Fundaţia CIREŞARII

luni, 31 octombrie 2016

La McDonald's servit de-o... vrăjitoare!

Când am intrat azi trei minute în McDonald's-ul din Ploieşti Nord m-am trezit direct în lumea lui Merlyn. A lui Scaraoţki mai bine zis. Cucuvele atâtnate de lustre, pânze cu căpăţâni de mort, lilieci negrii din carton care pluteau deasupra capului, pânze pictate cu sânge. Dovleci care scoteau limbi de foc. Cu dinţi de rechin. Tablouri de groază. Fetele de la casa de marcat tatuate pe obrazul stâng cu simboluri macabre... Într-un colţ o vrăjitoare vopsită care aranja jocuri copiilor ce mâncau parcă sedaţi. Părinţii admirau cu privire tâmpă. Altă diavoliţă debarasa. Iar nişte copile de-a şasea sau a şaptea cu coarne de... diavol! Am vrut să strig ca Nică: "Iaca pozna". Dar liceenii ce sunt cu mine mă suspectează de analfabetism: "E halloweenul...". 
Oamenii intră, comandă şi halesc pe fugă. Nu fac rugăciuni nici înainte de fast-food, nici după. Înghit grăbiţi din pungile aduse de... vrăjitoare! Hipnotizaţi ca Eva în grădina Edenului, când Dracu' cel mare a venit în şorţul de bucătărie să-i ofere pe tava-i aurită un fruct interzis!
M-am gândit că în copilăria mea macabrul era macabru. Groaza era groază. Greaţă. Scârbă. Astăzi horror-ul a devenit distracţie... Şi unii o beau ca pe sirop! Nu e de mirare de ce creşte numărul de teribilişti ce scot satârul să dea în Dumnezeu!
Învăţaţi oamenii să nu se lase serviţi de diavoli. Nici măcar la McDonald's. Sau cred unii că eu aş fi de modă veche? 

vă recomand să citiţi şi 
Coarnele Hallowenului
"...sărbătoarea dovleacului cu cap de mort a umplut România. De la profesori şi actori, până pe uliţele satelor din creierii munţilor, elevii au învăţat să colinde cu dovleacul aprins. Adică în numele Satanei. Colindă ca de Crăciun, dar nu cu traiste de covrigi, şi nici cu vestea bună că s-a născut Mesia, ci îmbrăcaţi în haine de drac! Mascaţi, cu sânge fals pe obrajii lucioşi, cu coarne ca ăia răii - dar şi cu cruciuliţe la gât, cu cearşafuri albe peste trup - ca stafiile, bufniţe, vârcolaci, huhurezi sau vampiri, tinerii se dau malefici. Şi devin. Se cred Merlin, sau nu ştiu ce e mama Omida. "Noi suntem vrăjitoare bune, dle profesor", a strigat o "diavoliţă" de liceu unui coleg. Nu ştiam că se poate şi vrăjitori buni. Adică şi draci cumsecade..."

pentru continuare click AICI

Conferinţă pentru liceeni: Alin Jivan în dialog cu Nicolae Geantă

Campionii se fac nu se nasc!
Câmpina, 3 nov. 2016

Vladimir Pustan - Ce să facem să fim plăcuți Domnului

30 octombrie 2015
Video by CiresariiTv

sâmbătă, 29 octombrie 2016

Se poate ieși din rutină? - de Vladimir Pustan

Marcu 10:46-52

Zilele arată la fel. Luni, marți, miercuri… Trezirea la ora 6:00. Baie, bucătărie, soțul pleacă la 7:00, copiii la 7:30, tu la 8. Vii la 15, pâine, magazin, mâncare, curățenie, teme cu cei mici, un serial coreean, seara în pat, apoi la 6 sună din nou ceasul. Știi ce te așteaptă, nimic nu te mai surprinde, anii trec, ești doar un robot în așteptarea pensiei.

Bartimeu, un orb în Ierihon. El nu avea zile, avea doar noapte. Una lungă și mirositoare. Nu se spăla, banii în mână îi știa după greuate, contur, mărime. Bani de-o pâine și rar ceva smochine. Și nopțile toate erau la fel. Fără templu, fără casă, fără impozite de plătit, fără să știe ce e iubirea. Era un orb din naștere. El nu avea nevoie de vindecare, ci de o minune…

Suntem responsabili pentru viața noastră. Va trebui să ne asumăm responsabilitatea pentru ceea ce suntem. De multe ori dăm vina pe alții pentru eșecurile noastre, neîmplinirile, refulările și alte lucruri care ne fac să urlăm la lună. În pușcării, 99% din pușcăriași sunt siguri că sunt nevinovați. Patronul țipă la angajați, soțul la soție, mama la copii. Și toți la câine.

Cine alungă foamea după neprihănire

Text: Matei 5:6 "Ferice de cei flămâzi după neprihănire"

Inventio
Oamenii sunt flămânzi. Nu doar după pâine. Se vede în goana după bani, afaceri, diplome, poziţii, celebritate, frumuseţe, modă, sănătate, sex... Dar după neprihănire!

