Fundaţia CIREŞARII

marți, 22 august 2017

Sunt vinovați părinții când pruncii greșesc? - de Nicolae.Geantă

Cea mai puternică lovitură pregătită de diavol pentru părinți este să ne eșueze copiii. Suferința pentru ei e mai grea decât pentru noi. Am întâlnit în ultima vreme părinți zdrobiți de greșelile pruncilor lor. S-au străduit, au muncit, i-au sfătuit cum au știut mai bine, i-au susținut în scoli, au făcut împrumuturi pentru eî. Dar pruncii, păcatul din ei, le-au refuzat povețele și le-au întors spatele! Au plecat în lume, s-a amestecat cu ea, au început să curvească, să fumeze, să sse drogheze, sunt plin de tatuaje, urasc pe Dumnezeu! Și-au părăsit părinții răniți, în lacrimi... Unii nici nu mai dau nicio veste!

Sângerez alături de astfel de părinți. Am prieteni care trec prin prese asemănătoare! Mă doare însă dublu atunci când astfel de părinți primesc batjocuri în loc de o mână întinsă. Nu de la pruncii lor, ci de la frați, de la prieteni! Sunt condamnați, sunt puși la zid: "dacă erau pocăiți nu făceau copiii lor așa ceva?"' "trebuie să fie o hibă undeva!", zic cârcotașii. Sigur?

Cunosc o mulțime de creștini de o bunătate ca a lui Dumnezeu. Pocăiți ca sfinții de pe paginile Scripturii. Dar copiii lor sunt răi ca fiii lui Eli! Cine e vinovat? Părintele?

E vinovat Adam pentru crima lui Cain? E vinovat Isaac pentru căsătoriile greșite ale lui Essau, ori David pentru revolta fiului său Absalom? Unii ar spune da. Că noi iute mai găsim nod în papură! Bun, dar atunci cine e vinovat când fiul risipitor i-a cerut tatălui său partea de avere și-a plecat de acasă? Sau nici tatăl acestui fiu nu și-a făcut cum trebuie datoria?

Nu, nu sunt părinții vinovați pentru derapajele copiilor! Fiecare decontează factura proprie! Alegerea făcută. Copiii se duc, fac gafe, tocmai pentru că nu au o întâlnire cu Dumnezeu! Uneori trebuie să se prăbușească de tot ca să-L găsească...

Nu cârtiți niciodată când un părinte are probleme cu copii! Mai degrabă mulțumiți că dvs aveți copii minunați! Nu acuzați pe nimeni. Ci fiți lângă elaproape

Nicolae.Geantă

Westport, North Carolina

Eclipsa trece, Soarele rămâne

Azi a fost isterie mare în SUA. Toate canalele de știri au vorbit numai despre Eclipsă. Prima eclipsă totală în USA în secolul 21. Oameni de toate vârstele au făcut blocaje în trafic alergând la prânz spre mijlocul "benzii". Spre Sudul statului Illinois, Centrul Kentucky- ului, Vestul Carolinei de Nord ori centrul Carolinei de Sud. Ochelarii pentru eclipsă s-au vândut la magazine, au fost oferiți de firme, de biserici sau chiar de bănci! Unii au plătit 10$, alții și 150$. Unii și-au luat liber de la serviciu, alții au venit din nordul USA, alții din Canada. Televiziunile au spus că animalele vor fi isterice pe timpul întunericului, și au făcut instrucțiuni peste instrucțiuni populației. Mult zgomot pentru nimic!

Am privit-o și eu cu ochelari de la... NASA! No bine, fiecare cu ochelarii lui! M-am nimerit să fiu prin Nord Carolina. Și vreo oră m-am tot uitat pe cer. Cum ce-am văzut? Că eclipsa e trecătoare. Că Luna chiar dacă acoperă Soarele, razele acestuia tot împrăștie lumină, fie ea și palidă. Că oamenii nu mai au nevoie de ochelarii speciali imediat după eclipsă. Că întunericul nu e întuneric total decât dacă Soarele a dispărut de pe Cer!

Tot așa și Diavolul, încearcă să ne facă eclipse în viață. Încercări, neplăceri, dureri, zile întunecate. Ne șoptește smecheraș: "Dumnezeu nu te vede!". Numai că noi rămânem tari: în spatele oricărei eclipse strălucește Soarele!
Dacă te confrunți cu o eclipsă ai puțintică răbdare! Nu te teme, va trece! Chiar și Iov de ai fi... eclipsa trece, Soarele rămâne!

Știți de ce mă tem eu? De ziua în care Dumnezeu nu mai răspunde prezent! De fapt atunci va fi mereu noapte...

Nicolae.Geantă
Denver, North Carolina

duminică, 20 august 2017

Vladimir Pustan |Între binecuvântare și blestem

Video by CiresariiTv
20 August 2017, Beiuș

Jurământ - Cristian Dume

Până când pe buze simt dulceața
Ca pe-o desfătare întregită.
Până când mi-e gura neștirbită
Vreau, Isuse, să îți caut fața!
Până când privirea nu se stinge
Și lumina ochilor e vie;
Vreau, Isuse, inima să știe
Ca prin Tine lumea pot învinge!
Până când genunchii nu mă dor
Și alerg spre seară ca un vultur;
Vreau, Isuse, crucea să-Ți îndur,
Copleșit de cer, aș vrea să zbor!
Până când pot mâinile să strâng
Într-o rugăciune și-o oftare,
Vreau, Isuse, pe orice cărare
Eu cu Tine să avem un gând.

