despre Lidia scriu eu acum.

În statutul cultelor neoprotestante se prevede că o biserică se poate deschide dacă are 20 membri fără să se specifice dacă bărbaţi sau femei. Nu se specifică nici ce fel de bărbaţi să fie. Adică bărbaţi – bărbaţi, bărbaţi – moluşte, bărbaţi – zombi, bărbaţi – trişti.

Pentru continuare citește  AICI

miercuri, 7 decembrie 2016

Nicolae Geantă la Gilău, Cluj

11.12.16, ora 10,00
Evanghelizare la Biserica de Rromi Gilău

Când ochii mei - de Traian Dorz

Când ochii mei privesc spre Tine
şi-i vezi cum zi de zi se stâng,
între nădejde şi-ntristare,
Tu ştii, Isus Iubit, cât plâng.

Când chinuit de neputinţă,
amare buzele îmi strâng
să-mi năbuş geamătul durerii,
Isus Iubit, Tu ştii cât plâng.

Când stors de-a sufletului vlagă,
eu inima-n suspin mi-o frâng,
când nu mai pot purta povara,
Iubit Isus, Tu ştii cât plâng.

O, fie-Ţi milă, fie-Ţi milă,
căci lungile-aşteptări mă-nfrâng,
priveşte-mi viaţa-nlănţuită,
Tu ştii, Iubit Isus, cât plâng.

Adu-mi odată dezlegarea
de orice lanţuri ce mă strâng,
o, după-o clipă de odihnă,
Isuse, până când să plâng?


Traian Dorz

marți, 6 decembrie 2016

Un pământean ce strigă

Ce liniște profundă, în noaptea înstelată
În cămăruța mică, sub luna luminoasă.
Jos pe genunchi se-apleacă,
Un pămîntean se roagă...

După năduful zilei, și grijuri mii și mii
Necazuri și ispite, și sute de robii...
Se pleacă jos la cruce, să-i spună lui Isus
Pe unde-a fost purtat, pe unde a fost dus

Toți îngerii ascultă, la glasul ce șoptește
În mica încăpere, cu Duhul ce domnește
Și cerul se deschide, și omul cel cu frică
Îl strigă pe Isus, deși credință-i mică...

duminică, 4 decembrie 2016

Vladimir Pustan - Nimeni nu e o insulă



Frămãntări de duminică - de Nicolae Geantă

1. Mică rețetă pentru succes 

Oamenii se nasc pentru a reuși, nu pentru a eșua, spunea Ralf Emerson. Și totuși, când privesc în jur văd mai puțini campioni decât looseri.

Angajamentele pe care le luăm în viață se bazează fie pe dragoste, fie pe frică. Prea mulți oamenii însă își aleg calea fricii... Și frica nu aduce deloc victorii!

Succesul, spunea Winston Churchill, înseamnă abilitatea de a trece de la un eșec la altul fără să îți pierzi entuziasmul. Fii ca Edison care a stricat o mie de becuri până a funcționat unul. 

sâmbătă, 3 decembrie 2016

România, între predestinare și Kebab - de Vladimir Pustan

Mi-a fost uşor să resping existenţa unei predestinări istorice aşa cum îşi imaginea Marx că poate să fie. Dar am avut serioase probleme cu existenţa unei predestinări geografice, pentru poporul a cărui glorie şi umilinţă le împărtăşesc. Nu sunt de acord cu bătrânul cronicar care zice că am fost „supt vremi”; nu că n-ar fi avut dreptate, ci că semăna, cu barbă cu tot, cu Marx şi, mai ales, nu eram obligaţi să stăm sub vremi când puteam sta deasupra lor oricât de mult ne-ar fi costat. Îmi este mai apropiată afirmaţia celuilalt cronicar ce ne vedea tot timpul în calea răutăţilor, or asta nu mai depinde de tine. Înseamnă că te afli la locul nepotrivit, la timpul nepotrivit, însă şi aceasta are gust de predestinare.