Dispozitio
Cartea Evrei (2:7) spune că omul a fost creat cu puţin mai jos decât îngerii. Prin urmare, el nu e încă înger dar va trebui să lupte să ajungă ca unul din ei. Îngerii sunt sfinţi. Dumnezeu este sfânt. Prin urmare omul trebuie să devină sfânt. Fără pată, Neprihănit.
Care sunt piedicile, impulsurile care alingă această foamete?

1. plăcerile vinovate ale lumii
- vezi Dima (2 Timotei 4:10)
- fiecare sărut al lumii e un pas mai aproape de moarte
- prietenia lumii e vrăjmăşie cu Dumnezeu (Iacov 4:4)

2. mândria / plinătatea de sine
- cine e plin de el e gol de Dumnezeu
- Laodiceea - nimeni nu e mai sărac decât cel ce crede că este bogat (Apoc. 3:17)
- Billy Graham: "Nci un om nu e mai gol decât acela care este plin de el!"

3. păcatele ascunse / nemărturisite
- gunoiul sub preş nu face o casă curată
- păcat nemărturisit - amărăciune - Satan - fuge pofta de neprihănire
- David a avut lepră, Acan a trebuit să piară!

4. neglijarea vieţii omeneşti / prea ocupat pentru Isus
- timpul pentru El e timpul pentru noi
- cine neglijează sufletul îşi împietreşte inima
- Şi înţeleptul Solomon a căzut!

Concluzio
Numai Tata are pâine care satură!
Fiule, tot ce-i al meu e al tău! (Luca 15:31)

Nicolae.Geantă

vineri, 28 octombrie 2016

România are 480 de avorturi la 1000 de nașteri!

Romania are cea mai ridicata rata de avort din Europa: 480 de avorturi la 1.000 de nasteri, ceea ce inseamna ca aproape jumatate din copiii conceputi sunt avortati.

Este o rata de peste doua ori mai mare decat media Uniunii Europene.

Datele apar intr-un raport din 2012 al Organizatiei Mondiale a Sanatatii, citat intr-o dezbatere pe tema optiunilor contraceptive disponibile in prezent.

Totodata, Romania inregistreaza si cea mai mare rata a mortalitatii materne: 27 decese la 100.000 de nasteri.

In ceea ce priveste rata sarcinilor in randul adolescentelor, intr-un studiu realizat de Institutul National de Statistica in perioada ianuarie 2012 - martie 2013, se arata ca, pe segmentul de varsta cuprinsa intre 15-19 ani, au fost inregistrate 12.073 de gravide, dintre care 7.547 au ales sa intrerupa sarcina.

Sursa: Ziare.com

Uneori... - de Nicolae Geantă

Un tânăr păşeşte cu reverenţă spre bătrânul diacon al parohiei: "Sunteţi creştin?". "Uneori", răspunde slujitorul cu faţa plină de zâmbet. Mai adevărat decât şi-a dat seama. Răspunsul său sincer a uimit interogatorul. Însă eu am înţeles că face cât un milion de declaraţii! Pentru că mulţi dintre noi suntem creştini numai uneori!

Uneori mergem la biserică...
Uneori suntem gata să fim sfinţi!
Uneori suntem gata să eradicăm sărăcia...
Uneori suntem buni...
Uneori avem milă!
Uneori predicăm Evanghelia...
Uneori credem în rugăciuni!
Uneori facem voia lui Dumnezeu!
Uneori...

Şi restul timpului? Neglijăm să-L luăm serios în seamă pe Hristos!

Dacă creştinii nu ar fi creştini decât uneori, lumea nu ar mai alerga bezmetică în noaptea materialsmului! Tinerii nu ar mai fugi din biserici spre discoteci! La colţ de stradă n-ar fi doar cârciumi ci megachurch-uri. Avorturile nu ar mai depăşi naşterile! Musulmanii nu ar mai împânzi Europa! Teroriştii nu ar mai atrage adepţi! Homosexualii nu şi-ar mai face de cap! Iertarea nu ar mai fi decât din buze! Ochii ori buzunarele nu s-ar mai închide când trece colecta. Iar Bibliile s-ar schimba mai des ca periuţele de dinţi. Din cauza tocirii...

Când eşti "creştin uneori" efectul se vede chiar dacă cei din jur sunt orbi. Aici credeţi-l pe Emerson: "Ce sunteţi vorbiţi atât de tare încât nu pot auzi ce spuneţi!" "A face doar teoria creştinismului şi a-l practica doar cât ne convine, nu este ceea ce-l sperie pe Satana", spunea Billy Graham.

Alarmă fraţilor! Cu Hristos nu putem trăi alternativ! Apropos, ce-aţi zice dacă Dumnezeu ar fi Dumnezeu doar uneori?