Cristian Dumne

vineri, 18 august 2017

O lecție primită sus. Pe Skydeck Chicago - de Nicolae.Geantă

Inițial s-a numit Sears Tower. Apoi Willis Tower. Acum e știut ca Skydeck. E acoperișul Americii, cea mai înaltă clădire din USA (din 2014 e întrecut cu câțiva metri de One World Trade Center din New York, 546m datorită antenei, dar acoperișul acesteia e la 417m). Skyscraper-ul, așa zic americanii blocurilor zgârie nori (chiar cu ochii mei am văzut acest minunat fenomen), de pe 233 South Wacker Drive Chicago are 442m înălțime și 108 etaje. Cu antenele TV ar atinge o juma' de kilometru (527m)! Din 1973 până în 2004 a fost cea mai înaltă clădire de pe glob! Astăzi ar fi iesit chiar din top zece. 

Skyscraper-ul ridicat de arhitectul Fazlur Kahn (August 1970-1973), are o greutate de 440 milioane de pounds (1 Pounds =0,450 grame). Adică echivalentul a 146.000 automobile! Pentru construcția cu suprafață de 40 milioane picioare (3.7 mil. mp) ce e echivalentul cu 110 stadioane (!) constructorii au utilizat 1 miliard de tone de ciment (!?), 76 milioane tone oțel, 44000 mile de sârmă (o milă=1,6 km) și 2000 ferari betoniști. Clădirea are peste 25000 mile instalații sanitare, 992 toalete, 2232 trepte și 104 lifturi. Scările se urcă în 40 de minute, iar cu liftul faci vreo 30 de secunde până la etajul 103!  Cel puțin atât am făcut eu. Cele 16100 de ferestre se spală odată pe lună. Iar apa consumată zilnic este de 100 milioane galoane (1 galon=3,8 litri). 

Vlad Schlezak - Despre cei mai săraci

Ne facem prieteni pe baza propriilor noastre interese. De aceea ii evitam pe saraci, ne chiar enerveaza si intretinem relatii si prietenii doar cu cei bogati pentru ca sa ne atingem scopurile noastre egoiste. Pe un crestin trebuie sa-l intereseze oamenii in functie de ceea ce poate face pentru ei si nicidecum de ceea ce ar putea obtine de la ei. Bogatul are multi prieteni dar niciodata nu va stii cati sunt adevarati, adica prieteni care sa-l iubeasca pentru ceea ce este nu pentru ceea ce are – bani, functie, pozitie, influenta etc.

Citește tot articolul pe blogul doctorului Vlad Schlezak

Micșorarea conflictului

O recomandare înțeleaptă a Talmudului ebraic spune: "Dacă ai adus altuia o jignire, s-o consideri mare; dacă ai făcut altuia un bine să îl consideri o bagatelă; dacă el ți-a făcut puțin bine, asta înseamnă mult pentru tine; dacă ți-a făcut un rău, să-l consideri un fleac"...

joi, 17 august 2017

Nicolae Geantă și Mircea Roșca în Atlanta


Telefonul fără fir - de Nicolae.Geantă

Probabil ați jucat măcar odată în copilărie telefonul fără fir. Un joc nevirtual evident, în care spui ceva în șoaptă unuia la ureche și ajunge altceva la capătul "firului" (grupului)! Un joc gen "unde dai și unde crapă".

De ceva vreme am înțeles că telefonul fără fir nu e doar un joc de prunci, ci unul practicat și de noi prin biserici. Când un frate a zis una și noi am auzit alta. Apoi mai departe transmitem eronat. Upgradat. Cu TVA. Ori mult, mult mai redus.

Telefonul fără fir este o răstălmăcire a adevărului. Nu de puține ori ni s-a întâmplat să spunem ceva și să fim înțeleși aiminteri. Motiv pentru care am primit etichete nedorite. Uși trântite în nas. Critici. Defăimări...

Spuneam unor frați că vina din știrea telefonului fără fir nu aparține emițătorului. Ci receptorului. El a interpretat cum a dorit. Sau cum a auzit de la intermediari. Și din țânțăr a făcut armăsar! Sau din elefant un purice...

Telefonul fără fir a distorsionat chiar imaginea Domnului Hristos, a Bibliei, a Evangheliei în special. Așa au apărut ereziile, sectarismul, legalismul, libertinismul, dezbinarea... Spuneam unor tineri din Chicago că problema interpretării telefonului fără fir ține de mine. Aud ceva, nu cercetez deloc, cred și cataloghez. Fac totul după cutia mea. Ea ca și cum aș turna într-un rezervor de 500 centimetrii cubi un volum pentru 3500! Înghite numai cât are capacitate.

Telefonul fără fir alungă oamenii din biserici, din anturaje. E antisocial. Este un vârf al decăderii morale. "Și un mut dacă ar fi pus la acest telefon, la capătul firului celălalt s-ar spune cuvinte pe care el nu le-a rostit", îmi spunea astăzi Vlad Schlezak! La asta nu mă gândisem...

Când spun "telefonul fără fir" nu mă gândesc la bârfe. Ci la adevăruri pe care le-am preluat și le transmitem diluat. Pe care le transformăm în certitudini. Încredințări. Le făcum legi. Fundamente.

Cum scap de telefonul fără fir? Simplu: mă ridic din când în când în picioare și întreb în gura mare: "Aici ce-ați dorit să spuneți?" "Este corect?".