Puteam fi în locul ungurilor, mai aproape de Occident, dar nu mai aveam Vama Veche cu marea albastru-verzuie, plină de alge. Dar la fel (îngrozitoare imagine!) puteam fi aproape de Polul Nord, mult mai vecini cu ruşii decât suntem.
Suntem aici de două mii de ani. Avem trecut mare şi vom avea viitor mare, vorba lui Eminescu, dar păcat este că nu avem prezent pe măsură.
Vrem să ne ridicăm în picioare pentru că nu poţi vedea corect stând pe brânci, spunea Paler, care nu privea geografia noastră fatală, nici istoria noastră măreaţă, ci mai mult direcţiile vântului; „suntem un popor meteorologic”, afirma el înainte de moarte. Ca imagine, suntem ca şi sacul acela de vânt care se pune pe aeroport şi care se mişcă după cum bate vântul. Aşa am fost de două mii de ani, nu ne-am rupt, nici nu ne-am clătinat, numai ne-am schimbat direcţia mereu, după cum bătea vântul.


joi, 1 decembrie 2016

Vladimir Pustan - 1 decembrie

Video by CiresariiTv
Biserica Sfânta Treime Beiuș
1 decembrie 2016

Românul fără Dumnezeu… - de Cristian Boariu

Românul fără Dumnezeu... Cu cămara plină e tot flămând. Cu baxurile de apă minerală lângă el îi este tot sete.

Românul fără Dumnezeu cu portmoneul plin e tot sărac. Cu analizele bune e tot bolnav. Pentru că cea mai gravă boala nu e hepatita C ci păcatul.

Românul fără Dumnezeu cu cel mai bun pat în dormitor tot nu va avea odihnă. Cu caloriferul dat la maxim în plină iarnă tot va zgribuli de frig. Pentru că cel mai mare ger e în inima ce nu a cunoscut încă căldura dragostei lui Dumnezeu.

Iubesc România. Şi e de ajuns. - Nicolae.Geantă

Samuel Huntington spunea că linia ce marchează civilizaţia lumii trece prin Transilvania. Adică dincolo de Curbura Carpaţilor ai fi în neantul bunului simţ. Nu-l cred nici pe el şi nici pe Lucian Boia. Ultimul zice că România e ţară de frontieră a Europei. La noi nu începe automat iadul. Dar nici la Vest nu intri în Rai. Nu-l cred nici pe-un senator câmpinean care spune că în prezent nu mai este nevoie de naţionalism. Că UE, globalizarea, au alt spirit de omogenizare a ideii. Nu de nationalism negativ e nevoie. De xenofobie galopantă, de românism de mahala. Ci de patriotism. De românismul frumos, vorba domnului Puric. Pentru că românismul, spunea Mircea Eliade nu se discută. “Nu-ţi poţi discuta destinul biologic; poţi cel puţin să emigrezi sau să te sinucizi”.

Nu cred în mitologia mioritică care ne defineşte ca fiind manolici. Adică damblaua asta de-a dărâma întruna şi de-a construi mai departe. Tocmai datorită ei nu avem nici economie solidă, nici şcoli puternice, nici cultură, nici politică! Şi nici statornicie în Dumnezeu! Nu cred nici pe departe pe Titu Maiorescu care zicea că “decât să ai şcoli slabe mai bine deloc, decât pinacoteci fără artă frumoasă mai bine de loc”. Căci eu sunt de părerea lui Michelangelo: “problema oamenilor nu este că ţintesc prea sus şi eşuează, ci că ţintesc prea jos şi reuşesc!”

La Mulți Ani România!


miercuri, 30 noiembrie 2016

Eu iubesc România. Şi e de ajuns. - Nicolae.Geantă

Samuel Huntington spunea că linia ce marchează civilizaţia lumii trece prin Transilvania. Adică dincolo de Curbura Carpaţilor ai fi în neant al bunului simţ. Nu-l cred nici pe el şi nici pe Lucian Boia. Ultimul zice că România e ţară de frontieră a Europei. La est de noi nu înseamnă automat iadul. Dar nici la vest nu intri în Rai. Nu-l cred nici pe-un senator câmpinean care spune că în prezent nu mai este nevoie de naţionalism...
citeşte tot articolul AICI

Dacă vrei să citiţi ce am mai scris despre România faceţi click pe linkurile de mai jos!









vezi şi România, Românism, Români

Din Luxemburg sâmbătă seara

Am ajuns în Marele Ducat al Luxemburgului vineri pe la amiază, după două aterizări eşuate la Charleroi. Şi peste 70 minute zbor deasupra Belgiei. Sunt uimit de verdeaţă şi de relief. Mă gândeam să fie un teritoriu mai plan, dar dealurile ajung la 559 metri. Cerul e înnorat. De fapt Luxemburgul e una dintre regiunile cu cele mai puţine zile însorite din vestul Europei. Motiv pentru care lumea e extrem de stresată. Apropos, luxemburghezii sunt cei mai nefericiţi oamenii din lume. Şi printre primii sinucigaşi. Cu toate că ţara de 2596 kmp, adică 55 % din judeţul Prahova, are cel mai mare venit (PIB) din lume pe cap de locuitor: peste 108.000 euro (conform FMI)! Asta denotă din nou că banii nu aduc fericirea! 