PS: Abia acum am înţeles eu de ce domnul Johannis a cântat în strună LGBT-iştilor! Pentru că nu e creştin decât... uneori. În rest e... preşedinte! Oricât de rău ar fi făcut declaraţia domniei sale, în ea este şi-un bine: a mobilizat creştinii să spună cine sunt (ei)! A scos din noi acel "uneori"...

Simpozion ALTFEL pentru liceenii din Câmpina

***
marţi 1 nov. 2016, ora 8,00 - DISCRIMINAREA
invitat consilier şcolar prof. Ruxandra Corodeanu
***
miercuri 2 noiembrie 2016, ora 10,00 - Olanda, cum să fii mic dar... mare!
invitat pastorul olandez Jurjen Nagel
***
joi 3 noiembrie 2016, ora 10 - CAMPIONII SE FAC NU SE NASC!
invitat gimnastul Alin Jivan, antrenor la clubul Steaua Bucureşti
***
moderator: dr. Nicolae.Geantă
***
media: Televiziunea Valea Prahovei, ziarul Oglinda de azi


joi, 27 octombrie 2016

Sunt, Doamne, copt pemtru cules - de Radu Gyr

Sunt, Doamne, copt pentru cules,
nu ca mi-s anii grea recolta,

cât mi-este inima o bolta
de crengi, sub rodul tot mai des.

Sunt, Doamne, copt pentru cules,

Sunt numai fructe si balsam.

Cu cât adun pe trup rugina,

cu-atât mi-e sufletul gradina,

si-i toata roade, ram de ram.

Sunt numai fructe si balsam.

Si când cu lacrimi Tu ma speli,

mai mult în rod eu strâng dulceata,
sa nu mai afli-n el nici ceata,

nici viermi amari, nici îndoieli.

Cu lacrimi fructele îmi speli.

Si daca pica tot mai des

din mine câte-o creanga frânta,

în vârfuri, sus, gradina cânta

si-asteapta marele cules.

Sunt, Doamne, copt pentru cules.

Radu Gyr

miercuri, 26 octombrie 2016

Învaţă-mă Doamne!

Învaţă-mă Doamne tăcerea s-ascult
Când viaţa-i ocean ce vuieşte...
Să caut pacea Ta în al lumii tumult,
Tăcerea din şoapte să ştiu să ascult
Când Duhul de Tine-mi vorbeşte!

Învaţă-mă Doamne să pot să iubesc
Când vorbe rănesc şi mă doare...
Când mare-i furtuna şi valuri lovesc
Să fiu o lumină, prin Haru-Ţi să cresc,
Pe-ale lumii cărări să fiu sare!

Sărbătoarea Mulţumirii la Biserica Izbânda Drăgăneasa

30 octombrie 2016, ora 18,00

luni, 24 octombrie 2016

Rugă

Mi-e sufletul ca un cireș în floare
Și-n floarea lui tot sufletul îl am!
Sunt mii de ramuri, și-o privighetoare
Vrăjită, cântă-n fiecare ram...

Furtuni ce-au smuls stejari din rădăcină
Trecură și prin floarea-i de zăpadă.
Dar, zbuciumându-i ramii de lumină
Lui nicio floare n-a putut să-i cadă.

O, Doamne, azi, când nimeni nu mai poate
Să biruie-al ispitelor sudum;
Când înspre iad duc drumurile toate
Iar înspre Rai mai duce-un singur drum;

Trimite-mi îngeri, astfel să ma poarte
Să nu mă întineze niciun greș,
Ca sufletu-mi, să ți-l aduc, la moarte,
Îmbătător ca floarea de cireș!

* Nu știu autorul!
(Îl știe cineva?)

sâmbătă, 22 octombrie 2016

Legea lui Lameh vs Legea lui Isus - de Nicolae Geantă

Am auzit cu toții zilele acestea că, la Pitești, un grup de părinți protestează ca un copil cu afecțiuni ADHD să fie scos afară din clasa odraslelor lor. Toleranță zero. Intoleranță. Virus care macină nu doar românii, ci tot mapamondul. Cine nu e ca noi să fie marginalizat. Scos din școli, din spitale, din biserici... Boala excluderii, vorba fratelui Pustan.

Mai mult decât stigmatizarea, intoleranța e gata pentru orice zgârâietură să dea drumul la sânge. Gata să atace la baionetă, să strângă de gât pe cel ce greșește, să distrugă pe cel ce nu e de acord cu ea. Intoleranța este setea care ucide!

BIblia ne spune că Lameh, unul dintre descendenții lui Cain (nu ai lui Abel, nu tatăl lui Noe), a fost într-una din zile rănit (Gen. 4:24).Nu știm dacă rana sa a fost de natură fizică sau psihică. Dacă a suferit in trup sau în duh. Dar, ce știm este că s-a răzbunat... ucigând! Legea sa a umplut apoi tot pământul: "Cain va fi răzbunat de șapte ori, dar Lameh va fi răzbunat de șapte ori câte șapte". Iar oamenii au devenit atât de răi încât lui Dumnezeu i-a părut rău că a făcut omul pe pământ și s-a mâhnit în inima Lui (Gen. 6:6). Și, a trimis potopul lui Noe.