Fraților, apostolul Pavel ne-a îndemnat să "cercetăm totul și să păstrăm ce este bun". Telefonul fără fir e tocmai opusul paulin: păstrează ce primești fără să cercetezi! Adică fără corecturi. Pentru că telefonul fără fir transmite mesaje care nu păstrează integritatea jocului. Iar viața cu Hristos nu e o joacă!

Nicolae.Geantă
Norridge, Chicago

miercuri, 16 august 2017

Marian din Bărbulești - Îți mulțumesc!

Video by Noua Generație

Dă gust lumii. Fii sare!

Text: Matei 5:13 - Voi sunteți sarea pământului...

Inventio
Sarea în bucate. Un împărat și trei fete. Fata cea mică a fost izgonită de tatăl ei pentru că a zis că îl iubește ca sarea în bucate. Celelalte mai mari au spus că îl iubește ca mierea, ca zahărul... și Împăratul a izgonit-o! Ajunsă slugă, fata munci dingreu și ajunse din nou onorată. Se căsători cu un prinț. La nuntă și-a chemat tatăl și i-a pus bucate numai cu miere și zahăr! Tatăl s-a supărat. Apoi și-a dat seama că greșise. Fără miere și zahăr omul poate trăi, dar fără sare nu, e concluzia lui Ispirescu, autorul poveștii...
Lumea nu are gust dacă Creștinul nu este sare, ne învață Hristos! Lumea se strică! Tocmai asta ne temem: nu mai sărăm! Și biserica, societatea, viața încep să se degradeze...

Dispozitio
1) sarea dă gust
- bunătatea, cinstea, dreptatea, iertarea, faptele bune - dau gust vieții; răutatea, pizma, minciuna - produc greață, lehamite...
- fără Dumnezeu viața poate avea îndulcitori (fake-uri pentru miere și zahăr se fac), dar sarea nu a putut nimeni s-o falsifice!
- nu copia dulcegăriile lumii! Aduc diabet pentru suflet!
- nu înceta să fii ce ești! Adică cu gust! Sunt destui sicativi!

2) sarea conservă
- sarea distruge germenii, bateriile - mãncarea nu se strică, nu putrezește...
- lumea e plină de păcate și nefericire tocmai pentru că a încălcat principiile divine;
- biserica trebuie să păstreze învățăturile așa cum le-a poruncit Hristos - altfel apar derapaje, erezii, hulă...
- nu lăsa să între în biserică "condimentele" lumii!

marți, 15 august 2017

Murim... ca mâine - de Magda Isanus

E-așa de trist să cugeți că-ntr-o zi,
poate chiar mâine, pomii de pe-alee
acolo unde-i vezi or să mai stee
voioși, în vreme ce vom putrezi.

Atâta soare, Doamne, atâta soare
o să mai fie-n lume după noi;
cortegii de-anotimpuri și de ploi,
cu păr din care șiruie răcoare...

Sofia, Emina și Alin Timofte - Vino cu noi!

Video by Alin Timofte

Ne rugăm pentru Paul Volintiru. Fiul Rodicăi și al lui Marian este grav bolnav!

Duminica trecută Marian Volintiru mi-a scris ca a fost nevoit să plece urgent din România pentru că are un copil foarte bolnav în spital. Am aflat mai târziu că un băiat al său este în comă. Dar și ca medicii vor să îl deconecteze de la aparate și Rodica și Marian au refuzat. Ne-am rugat zile întregi mai multe persoane. Șî pe 10 August Paul ne-a dat speranță că Dumnezeu ne aude...
Totuși băiatul este în situație critică. Sora Rodica și Marian Volintiru au făcut apel la rugăciune și post pentru Paul! (Vezi pagina de Facebook Roda Volintiru)
Astăzi fratele Marian mi-a spus că situația e încă destul de critică! Dumnezeu să intervină în familia Volintiru!
Să strigăm împreună la Domnul! El e singurul ce poate face minuni! De fapt, pentru Tatăl nostru minunile sunt normalități...

Vladimir Pustan - Botez, Londra, 13 August 2016


duminică, 13 august 2017

Nicolae Geantă - Biserica cu focul pe altar

https://livestream.com/rbc-chicago/live/videos/161197802

Video by Romanian Baptist Church Chicago
13 August 2017
Predica începe la 1:02:00

Vladimir Pustan - Avraam


13 August 2017

Moartea - de Ilie Popa

Tu, babă zbãrcită cu coasa în mână 
Ce seceri de zori bătrâni și copii
Malefică doamnă, a vieții stăpână
Tu nu-ți auzi ziua, nici ceasul când vii!

De tine se tem cerșetori și-mpărații
Și n-au cum să-ți spună să mergi înapoi
Pe tine te văd în tranșee soldații
Când pleacă cu arma în mãini, la război.

Sinistră făptură născută din șarpe...
Sub pomul oprit și pierdut din Eden,
Imperiu-ți macabru, numitu-l-ai "Moarte"
Sub sceptrul teribil de-adamică blestem.

sâmbătă, 12 august 2017

Compasiunea pentru semeni

Text: Matei 9:35-10:1

Inventio
Pentru Dumnezeu mila e mai prețioasă decât jertfele!