Luxemburgul este unul dintre statele cele mai stabile politic din lume. Cu o constituţie din 1868, singura monarhie europeană condusă de un duce (în prezent Henri), este membru fondator al UE şi NATO, dar şi al ONU. Prin urmare, luxemburghezi pot circula fără viză în 172 de ţări (din 196). Decât elveţienii şi canadienii stau mai bine ca ei.

 Paradis fiscal (impozitul pe profit poate fi mai mic de 1% în timp ce în UE e de 20% iar în USA de 40%), „grande ducat” din sudul Ardenilor a atras unele dintre cele mai mari firme mondiale. Skype şi Amazon sunt numai două din celebrele companii ce au sediul mamă aici. Sunt fanatici după tehnologii moderne şi dezvoltarea IT (locul 2 mondial), astfel că luxemburghezii au a doua viteză de internet din Europa (după România evident!). De asemenea sunt locul 4 pe glob la Indicele Calităţii Vieţii. PIB-ul ţării e de 60 miliarde dolari/an (România are 181 mrd. USD/an). Dar au şi datoriile cele mai imense din lume: 3,76 milioane dolari/locuitor.

marți, 29 noiembrie 2016

Dacă vrei să îmblânzeşti oameni… - de Nicolae.Geantă

Am asistat fără să vreau, nu odată, la discuţii savante ori ba, în urma cărora „îmblânzirea” a eşuat. Fie pe stradă, în familii sau chiar în biserică. „Nu îmi voi mai bate gura”, devine sintagma care ne ţine apoi la distanţă de cel ce pare de neatins. De „sălbatic”.

Am descoperit o soluţie la Antoine de Saint Exupery (în volumul „Micul Prinţ”), care descrie întâlnirea dintre o vulpe şi prinţ. Felina îi cere s-o îmblânzescă. Prinţul îi spune că deşi ar dori, nu are timp. „Am de descoperit prieteni şi lucruri”. „Nu cunoşti decât lucrurile pe care le îmblânzeşti, e replica vulpii. Oamenii nu mai au timp să cunoască nimic. Cumpără lucruri de-a gata de la negustori. Dar, cum nu există negustori de prieteni, oamenii nu mai au prieteni. Dacă vrei un prieten, îmblânzeşte-mă!”. Întrebând-o ce ar trebui să facă, vulpea îi spuse că trebuie să aibă răbdare. Apoi s-o privească de departe fără să spună nimic. Pentru că limbajul e sursă de neînţelegeri. „Dar, în fiecare zi, te vei putea aşeza un pic mai aproape!"

Vă mai împărtăşesc ceva. Un pastor nou la o biserică veche a vrut să mute amvonul dintr-un colţ în centru. Fraţii l-au refuzat categoric. Sfânta tradiţie. Pastorul nu a spus nimic. Dar a mutat puţin câte puţin amvonul până l-a adus în locul dorit. Odată ajuns acolo nimeni nu a mai făcut niciun comentariu…

Dacă vrei să îmblânzeşti oameni nu-i ocoli. Dacă vrei să-ţi câştigi vrăjmaşii n-o face cu artilerie de vorbe. Întîi taci. Apoi apropie-te încet de ei. Şi.... se vor învăţa cu tine! Aşa a câştigat Hristos tâlharul când S-a lăsat atârnat în piroane pe Cruce. Iar tâlharul ăla sunt… eu!

Îmblânziţi oameni! Cerul e plin numai cu oi...