La mii de ani mai târziu, Petru a venit în fața Mântuitorului mãhnit și plin de venin: "de câte ori să iert pe cel care greșește?". "De șaptezeci de ori câte șapte", i-a replicat Isus călcând legea lui Lameh in picioare! (Matei 18:22). Dorință ta de iertare trebuie să fie mai mare decât dorința lui de a greși.

Legea lui Isus e plină de iertare! De liniște. De pace. Legea lui Lameh nu are iertare. Iar neiertarea e otrava pe care o bei, sperând că moare celălalt!

Fiți toleranți! Nu stigmatizați! Acceptați pe cei slabi de lângă voi! Mulțumiți Domnului că nu sunteți în locul lor.

Beiuș,
22 octombrie 2016

vineri, 21 octombrie 2016

Ce înseamnă să fi mafiot - de Vladimir Pustan

Vameșii erau văzuți în societate ca ciuma bubonică, iar preoții îi puneau alături de prostituate. Dar femeile ușoare tot mai ofereau ceva contra cost. Vameșii doar luau, și Zacheu era șef peste ei.

Matei fusese și el vameș, dar Zacheu era vameș-șef. Urât, mic, escroc și hotărât. Se spune că a ajuns episcop de Cezareea și credem că nu putea fi un simplu popă.
            
Avea un nume predestinat ,,cel neprihănit” și nimeni sub soare nu a avut un nume mai departe de realitate, poate doar Iuda. Strângătorul de taxe pentru Roma, avea grijă să nu trimită împăratului tot ce recolta. Bogații de obicei sunt snobi și țepeni și de aceea unul ce fuge și se urcă într-un ,,ficus sicomorus” provoacă uimire.
            
Luca relatează întâmplarea aceasta după cea cu tânărul bogat – ca să arate că Dumnezeu nu exclude la paușal bogații din Împărăția Sa.
   

Nicolae Geantă la BB Harul Orăştie

duminică 23 octombrie 2016, ora 18,00

marți, 18 octombrie 2016

Dumnezeu e ca… zahărul! – de Nicolae Geantă

Mai erau cinci minute până să înceapă ora. Copiii de clasa a-V-a alergau prin sală gălăgioşi. Dar şi emoţionaţi. La ora 16 fix aveau testare la Religie. Când a intrat profesoara tot freamătul ca de pădure în furtună s-a transformat într-o linişte de deşert tropical. „Aş vrea să răspundeţi la întrebări cu cuvintele voastre, simple, la două întrebări: 1. Cine este Dumnezeu?; 2. Cum ştiţi că Dumnezeu există dacă nimeni nu l-a văzut?”. În 20 de minute toţi copiii au finalizat lucrarea. Profesoara le-a citit pe rând. 29 de lucrări erau repetitive. Cuvintele parcă erau aceleaşi: „Dumnezeu e Tatăl nostru”; „a făcut Pământul…, marea şi tot ce există”; . Dar a treizecea? E lucrarea lui Ernestino. Un pici blond. Mărunţel. „Vino şi citeşte-ţi lucrarea în faţa clasei”. Copilul vine şovăielnic. Se temea de o umilinţă în faţa colegilor. Lacrimile îi inundă obrajii. Învăţătoarea îl încurajează. Elevul începe citirea sughiţând: „Dumnezeu este ca şi zahărul pe care mama îl pune în fiecare dimineaţă în ceai la micul dejun. Eu nu văd zahărul în ceaşcă, dar dacă mama nu îl pune, simt imediat că lipseşte! Aşa este şi Dumnezeu. Chiar dacă nu-L vedem. Dacă El nu este în viaţa noastră, viaţa este amară şi nu are gust”. Sala a explodat în aplauze. Profesoara i-a mulţumit lui Ernestino şi a completet: „Vedeţi copii, ceea ce face din noi înţelepţi nu e să cunoşti multe lucruri. Ci să fim simplii dar să ştim că Dumnezeu face parte din viaţa noastră”.

Filosofii se chinuie să-L definească pe Dumnezeu cu idei. Pictorii îl scot din minte şi-L aştern colorat pe pânze. Pastorii îl scot din suflet şi-L clădesc în cuvinte... Iar noi muritorii, tot nu înţelegem… Dumnezeu nu e un concept greoi. Un neconcept. E simplu ca şi cămaşa lui Hristos. E respirabil ca şi aerul proaspăt de ianuarie. E dulce ca şi zahărul! Numai că nu poţi să şti toate astea decât dacă l-ai gustat mai întîi!

Vrei să trăieşti frumos, să trăieşti înţelept? Nu uita să pui zahăr în viaţa ta!