Dispozitio
1) nevoia trebuie văzută cu ochii (v.36)
2) compasiunea trebuie simțită cu inima (v.36)
3) slujba trebuie făcută cu deplasare (v. )
4) evanghelia trebuie propovăduită cu gura (v.38)

Concluzio
Oamenii cu compasiune fierbinte pentru semeni vor fi însoțiți de puterea lui Hristos (10:1)

Nicolae.Geantă
Norridge, Chicago, Illinois

vineri, 11 august 2017

Tu ce mesaje trimiți pe whatsapp? - Nicolae.Geantă

De mai multă vreme sunt asaltat (zilnic) pe whatsapp, de diferiți creștini, cu mesaje. Unele circulă de la unii la alții, deci le primesc identic de mai multe ori. Adică același mesaj de la mai mulți. Alții îmi trimit a doua zi înapoi chiar citatele scrise de mine! (Asta denotă ce atenți sunt). Unele mesaje sunt versete biblice. Altele sunt citate celebre. Unele mesaje sunt proorocii, altele linkuri, flori, cățeluși ori  vreo melodie, ori pur și simplu ceva ce l-a impresionat pe subiect. În mare parte sunt frumoase. Dar multe sunt banalități! Însă cel mai mult mă sâcâie faptul că dimineața primesc virtual cești de cafea și salutări de genul "să ai o zi buna", "o zi binecuvântată", "săptămână plină cu Domnul", "sabat binecuvântat"... Și exemplele ar curge râu. Sau primesc cești de cafea cu versete biblice!

"La ce îmi trimit mesaje cu cești de cafea și versete, și nu fac măcar wallpaper-uri pe fundal cu Biblia?", am răbufnit într-o dimineață când vreo patru frățiori mi-au trimis cești de ness cu versete!  "Și culmea, eu nici măcar nu beau cafea!". "Ei tată, mc Cafe e cel mai simplu de găsit, îmi spune Sefora. Și cine mai face lucruri perfecte când lumea acceptă și altfel?". "E un mesaj subliminal. Îți bagă în subconștient ideea că versetul se asociază cu un peisaj frumos, o floare, o ceașcă de cafea, îmi spune doctorul Vlad Schlezak. Apoi cu timpul bei cafea având asociația stării de bine". Nu comentez...

De ce trimitem pe whatsapp cești de cafea cu versete biblice? Eu nu cred că vreun creștin face intenționat asta. Ci o face din nepăsare! Adică nici nu e atent ce trimite! 

Trezește- mă când vine toamna - de Vladimir Pustan

Dimineaţă, saint-bernardul m-a trezit lătrând la un arici, ghemuit lângă vişinul din curte. „Lasă-l Barry, nu-i strica toamna. E ţepos, dar are tuşeu de miel pe lângă unii oameni.” A înţeles şi a tăcut.
Cafeaua prinde gust de acetonă.

Mişcarea evanghelică din România numără deja trei generaţii. Mult, prea mult am stat fără să înţelegem că fiecare generaţie trebuie s-o ia de la capăt. Bătrânii noştri L-au cunoscut pe Dumnezeul lucrării, părinţii noştri au cunoscut lucrarea Domnului, generaţia de azi nici pe Dumnezeul lucrării, nici lucrarea Domnului.

Prima generaţie, Avraam, avea nume schimbat, viaţa schimbată, construia altare, săpa fântâni pentru alţii. Isaac, generaţia doi, a moştenit totul şi nu prea s-a sinchisit de Dumnezeu mai ales după moartea tatălui. Venea fără chef la biserică, avea doar semnul exterior al vieţii noi (tăierea împrejur, adică botezul), dar n-avea viaţa schimbată, n-avea pasiune. Iacov, generaţia trei, nici n-a mai mers la biserică. A dat din coate, a înşelat, a minţit. Dumnezeu i-a dat peste bot la Peniel. L-a lăsat şchiop şi zdrobit pentru că şansa copiilor noştri ca să se pocăiască e să-i pocnească Dumnezeu într-un fel sau altul.

joi, 10 august 2017

Când transformăm slava în icoană muritoare - de Nicolae.Geantă

Când Moise zăbovea pe Muntele Sinai cu Dumnezeul ce-i eliberase din Egipt, evreii din tabără au construit un vițel din aur. "Israele, iată dumnezeul tău care te-a scos din țara Egiptului", spune Aron, cel ales de Dumnezeu să-i fie chiar mare preot. În textul ebraic numele idolului ("dumnezeul tău") este identic cu cel al Domnului, adică Iahve (Exodul 32:4 ). Termenul Iehova, tradus "Cel ce sunt", nu a fost folosit niciodată de evreii pentru vreun zeu, ori idol. Prin urmare, Aaron și compania nu se deziceau de Dumnezeu, dar "restângeau măreția lui Dumnezeu", vorba lui John Bevere. Îl limitau după gândirea lor umană. Atenție: lucrul acesta nu îl făceau niște oameni care nu-L cunoscuseră pe Dumnezeu!

vineri, 4 august 2017

Zborul - de Vladimir Pustan

Azi dimineață în cerdac am găsit un pui de pitpalac ce căzuse din cuib și aterizase lângă ușă. A încercat să zboare când m-a văzut, zborul fricii, dar n-a putut, pentru că nu era încă vremea.
I-am explicat căutându-i cuibul că și Leonardo Da Vinci și-a făcut aripi cu care a zburat 2 metri lovindu-se la genunchi. În viață etapele nu se pot scurtcircuita. Răbdarea de a ști când să-ți pui visul pe pistă, accelerând la maximum motoarele nu o au decât puțini oameni.