Nicolae.Geantă


duminică, 27 noiembrie 2016

sâmbătă, 26 noiembrie 2016

Mică alarmă despre abuzul sexual! - de Nicolae.Geantă

Avea numai 19 ani. S-a prăbușit pe covor și l-a inundat în lacrimi. "M-a batjocorit! Mi-a promis că ne căsătorim..., m-a abuzat sexual..., și acum îmi întoarce spatele! E mincinos notoriu!" (El nu a recunoscut că ar fi avut relații intime cu ea)". E numai o mică part din tragedia unei fete frumoase, din biserică, abuzată de un șmecheraș spiritual. Dar șocul la care urechile mele abia au rezistat a fost următorul: "Știți, frate Nicu, noi suntem mai multe surori acasă. Eu sunt a patra, și singura care am scăpat neviolată de tatăl meu necreștin!". M-am prăbușit odată cu ea! De fete abuzate, de tineri ce pozează în Casanove sau sfinți am tot auzit. De naivitatea femeii știu pãnă și analfabeții. Dar de trei fete abuzate de tatăl lor? Inexplicabil. (Evident că mama  fetelor, o creștină devotată, a divorțat de "bestie" cu care avea și patru băieți).

Studii despre abuzul sexual nu se prea fac în Romãnia (tocmai de aceea visez de ani buni să fac un "centru de cercetări și statistici creștine" - dar nu am fonduri). Dar scroll-ul știrilor e mereu abundent cu fetițe abuzate de ibovnici maturi, hărțuite de bătrâni, de profesori, sau violate chiar de... părinți!

Abuzul sexual, violul, e un fenomen ce lovește ca o tornadă. În USA (că ăștia au studii) una din trei fete, și unul din șapte băieți au fost victimele abuzului înainte de 18 ani. Dar peste jumătate dintre cei violați nu au spus nimănui timp de un an! Într-un studiu despre "Agresiunea sexulă" peste ocean,  65 % dintre băieți au declarat că "este acceptabil să-și violeze prietena (agresiv chiar) dacă prietenia cu aceasta a trecut de cca 6 luni! 25% cred că este ceva "acceptabil dacă băiatul a cheltuit bani cu fata", iar 87% văd ca normalitate ca un soț să-și violeze soția?

vineri, 25 noiembrie 2016

Lacrima fiului încărunțiț - de Vladimir Pustan

Porcii rămăseseră în urmă cu râturile mirosind a verigi de aur fals… Luna râdea cu dinţii ştirbi de babă clevetitoare şi casa-i părea străină ca o mireasă căzută la împărţeală pe întuneric. Ştia că lipseşte bucuria dincolo de geamurile cu perdelele de ceaţă şi tristeţe lăsate. Venise la ceas de uitare, când nimeni nu mai aştepta nimic, când visurile aveau colţuri de coşmar şi amintirile prinseseră cocleala deznădejdii.
Cărunt… Intrase zăpada în părul negru şi iarna nefirească se încăpăţânase să rămână cu mâna în beregata tinereţii, tăind pădurea de la rădăcină şi plantând mesteceni albi.

Când ne-ai lăsat porunca milei - de Traian Dorz

Când ne-ai lăsat porunca milei pentru aproapele sărman,

noi am simţit, Isus, că Tu eşti acel duios Samaritean.
Căci, vai, şi noi eram odată căzuţi tâlharilor cumpliţi,

strigând zadarnic după milă, zăceam uitaţi şi părăsiţi.
Şi n-a fost nimeni să ne-ajute, căci cine oare-ar fi putut,

când sufletul zăcea-n pierzare atât de-adânc şi greu căzut?
De n-ar fi fost a Ta iubire, Preamilostiv Samaritean,

noi n-am fi-aflat nicicând odihna din sfântul mântuirii han.
O, dă-ne dragostea de semeni, cu-a Ta blândeţe să-i iubim,

spre mântuirea tuturora porunca milei s-o trăim.
Traian Dorz

luni, 21 noiembrie 2016

Vladimir Pustan - Mai e puțin | 8. Cãnd vom pleca

Video by CireșariiTv
Beiuș, Biserica Sfånta Treime
20 noiembrie 2016

Aşteptare...

Eu te-am strigat cu disperare, cu-nfrigurare si plangand,
Şi-am auzit o voce blanda si iubitoare raspunzand;
Eu te-am rugat sa-mi dai lumina, calauzire inteleapta,  
Cu nesfarsita bunatate, Tu mi-ai spus numai atat: “Asteaptă!”

S-astept? Cat sa astept? De ce?... Stateam infrant si ratacit.
Oare e mana Ta prea scurta? Urechea Ta n-a auzit?
Şi în genunchi a cata oara te-am implorat un semn sa-mi dai?
Vreau un raspuns la rugaciune, spune-mi doar: ”mergi”, sau spune-mi: ”stai”,

 M-ai invatat sa vin la Tine sa cer, sa cred, si voi primi,
 Tu ai promis ca esti cu mine, c-o să m-ajuti oriunde-as fi,
 Dar ma simteam pierdut si singur. Strigam… Tu raspundeai in soapta
 Cu dragoste si cu rabdare: ,”Copilul meu iubit, asteapta!”