Nicolae.Geantă

luni, 17 octombrie 2016

De amiciţia - de Sefora Geantă


„Prietenul adevărat iubește oricând și în nenorocire ajunge ca un frate” (Proverbe 17:17)

Sunt oameni cu care obișnuiai să vorbești zi de zi, și cu care acum nu mai vorbești deloc. Oameni pentru care ai plâns, și acum ți-au întors spatele. Sunt oameni în care ai investit, iar răsplata lor a fost să arunce cu pietre. Și oameni în care ai avut cea mai mare încredere și au șters cu sufletul tău de podea. Și nu te-ar fi durut atât, dacă nu ți-ar fi fost prieteni cei ce te-au rănit...

Alfred de Vingy zicea că are „prieteni de trei feluri: prieteni care mă iubesc; prieteni care mă înşeală; prieteni care mă detestă.” Știa și el că-i lumea plină de lupi îmbrăcați în blană de oi, care își dau toată silința să se apropie de tine, numai ca să fie la distanța minimă să te poată înțepa. Ei sunt ca purtătorii de HIV care își bagă acul în venă și după aceea merg la metrou să injecteze oameni nevinovați și să le transmită virusul. Vai de cei ce își ascund răutatea sub masca bunelor intenții! Într-o zi, vor muri înțepați de propriul lor ac!

Cât timp ești învingător, ai mulți prieteni. Dar langă cel învins, numai prietenii adevărați rămân. Cât timp ești bogat, crezi că le ai pe toate, și te bucuri de mulțimile ce roiesc în jurul tău, crezând că banii cumpără orice. Dar banii n-aduc fericirea. Orice poți cumpăra cu bani, poți să pierzi tot pentru bani.
Și mai degrabă e lângă tine la bucurie omul care a ramas de partea ta când  ai trecut prin suferință, decât invers. Desigur, excepție de la regula asta o face acea categorie de „prieteni”, care, nu-s lângă tine când ai succes, dar apar cu fața „posomorâtă” când ai eșuat, tocmai pentru că în adâncul lor se bucură când te văd căzut.

E lumea plină de Iude, dar mai sunt și prieteni adevărați. Iar dacă ți se pare ție că nu găsești așa ceva, învață să fii tu unul.

Căci un prieten adevărat...

pentru continure click SEFORASEAH

sâmbătă, 15 octombrie 2016

Dialog cu Creatorul

Vorbea-ntr-o zi un spic de grâu cu Creatorul său: 
"De ce mă legi, Părinte-atât de strâns în snopul Tău? 
Mă doare... Mai slăbește funia cu care mă-nfășori, 
Că nu-i niciun pericol între spicele-surori..." 
  
Dar Lucrătorul cel Divin mai aprig le unea. 
Și fir cu fir și snop cu snop, într-una aduna. 
Cuprins de Gândul Său ceresc, o clipă se opri... 
Privind la spicul îndrăzneț, cu dragoste-i șopti: 
  

Cinci disfuncții care pot distruge o biserică

1. Absența încrederii între membrii
2. Teama de conflict
3. Lipsa dedicării
4. Fuga de responsabilitate
5. Nepăsarea față de realitate

De ce să mulțumim Domnului - Vladimir Pustan

09 octombrie.2016
• Biserica Sfânta Treime Londra, Hendon

vineri, 14 octombrie 2016

La câte înmormântări a predicat Isus? - Vladimir Pustan

Ioan 11:30-44

La niciuna. Pentru că nu-i plăcea genul acesta de predici, a preferat să învieze morții. Un ,,oarecare Lazăr”. Dumnezeu nu are vedete, deși erau prieteni. De multe ori, Hristos ne iubește cu întârzierile Lui, pentru că dacă nu ar fi întârziat, nu ar fi putut zice ,,Eu sunt învierea și viața.” Pentru că adevărata viață urmează după învierea de obște, ce trăim acum nu e viață – cu facturi de plătit, diabet, copii care te părăsesc, prieteni care te trădează, pensie mică și luni dimineața.
            
Isus le-a dezamăgit și pe Maria și pe Marta. Pe Lazăr, până la moarte. A promis că vine când i-au trimis vorbă că Lazăr e bolnav, apoi sfântul lui Israel mai zăbovește patru zile. Vine când Lazăr e putred…
            
La fiica lui Iair a ajuns când fetița era încă frumoasă în moarte, la tânărul din Nain când descompunerea începea să-și facă drum, aici era degradare totală. Dar omul mort, e mort. Dacă păcatul e moarte, atunci nu mai contează că ești mort sau foarte mort. Deși spiritual vorbind, noi folosim îmbălsămarea în locul înviererii prin biserici sau suflete. Toți am păcătuit și suntem lipsiți de slava lui Dumnezeu.
           
Hristos are autoritate atât asupra vieții cât și a morții.
    

Mircea Roşca - Am decis să nu mai candidez la alegerile parlamentare... Am hotărât să îi slujesc lui Dumnezeu prin toată credinţa, trăirea si faptele mele!