Pentru a putea să înveți să zbori trebuie să stăpânești foarte bine arta decolării de pe genunchi. Aripile ne cresc încet, dar sigur când ochii ne vor fi obosiți de Scriptură, mâinile bătătorite de hămăleala puțin spectaculoasă a lucrării pentru Împărăție, mintea umilă, iar sufletul pajiște cu miei.

În ziua întâiului zbor Duhul Sfânt asigură doar vântul ce ne va purta spre înălțimi, iar cine are aripi antrenate va zbura. Ceilalți vor realiza că, deși au aripi, nu-s decât curcani îndopați.

Vladimir Pustan

Dacă ar sta Hristos

Pe strada mea dacă ar sta  Hristos
Ar fi cel mai sărac dintre vecini
Dar ar fi cunoscut chiar de străini
Ca omul cel mai bun si mai milos.

Dacă in casa mea ar sta Hristos ,
Ar scoate-afara mult mobilier
Si -ar tine mai puține-n  frigider
Si nu ar strânge lucruri de prisos.

Aniversare 25 ani la Rugul Aprins Toflea

15 - 20 august 2017
Toflea

marți, 1 august 2017

Biserica Sf. Treime Londra - Casa de Acasă - Un proiect Cireșarii


click pe foto sau mai jos
*
https://www.facebook.com/bsfantatreimelondra/videos/1405920606128538/
**
Fă click mai jos și vei vedea evoluția casei până la final

Contraste - de Virgil Chirianopol

Sunt bucurii care-ntristează, 
Sunt întristări ce fericesc, 
Sunt zile fără de lumină 
Şi nopţi adânci ce strălucesc.

Sunt adevăruri ce doboară 
Şi sunt minciuni care ridică, 
Sunt împăraţi, atotputernici
Ce însă tremură de frică.

duminică, 30 iulie 2017

Spune-ți inimii

Spune-ți inimii să tacă în durere și-n mânie,
că-n mânie și durere, omul spune ce nu știe
și lucrează ce nu-i bine și ia hotărâri nebune.
A putea tăcea-n mânie este-o mare-înțelepciune.

Spune-ți inimii să rabde la necaz și la-încercare.
Nu regretă niciodată cel ce a avut răbdare
dar regretă-întotdeauna cel ce n-a lăsat să treacă
și-a spus vorba ne-nțeleaptă care trebuia s-o tacă.

Spune-ți inimii s-aștepte când știi bine că-ai dreptate.
Vine-o zi când ea se-înalță mai puternic decât toate.
N-a rămas nici de rușine, nici de pagubă vreodată
cel ce-a așteptat dreptatea ce-i fusese încălcată.

Spune-ți inimii să creadă chiar și-n vremile mai grele.
Dumnezeu e totdeauna mai puternic decât ele.
Vremurile nu țin veșnic, pe tirani îi ia furtuna.
Dumnezeu, pe cel ce crede însă-l scapă-întotdeauna.

Spune-ți inimii să lupte pentru cauza cea frumoasă.
Adevărul, de rușine, Dumnezeu, în veci nu-l lasă.
Nici iubirea înjosită, nici dreptatea încălcată.
Cel ce luptă pentru ele, fie sigur de-orice dată.

(*Nu știu autorul)

sâmbătă, 29 iulie 2017

De ce-a trecut Dumnezeu evreii prin mare? - Nicolae Geantă

Când Dumnezeu a hotărât să-și scoată poporul din Egipt, Moise a primit instrucțiuni să meargă din Ținutul Gosen spre Marea Roșie. Făcând un ocol considerabil. Dar de ce au trebuit să meargă spre mare și nu direct pe drumul comercial al Semilunei fertile. Care ducea din Egipt în Mesopotamia!

Inițial eu am crezut, cum cred și alții, că evreii au trecut prin Marea Roșie ca simbol al "botezului" lor. Orice slujitor al Domnului înainte de a fi pus în lucrare trebuia spălat, curățit cu apă! Și Israel era ales ca un popor sfânt, un popor de preoți pentru Neamuri. Lucrurile acestea se predică la botezuri.

Apoi am crezut ca Iahve și-a trecut poporul prin mare ca să-l ducă la Muntele Sinai unde i-a dat Legea. Pustia Sin era o rută mai apropiată de Canaan, dar mai îndepărtată de muntele Sinai unde se descoperă Dumnezeu "față în fată".

Apoi m-am gândit că a trebuit să treacă prin mare pentru a despărții evreii de egipteni. Pe primii marea i-a salvat, pe ceilalți i-a nimicit. Am mai crezut că trecerea prin mare ca pe uscat este o lecție nouă a minunilor. Dar nu văzuseră evreii atãtea minuni în Egipt?

Dar azi dimineață am aflat motivul! 

vineri, 28 iulie 2017

Ciumă și duh - de Vladimir Pustan

În timpul marii epidemii de ciumă din Marsilia, călugării de la Mănăstirea Mercy au fost trimiși să ajute. Să îngrijească bolnavii, să îngroape morții, să curățească locuințele, să ardă hainele infestate. Adică să facă lucrurile cele mai periculoase, cele mai expuse, cele mai urâte. Au plecat în număr de 81 și după patru luni au mai rămas 4. Din cei 4 supraviețuitori , 3 au scăpat cu viață pentru că fugiseră. Singurul supraviețuitor ce a rămas până la capăt la datorie, uitându-se la cele 77 de cadavre ale colegilor săi a zis ”Fraților eu trebuie să fiu cel ce rămâne”.