 Eram dezamagit si totul mi se parea cumplit, nedrept.
 Priveam spre cer cu neputinta... Sa mai astept? De ce s-astept?
 Atunci ai coborat la mine si m-ai privit în ochi. Plangeai...
 Mi–ai  spus: “Doreai un semn, o voce..., atât e tot ce îţi doreai?

 As fi putut sa clatin muntii, sa-ntunec soarele pe cer,
 As fi putut s-aprind  vazduhul, sa-i inviez pe cei ce pier.
 Daca ti-as arata intruna ce sa alegi sa-ti fie bine,
 Tu ai avea raspuns la toate, dar… nu m–ai intalni pe Mine!

 Nu ai putea simti iubirea cu care-i inconjor pe sfinti,
 Nu ai putea primi puterea pe care-o dau celor infranti,
 N-ai astepta tacut o raza s-alunge norii disperarii,
 Nu ai simti odihna sfanta venita-n urma incercarii ...

 N-ai sti sa umbli prin credinta, nu m-ai vedea că-s langa tine,
 Inima ta cea zbuciumata nu s-ar mai odihni in Mine;
 Nu ai cunoaste revarsarea iubirii mele pe deplin
 Cand Duhul Sfant iti umple viata cu pace si cu har divin.

 Daca durerea ta ar tine numai o clipa... n-ai lupta,
 Nu ai cunoaste biruinta ce poti s-o ai prin jertfa Mea,
 S-ar implini visele tale, dar dorul Meu s-ar spulbera,
 N-as mai putea sa fac din tine o perla in comoara Mea.

 Deci fiul Meu, mergi prin furtuna gandind la zilele seine 
 Stiind ca cel mai mare dar e… sa ma întâlneşti pe Mine!
 Chiar daca nu gasesti raspuns si viata-ti pare prea nedreapta
 Sa-ti amintesti ca sunt cu tine chiar si atunci cand spun “Aşteaptă!”.”

* nu cunosc autorul!
** mulţumesc Rebeca Pelmus pentru sesizarea poemului





duminică, 20 noiembrie 2016

Ce n-a știut Biserica din Pergam

Text: Apocalipsa 2:12-17

Dispozitio
Dacă Efes era cel mai uriaş oraş al vremii, dacă Smirna era cea mai frumaosă cetate, Pergam era cel capitala Asiei Mici. Dacă Efes era renumită pentru bogăție, iar Smirna pentru comerț, Pergam era renumită pentru cultură. Avea o bibliotecă cu 200 000 cărți, altarul lui Zeus, templul zeiței Atena și cel mai important sanatoriu (Asclepius) din Asia. Numai că vindecarea aici era făcută de medici ocultiști!
Ei bine, tocmai aici, unde era scaunul de domniei al Satanei, apostolii (se pare că însuşi Pavel) au semănat o biserică! A fost cea mai persecutată din întreaga istorie. Mii de amrtiri!
Şi totuși, ce n-a știut Pergamul de a ajuns astăzi numai ruine? Cum am putea să evităm să le călcăm pe urme?

Biserica din Pergam în zilele noastre
Inventio
1) Dumnezeu nu doar că știe toate lucrurile, dar e prezent peste tot
- au rezisat prigoanei
- în prigoană biserica creşte, în idolatrie se divizează!

2) Nicolaitii au învățături, dar nu au... sfințenie!
- au acceptat şi cu Hristos şi cu idolii

3) Piatra albă o primește numai cine păstrează haina albă
- pe piatră e un nume ştiut doar de Domnul şi de cel ce o primeşte
- după întâlnirea cu Iacov Dumnezeu i-a schimbat numele! Dar şi viaţa!
- ce nume spun cei de lângă tine că ai?

Concluzio
Pergam nu s-a pocăit chiar dacă a cunoscut suferința. Astăzi "bazilica roșie" e o imensă ruină. 
Eu și dumneavoastră știm ceea ce Pergam a încălcat. Dar nu e suficient doar să știm. Ci trebuie să trăim!

Isaura Gheorghiu - colind ♪ ♥ ♫°◦ ◦° °- De-ar fi să vii de Crăciun

video by ProcrestinMedia

sâmbătă, 19 noiembrie 2016

Cum am predicat ieri la 16,00 la Gaudeamus...