L-am văzut prima dată la sfârşitul lui august anul trecut. După ce a predicat fratele Vladimir Pustan a venit în faţă plin de bucurie şi s-a predat Domnlui. Ne-am rugat pentru el. "Doamne, ai grijă de astăzi de fratele Mircea Roşca!" Peste două săptămâni, pe 12 septembrie 2016 a venit la Beiuş. Cu hainele de botez. Am stat în apă. L-am aşteptat. Era doar parlamentar în Prahova mea.Terminsem de botezat vreo 60 de persoane. Am ieşit din apă cu Adi Ţapoş. Cireşarii Tv s-a oprit. Biserica s-a ridicat să plece. Ştiam că Mircea nu s-a botezat. Ce face? Nu se mai botează? Şi, deodată s-a ridicat! Dar nu singur, ci cu soţia! Peste un week-end aveau 17 ani de căsătorie. A intrat în apă cu Vladimir şi Benoni Ardelean! Şi noi alţi doi pastori aistând de pe... mal! Luna următoare la botez i-am văzut cum intră în apă rudele. Apoi mama. Trei luni mai târziu s-a botezat şi tatăl său. Apoi rudele sale, prieteni...  A început să predice. În familie, în biserică, în partid. În Parlamerntul României! Este cel mai dinamic deputat. Am mers împreună la evenimente creştine... Ştiam ce a decis: va sluji Domnului cu toate motoarele! Ieri seară a făcut-o public. Citez:
"M-a ajutat (Dumnezeu, n.r.) sa simt si sa vad cat de pierdut si nefericit eram inainte, atunci cand eu credeam ca sunt pe cele mai mari culmi ale succesului si realizarilor pe toate planurile. Nu era nici un succes si nici o realizare, erau doar amagiri false ce ma faceau sa imi pierd atentia fata de lucrurile esentiale ce tineau de viata si familia mea! Dumnezeu a facut sa ma nasc din nou, sa descopar o noua viata, o viata plina de dragoste pentru toti, de iertare fata de cei ce mi-au gresit si pace fata de mine! Mi-am redescoperit familia mea minunata care imi aduce atata implinire ce nu se poate compara cu nimic din realizarile anterioare! Am inceput sa ma rog pentru cei ce mi-au facut rau si Dumnezeu a mers pana acolo, incat l-a facut pe cel ce a generat toate necazurile mele sa recunoasca in instanta ca sunt nevinovat. Nu am fost surprins, pentru ca Dumnezeu imi promisese ca imi va face dreptate si nu mai eram pasionat de deznodamantul procesului. Nu mai pot sa acuz pe nimeni de necazurile mele, pentru ca stiu ca numai bunul Dumnezeu a vrut sa ma treaca prin examenul asta, pentru a deveni omul ce sper ca am devenit acum. Nu am fost in viata mea atat de fericit si am inceput sa il implic pe Dumnezeu in tot ceea ce fac. Am vrut sa vad daca voia Sa este sa imi depun candidatura pentru un nou mandat in Parlament. Nu am primit acea pace pe care o simte un crestin adevarat care face voia lui Dumnezeu. Tocmai de aceea, va informez, prietenii mei dragi, AM DECIS SA NU MAI CANDIDEZ la alegerile parlamentare din decembrie si am hotarat sa aleg noua mea viata in care il voi sluji pe Dumnezeu prin toata credinta, trairea si faptele mele!" (vezi tot mesajul la https://www.facebook.com/roscamircea/posts/1147871801962248)
Felicitări pentru decizia înţeleaptă frate drag! Dumnezeu îi ţine minte pe cei care îl onorează! "Armata" în care ai intrat deja e cea mai numeroasă din lume! Şi are şi cel mai minunat Comandant!

joi, 13 octombrie 2016

Biruinţă! Chiar dacă a fost în 13...

Joi 13 octombrie. Timp mohorât. 8 grade Celsius. Nori irigă pământul de peste 48 de ore. "Doamne, mai ai în stropitoare?". E ora 13 şi plec acasă de la liceu. Fericit chiar dacă cerul e încă negru. La 19,00 avem întâlnire cu studenţii la UPG Ploieşti. Cu deputatul Mircea Roşca. Şi cu violonistul Marian Mocanu. Tema conferinţei este SUCESUL. "Doamne, ce să le vorbesc despre succes?". Îmi iau un covrig cald. Mâncarea cea mai frecventă la profesori. Covrigi calzi pentru care nemţii ne invidiază. (Ei se vaită că mănâncă chimicale!). Sună telefonul. Emanuel Păun. "Am o veste proastă frate... Rectorul UPG-ului ne-a respins cererea!". Cum adică? După ce săptămâna trecută aprobase? După ce tinerii au dat 800 de flyere prin cămine? După ce evenimentul s-a mediatizat chiar şi dincolo de hotare? "Şi care e motivul?". "Zice că ar avea cursuri în Aulă!". "Mai mergi odată şi roagă-l să ne ofere altă sală. Nu mai putem întoarce oamenii din drum". "Merg. Rugaţi-vă! Dumnezeu ştie că e războiul Lui şi trebuie să rezolve!"