De fapt asta e esența botezului cu Duhul Sfânt de la Rusalii. Să facă din noi oameni care să rămână. Când toți fug, când puțini mai merg la biserică, când puțini mai slujesc, când puțini mai dăruiesc, ajută, noi trebuie să fim din cei ce rămân.

Într-o lume de ciumați va trebui să rămânem chiar dacă ne va costa rămânerea. Călcându-ne pe noi înșine, pe frică, pe ambiții, pe mândrie, trecând testul batjocurei, să rămânem.
Ciumei de afară să-i contrapunem Duhul…

Vladimir Pustan

Inima

Spune-ți inimii să tacă în durere și-n mânie,
că-n mânie și durere, omul spune ce nu știe
și lucrează ce nu-i bine și ia hotărâri nebune.
A putea tăcea-n mânie este-o mare-înțelepciune.

Spune-ți inimii să rabde la necaz și la-încercare.
Nu regretă niciodată cel ce a avut răbdare
dar regretă-întotdeauna cel ce n-a lăsat să treacă
și-a spus vorba ne-nțeleaptă care trebuia s-o tacă.

Spune-ți inimii s-aștepte când știi bine că-ai dreptate.
Vine-o zi când ea se-înalță mai puternic decât toate.
N-a rămas nici de rușine, nici de pagubă vreodată
cel ce-a așteptat dreptatea ce-i fusese încălcată.

joi, 27 iulie 2017

Nu-ți declanșa butonul de panică! - de Nicolae.Geantă

,,De ce vă este frică?" (Matei 8:26)

Zilele trecute m-am simțit foarte rău. Și dintr-o dată optimismul meu cavaleresc s-a transformat în teamă de pitic. Teama adoră stările de panică. Iar panica oarbă aduce frământări, insomnie... Necredință. Îți dai seama ca ai atins fără să vrei butonul "Ai dat de belea!". Apoi te-mbolnăvești de scenarită!

Societatea accelerează panica. Ciocolata va afecta iQ-ul, politicienii vor aduce dezastru în salarii, ghețarii topiți inundă planeta. Mass-media îi dă upgrade-uri. Cad asteroizi, carnea roșie duce la cancer, gripa aviară a ajuns în cutare fază. Frank Furedi spunea că în Anglia termenul risc din ziare a crescut din 1994 până în 2000 de nouă ori. Suntem cea mai îngrijorată generație. Deși avem tot, de toate!

E drept teama abundă viețile noastre. Ne e teamă de nereușită, că nu vom avea destul, că Dumnezeu nu ne răspunde! Ne e teamă că nu suntem importanți, agreați de ceilalți, acceptați de Hristos. Dar știți ce sunt uimit? Că de cele mai multe ori ne panicăm pentru lucruri care nu există! 536 milioane de americani s-au declarat bolnavi, spune Max Lucado. Dar populația USA abia a depășit 310 milioane! Teama e mai mult scenarita...

Motivat de irațiunii - de Nicolae.Geantă

Casa și împărăția lui faraon sunt pline de broaște. În pat, sub car, pe birou ori chiar pe "pizza ce urma s-o mânânce", vorba lui Kim Davis. Broaștele nu puteau fi controlate. Erau prezente unde ți-era lumea mai dragă. Și culmea, vrăjitorii faraonului pentru a-și demonstra puterea tot... broaște fac! Interesant este că deși sugrumat de ele, mai marele Egiptului îi spune lui Moise că ar vrea să scape de batracieni... mâine! 

Nu știu dacă faraon credea că broaștele vor pleca singure. Nici dacă îi făcea plăcere să trăiască cu ele. Dacă se obișnuise cu ele. Dar știu că nu e singurul care gângește așa. Irațional. Și noi îl copiem. Atunci când un soț nu se poartă cu dragoste cu soția sa deși știe că resentimentele ii pot frânge inima și-i va fura bucuria. Când un dependent de pornografie se învârte mereu pe lângă laptop și până la urmă-l deschide, deși se simte cumplit de vinovat. Când ști că mâine ai examen și dacă nu înveți rămâi repetent. Când un bețiv își ia angajament că nu va pune paharul la buze, dar după ce trece de cãrciumă un kilometru se întoarce învins. Când o femeie deși știe că familia ei e îngropată în datorii, nu rezistă tentației și face din nou împrumuturi pentru luxul personal. Când un creștin știe că trebuie să-și înfrâneze limba care-l poate trimite spre gheenă, dar scoate prăjiturele dulci din fiecare bârfă! Când faci lucruri iraționale dar motivate, spune filosoful David Pears. Asta sună ca și cum ai comanda o salată de broaște ca garnitură!

Iubirea

Iubirea e viață, iertare, Alin,
E susurul blând și glasul divin,
E șoaptă chemării ce vine de sus,
Iubirea e cerul sublim la apus.
Iubirea nu are-nceput sau sfãrșit,
Iubirea e cel mai frumos infinit.
Iubirea-i o taină, o minune, un dar,
Iubirea în fond e totul, e har!
Iubirea rămâne stăpână mereu,
Fiindcă iubirea e chiar Dumnezeu!

(Nu știu autorul)

sâmbătă, 22 iulie 2017

Pastorul ne-a furat lingurița!