Gaudeamus, 18.11. 2016
Vineri 18 noiembrie 2016. Târgul de carte Gaudeamus. La "Romexpo" Bucureşti. 5 lei biletul de intrare. Un pavilion tixtit de edituri. Şi de lume. Protipendadă. Puhoi de oameni. Mii de oameni. Însetaţi de carte. Dar şi gură cască. Grupuri-grupuri în jurul autorilor. Domnul Andrei Pleşu e cap de afiş. Autografe. Interviuri. Şi oameni care pleacă fericiţi că au atins autorul preferat. Televiziuni, batalioane de reporteri şi fotografi aleargă de la stand la stand. Acolo unde-s lansări de carte. Pentru o astfel de lansare am ajuns şi eu.
cu  mama lui Vlad Schlezak

cu istoricul Nicolae Grosu
sala M. Sântimbreanu
La ora 16,00 la sala Mircea Sântimbreanu, editura Ecou Transilvan m-a invitat să prezint ultimul volum al prietenilor mei: Vladimir Pustan și Vlad Schlezak - CONSILIERE CREȘTINĂ MULTIDISCIPLINARĂ. 

O carte care abordează ceva unic în România. Consilierea profesională în echipă. Până acum consilierea o făceau doar medicii singuri. Sau pastori ori preoţii. Primii dădeau numai pastile. Fără Dumnezeu. Ceilalţi evitau totalmente medicamentaţia. Noul model doreşte să se lucreze mână-n mână. Nu există pastile fără Dumnezeu. Dar nici medicii nu sunt de la Satana...

La microfonul Radio România am vorbit oamenilor despre necesitatea Consilierii Creştine Interdisciplinare. Mai ales într-o Românie care cheltuie anul vreo 50 milioane de euro pe pastile pentru depresivi. Despre soluţiile pe care le oferă manual autorilor Pustan&Schlezak. Despre faptul că atunci când consilierea se va face în "clinicile bisericilor", cum îi place să spună termenului medicul Schlezak, spitalele nu vor mai avea paturi supraetajate. Nu vor mai fi înghesuite chiar şi-n toalete! Atunci Guvernul va cheltui mai puţini bani cu spitalizarea, cu medicamentele, cu personalul medical. Ba chiar şi poliţia va face mai puţine dosare. Atunci oamenii vor fi mult mai fericiţi. "De ce oare noi nu avem curaj să facem plăcintă de mere fără mere, dar credem că putem fi fericiţi fără Dumnezeu", am întrebat retoric spre încheiere.

La finalul prezentării Nicolae Grosu, un istoric renumit din România, m-a surprins cu aprecierile faţă de ceea ce am prezentat: "Ce profesie ai dom'ne? Vorbeşti foarte dinamic..." Un inginer hidrotehnist de la Porţile de Fier a declarat că "aşa mesaj nu a auzit niciodată". Un scriitor din Cluj a venit să caute soluţii pentru depresie sa. Şi amănuntele ar putea continua...

După câteva discuţii cu oamenii m-am învârtit ceva timp prin pavilionul cu milioane de cărţi. Ştiţi ce m-a uimit? Că pe aleea principală de la intrare dominau munţi de cărţi despre... succes! Cu soluţii la probleme de psihiatrie, cu soluţii pentru depresii, pentru menţinerea familiilor întregi, pentru educarea copiilor, pentru modul cum trebuie să zâmbim chiar... Asta caută românii disperaţi. Să scape de probleme, să aibă succes, să fie fericiţi. Dar... fără Dumnezeu!

Când am ieşit pe porţile "Romexpo" înţelesesem de ce e şi mai mult nevoie de cartea pastorului Pustan şi-a medicului Schlezak: oamenii sunt prea disperaţi! În drum spre casă am vorbit la Londra prin telefon cu Vlad Schlezak: "mă bucur că ai putut să evanghelizezi oamenii de la Gaudeamus", mi-a spus medicul cu care fac echipă de consiliere. După discuţie am lăcrimat. Apoi i-am mulţumit lui Dumnezeu care nu mă trimisese la Gaudeamus să fac prezentarea unei cărţi, ci să fac evanghelizare! La târgul de carte de la Romexpo nu făcusem asta niciodată! Seara mi-a scris şi "patriarhul" Pustan: "Bravo... Acolo ar trebui să fim". Exact, să predicăm la Gaudeamus. Abia aştept până la anul!