Am plecat acasă. 20 de minute eram în maxi-taxi. Dar mintea mea... Ce să îî spun parlamentarului Roşca? Cum să îl sun pe Marian Mocanu? Dar pe cei câteva sute care ştiu de eveniment? "Dar Doamne, dacă eşuăm acum, cum mai intrăm noi data vitoare în campus? Cu ce obraz? Nu devenim neserioşi?". Acasă nu am poftă de mâncare. Ar trebui să pregătesc o predică nouă... Ideile fug. Parcă sunt un magnet care le respinge. Se face 14,30. Imediat 15,00. Emanuel nu mai dă nicio veste...

După ora 15 îmi dă Iosif (Rouă pentru Suflet) mesaj. "Dacă plouă nu pot ajunge!". "Nu va ploua! Nu vezi că iese soarele din cămară!". Dacă nu cântă nici el, ce facem Doamne?

Mă aşez să citesc. Nu pot. Dacă Marian Mocanu vine din Bucureşti şi nu mai facem nimic? Umblu prin curte. Mă rog... Nu mai am soluţii. Dar Hristos?

marți, 11 octombrie 2016

Tu, ești un om căldicel? - de Nicolae Geantă

Francis Chan m-a pus adânc pe gãnduri. Vorbește despre creștinii căldicei într-un mod în care rar am auzit. "Oamenii căldicei nu traiesc prin credință, spunea americanul. Viața lor e structurată în așa fel sa nu fie nevoiți să trăiască prin credință. Nu trebuie să se încreadă în Dumnezeu dacă se întãmplă ceva neprevăzut: au conturile lor de economii. Nu au nevoie de ajutorul lui Dumnezeu: au palnul lor de pensionare rezolvat. Ei nu depind zilnic de Dumnezeu: frigiderele lor sunt pline, iar ei sunt în general sănătoși. Adevărul este că viața lor nu ar arăta foarte diferit dacă ar înceta să mai creadă în Dumnezeu!"

"Oamenii căldicei, mai spunea Chan, iubesc pe alții, dar nu caută să-i iubească la fel de mult cum se iubesc ei însuși". Asta însemnă că ei iubesc numai pe cei ce îi iubesc, apreciază numai pe cei ce apreciază, fac bine numai celor ce le face bine... Dar asta și răii o fac!  "Dragostea lor e negustorească", vorba pastorului Iosif Țon. Adică "te iubesc pentru că...". Hristos, spunea Richard Wurmbrand, poruncește să iubești "în ciuda faptului că..." Dragostea căldiceilor e condiționată, e selectivă. Iar când iubești selectiv, în dragostea ta nu mai încape toată lumea. Nu mai rămâne nicio iotă de iubire pentru cei care nu te respectă, nu sunt ca tine... Adevărul este că un "căldicel" nu poate împărtăși în jur iubire...

luni, 10 octombrie 2016

Seară studenţească la UPG Ploieşti. Cu Nicolae Geantă, Marian Mocanu şi Mircea Roşca

joi 13 oct. 2016, de la ora 19
în Aula UPG Ploieşti
- un deputat, un violonist şi un profesor doctor mărturisind despre succes
moderator: Emanuel Păun
- aduceţi-vă prietenii, e ceai pentru toată lumea!

sâmbătă, 8 octombrie 2016

Sacrificul nesângeros - de Nicolae Geantă

Creştinul e destinat să învingă. ("Born win", am scris de zeci de ani pe Biblia mea). Dar victoria nu se câştigă cu pumnul, cu sabia. Cine scoate sabia de sabie va muri! Seculariştii cred că victoriile nu se câştigă fără o baie de sânge! "Sângele e util numai în logica sacrificiului", zicea Baconschi. Dar creştinismul a introdus în legea umană sacrificiul nesângeros! E cea mai profundă transformare a lumii!

Când a vorbit pe munte despre fericiri, Hristos le-a spus că victoriile creştine nu se câştigă prin pasivitate. Dumnezeu nu promovează un creştinism care nu răspunde răului (o pasivitate, o nepăsare tâmpă, aş numi-o eu), ci unul care răspunde răului dar... fără violenţă! Hristos vine şi spune: "vă trimit ca pe nişte oi în mijlocul lupilor". Dacă oile se iau la ciomăgeală cu lupii, desigur că va fi vai de cojocul lor. Dar oile au în ele bunătatea. Şi, chiar dacă o oaie fată/naşte anual doar un miel, iar un lup între trei şi cinci pui, totuşi lumea e plină de oi!