Un pastor a participat ca invitat la Cină, la o familie din congregația sa. După ce a plecat acasă, soția gazdei a spus soțului: "Cred că pastorul ne-a furat lingurița". Lucrul acesta a deranjat-o vreme îndelungată.
După aproximativ un an cuplul a fost invitat avasă la pastor la Cină. Neputând să mai reziste, femeia l-a întrebat ore păstor: "Ne-ați furat lingurița anul trecut? Că nu o găsim nicăieri, deși am răscolit casa?"
Pastorul a răspuns sec: "Nu am furat-o, am pus-o în interiorul Bibliei tale!"
Morala: Dacă ai pierdut ceva, caută în Biblie!

*
Am auzit ce făcuse un pastor cu niște săraci, așa ca atunci cãnd am vizitat o familie de săraci, le-am lăsat pe ascuns niște bani în Biblie. "Rugați-vă. Citiți Biblia. În maxim o zi Dumnezeu vă va răspunde. Au trecut vreo 10 zile. M-am întãlnit cu ei. "A răspusns Dumnezeu?", "Nu. Tot ne zbatem în problema sărăciei". "Ați citit Biblia?". "Zilnic". "Mincinoșilor, nici nu ați deschis-o! Mergeți acasă și deschideți-o că v-am lăsat niște bani săptămâna trecută"...
(Nicolae.Geantă)

*
Am plecat până duminică la bunica. Ți-am ascuns în camera ta 100 de lei pentru mâncare. Fă ordine și ai să-i găsești!
Mama

vineri, 21 iulie 2017

Celor singuri - de Vladimir Pustan

La 21 iulie 1885, Nietzsche spunea cu nemărginită tristeţe „oricine îl mai are pe Dumnezeu drept însoţitor nu va cunoaşte singurătatea de care am eu parte”, cuvinte ce ar trebui scrise pe toate suliţele ateilor, pentru că la atât se reduce viaţa omului fără Dumnezeu.
Dar aceasta nu înseamnă că un creştin sincer nu va avea parte niciodată de singurătate. Fără pustiu nu se poate pentru că nu te poţi cunoaşte niciodată bine în mijlocul unei mulţimi. Dar pustiurile vor fi trecătoare, ca şi simţămintele că uneori eşti abandonat de divinitate şi nu mori niciodată singur… „Chiar dacă ar fi să umblu prin valea umbrei morţii”. Nu dacă, ci sigur vom trece pe acolo dacă nu pune Dumnezeu capăt nedreptăţii, declanşând răpirea.
Întorcându-mă la singurătate, Stendhal scria că totul se poate dobândi în singurătate, în afară de caracter. De aceea, chiar atunci când simţi nevoia să te retragi din lumea zgomotoasă şi trădătoare, să nu uiţi că doar acolo te poţi forma prin durul proces al şlefuirii.

joi, 20 iulie 2017

Fiți atenți cu fagurii pe scări - Nicolae Geantă

"Sătulul calcă în picioare fagurele de miere, dar pentru flămãnd toate amărăciunile sunt dulci" (Proverbe 27:7)
Stăteam pe holul spitalului și priveam. O femeie are ambele mâini rupte. Un bătrân e-n scaunul cu rotile, cu piciorul tăiat. Un copil nu va mai avea niciodată un deget. Un uscățiv, alb ca pereții clinicii așteaptă un transplant de ficat! Iar uneia nu-i mai funcționează rinichii... Livizi, cu ochii semiumezi pacienții așteaptă liniștiți. Cine știe gândurile lor... Lângă dânșii, în picioare ori pe canapele, oameni sănătoși discută... nimicuri. Despre doctori, farmaciste, rețete de bucate, caniculă sau creșterea cu "patru sute de mii a pensiei". 

Mi-am adus aminte de Soljenițîn care povestește că in timp ce era deportat în Siberia, însoțit de escortă, alături de sute de aglomerați în vagoane unde nu puteai atinge podeaua, înghesuiți precum cărțile în bibliotecă, scriitorul a surprins frânturi din conversațiile celor liberi, aflați în sala de așteptare a unei gări. O suită de lamentații. O soacră insuportabilă, un soț fugar, un vecin iritant care uită lumina aprinsă pe holul comun. Ceea ce se înfățișează protagoniștilor de peron ca niște veritabile acte de tragedie, lui Soljenițîn i se par fleacuri, după experiența detenției, a lipsei de hrană, a fricii de glonțul gata să zboare de pe țeavă, a gerului de -40 grade C... 

Nicolae Geantă în Germania (21-23 iulie 2017)


Gallup: Cele mai religioase și ateiste state ale lumii

Gallup International a efectuat un studiu pe 66 mii de persoane din 68 de state. Rezultatul? Thailanda este cea mai religiosă țară (98%), urmată de Nigeria (97%), Kosovo, India, Ghana, Coasta de Fildeș, Papua Noua Guinee (toate cu 94%), Fiji (92%), Armenia (92%) și Filipine (90%). România ocupă un loc fruntaș cu 89 de procente.

Printre atei și non-religioși se enumeră China (67% atei, 23% non-religioși), Suedia, Cehia și Regatul Unit al Marii Britanii!!! (18% și 55% în Suedia, 25% și 47% în Cehia, 11 % și 58% în Regatul Unit. (3% dintre cetățenii României se declară atei, și 6% au răspuns că nu sunt religioși).