Legea talionului cerea "dinte pentru dinte". La violenţă se răspundea cu... violenţă! Hristos porunceşte ca violenţei să-i răspunzi cu bunătate. "Dacă cineva te loveşte peste obrazul drept, tu să îi întorci şi pe stângul". Obrazul drept lovit însemna înjosire, sfidare. Cine era lovit cu palma era socotit inferior. Hristos nu spune să acţionezi la fel, nici să laşi capul plecat, fiindcă sabia nu-l taie. Adică, o supunere slugarnică! Mântuitorul spune să îi întorci şi celălalt obraz. Dacă îi pui şi obrazul stâng la dispoziţie, de fapt araţi că eşti egalul său. Şi îl obligi să recunoască: niciun om nu e mai puţin important! Sacrificiu nesângeros...

vineri, 7 octombrie 2016

Există oameni de nota 10 - de Vladimir Pustan

Marcu scrie că Hristos a vrut să rămână ascuns într-o casă și să nu știe nimeni că era acolo, dar n-a putut. Nu poți, Doamne, să te ascunzi și să-ți lași creația să nu aibă la cine cerși. Tu ne-ai făcut, Tu să ne porți de grijă. Nu te lăsăm să Te odihnești – inima și gura noastră vor țipa la Tine în fiecare clipă. Prima Ta odihnă din Geneza a fost și ultima. Pentru că de atunci îl cauți pe Adam, sau te caută el…7
           
Grecoaica, cum zice Marcu despre ea, îl caută pe Hristos nu să-i aducă plăcintă, nu să-i spună mulțumesc, ci ca să-i ceară ceva. Avea o fată ce nu era moartă ca a lui Iair, ci avea un drac în ea, drac ce n-o lăsa să se spele, să-și termine școala, să-și respecte familia. Drac ce-o ținea toată ziua pe Facebook, iar când ieșea pe stradă o punea să fluiere după băieți. Drac ce-o punea să fumeze în baie, cățărată pe capacul de WC, să urle la lună și să înjure ca un polițist în prag de pensionare.
           
Mama s-a dus la Hristos, i-a întrerupt concediul, a fost pusă în fața unui examen dur, un examen de care nu avea chef – în necazul ei putea fi și fără el. Dar ia nota 10 și pleacă acasă, iar când ajunge acasă, fata dădea cu aspiratorul, iar în cuptor era plăcinta cu mere…
           

joi, 6 octombrie 2016

Cioara (fabulă)

O cioara traia in padure si era absolut multumita de viata  sa. Insa intr-o zi a vazut o lebada…

“Aceasta lebada  este atat de alba”, s-a gandit cioara. “Si eu sunt atat  de neagra. Aceasta lebada trebuie sa fie cea mai fericita  pasare din lume.”Cioara i-a comunicat lebedei ceea ce gandea. “De fapt”,  i-a raspuns lebada. “Simteam ca sunt cea mai fericita  pasare din imprejurimi pana cand am vazut un papagal care avea doua culori. Acum cred ca papagalul este cea mai  fericita pasare care a fost creata”

Apoi cioara l-a abordat pe papagal. Papagalul i-a explicat:  “Am trait o viata foarte fericita pana cand am vazut un paun. Eu am doar doua culori, insa paunul   are o multitudine de culori.”Mai tarziu, cioara a vizitat un paun de la gradina zoologica si a vazut ca sute de oameni s-au adunat ca sa il  vada.

miercuri, 5 octombrie 2016

Și-mi pare...

Și-mi pare așa ciudat
că se mai poate găsi atâta ură,
când viața e de-abia o picătură
între minutu-acesta care bate și celălalt

Și-mi pare ne-nțeles și trist
că nu privim la cer mai des,
Că nu culegem flori și nu zâmbim 
Noi, care așa de repede murim!

* nu știu autorul; primită de la Valentin Pop.

marți, 4 octombrie 2016

Sufletul nu zboară cu burta plină - de Nicolae Geantă

Nicolis Kazantzakis spune că niște vânători au prins în plasă un stol de porumbei. Degeaba s-au zbătut păsările să iasă... Mai mult, vânătorii au venit zi de zi și le aruncau grăunțe. Porumbeii se ghiftuiau disperați din hrana gratuită. Numai unul a protestat continuu. N-a vrut să mănânce nicio firimitură. În timp ce confrații lui se îngrășau, se rotinjeau, porumbelul postitor slăbea văzând cu ochii. Și, într-o dimineață, când vânătorii au venit cu cuțitele să taie porumbeii, slăbuțul nemâncat a ieșit printr-un ochi de plasă și a zburat! Abstinența îl făcuse liber! Morala? Sufletul nu zboară cu burta plină!

"De ce nu mai e Anglia misionara ce a fost odată?", a întrebat un pastor român colegii britanicii la o conferință în Albion. Și, un bătrânel s-aridicat în picioare, a scos un portofel și l-a fluturat în fața tuturor: "Când nu le-aveam pe astea, îl aveam pe Dumnezeu, acum avem portofele și pe Dumnezeu lipsă!

"Te-ai îngrășat, te-ai îngroșat, și te-ai lățit (Israele). Și ai zvârlit din picior!", zice cartea Geneza (49:11). Cât a fost în nisipul pustiei poporul a fost smerit. Când a ajuns în verdele Canaanului a dat fuga la idoli!