* pentru statisticile Gallup vezi AICI
** pentru a consulta o hartă a lumii cu studiul de mai sus - Aprilie 2017 -  vezi AICI

miercuri, 19 iulie 2017

Anunt mortuar despre sora Rugăciune - Emil Bartoș

Cu regrete anunțăm trecerea în neființă a doamnei Rugăciune. S-a stins din viață de curând, la Biserica Neglijența.
Născută cu mulți ani în urmă în mijlocul unei treziri spirituale, a crescut sănătoasă și puternică, hrănită de studiul biblic și mărturie, devenind una dintre cele mai influente membre din familia Bisericii.
Dar, în ultimii ani, sora Rugăciune o ducea tot mai rău cu sănătatea și, devenind neajutorată, genunchii fiindu-i vizibil slăbiți, ea nu mai avea simțămintele sensibile de altădată, viața ei spirituală degradându-se dramatic.
Ultimele ei cuvinte au fost: „Unde sunt cei dragi ai mei?”
I s-a spus că sunt la piață, căutând medicamentul relevanței.
Experții, incluzându-i pe domnii doctori Activistul, Divertismentul și Delăsătorul au avut dispute serioase și, în final, nu au căzut de acord asupra motivului bolii doamnei Rugăciune.

I-au administrat doze mari de scuze, chiar i-au făcut în ultimul minut un by-pass motivațional, dar fără succes. O examinare post mortem a arătat că deficiența de hrănire spirituală constantă și lipsa de părtășie au contribuit la sfârșitul doamnei Rugăciune!

Emil Bartoș

Nicolae Geantă - Ud spre Cer

botez noutestamental în Danemarca
Biserica Română din Henning

marți, 18 iulie 2017

Singur între o mie... - de Nicolae Geantă

Următorul bilet, l-am primit de la unul dintre prietenii mei foarte buni din Diaspora românească. E una dintre realitățile crude ce ne izbește peste obrazul credinței în biserici. Și nu doar acolo...

"Dumnezeu e comoara inimii tale!
Privesc în jur cu băgare de seamă și simt în duhul meu că dacă nu aș fi aici nu ar fi nicio diferență...
Selectivitate și Clasamente domnesc împreună cu o bună organizare. Tot ce e pozitiv e bine primit și luat pe bună dreptate ca o binecuvântare. Falimentele nu au trecere pentru că pătează imaginea și dă de lucru conștiințelor.
De ce să scoatem rufele la spălat? Veniți cu ele deja spălate și noi le dăm cu parfum. Un fel de descurcă-te singur frate!
Sunt singur între o mie..."

Cunosc o mulțime de frați care se simt "singuri între o mie". Îi văd butonãnd telefoanele rezemați de calorifere, imediat ce se încheie programul bisericii. Fiindcă ceilalți și-au făcut bisericile după biserică! Unii fug direct în stradă. Alții așteaptă o îmbrățișare, o bătaie pe umăr, o strângere de mână. Sau măcar un zâmbet, aruncat ca ștrengarii în tramvaie. Așteaptă, dar cei "o mie" parcă n-au ochi și pentru unul singur!

La biserică nimeni nu trebuie să se simtă singur! Credința nu are nimic din Robinson Crusoe... Să nu întoarceți spatele nimănui. Decât Satanei...

E drept, cu Dumnezeu nu ești niciodată singur. Dar e la fel de drept că nici măcar Adam n-a fost fericit fără Evă.

(PS: Grazie Valentin Pop)

Nicolae.Geantă


luni, 17 iulie 2017

Tabăra UnSufluNou, Brădățel - Retezat

coordonator: Cătălin Ciuculescu


Când greșelile sunt de la Dumnezeu... – de Nicolae Geantă

”Errare humanum est”, a scris Cicerro în Philippica. ”Dacă nu greșești nu ești om”, strigă uneori românii. Și nu doar ei. Ci toți păcătoșii telurici. Greșim ades. Adică prea des. Și suportăm consecințe. Greșelile se plătesc. Ori se iartă. Greșelile au un preț. Uneori învățăm din ele. Dar de cele mai multe ori nu. Nici din greșelile noastre, nici dintr-ale altora. Dar dacă greșeala e de la Dumnezeu? Se poate?

Coboram munții Apuseni cu soția mea după o misiune în zona Beiuș. Iulie 2016. Luni dimineața. Undeva, într-un sat Lazuri, un băiat înalt, drăguț, așteaptă o mașină de ocazie. Trec multe. Cârduri, vorba bunicii. Dar nu oprește nimeni. Când l-am văzut am simțit că trebuie să urce. (Nu simt pentru orice autostopist). Tot drumul el a rămas tăcut. Eu ascultam o predică. Nu știu dacă i-a rămas ceva în urechi. Ori în inimă. A coborât la Vârfurile iar eu mi-am continuat drumul. Ascultând muzică și predici. Abia la Tălmaciu am coborât să cumpăr ceva. Când am ridicat servieta din spate am găsit pe banchetă un dosar. ”De unde ai scos ăsta?”, am întrebat-o pe soție. ”Nu eu! Tu nu ști ce ții prin mașină?”. L-am deschis. Era plin de acte. Acte pentru o persoană cu dizabilități. Trebuiau depuse undeva prin județul Arad. Mi-am adus aminte de tânărul din Lazuri. ”Săracul, ce probleme va avea acasă!”.

sâmbătă, 15 iulie 2017

De ce trăiesc pe pămãntul acesta? - de Vladimir Pustan

Ca să-i fac umbră. Ca să aibă cine tăia frunze la câini. Ca să consum alcoolul produs în distilerii, salamul produs în carmangerii și aerul bun produs de pădurile tăiate.
Ca să aibă cine merge la școală, facultate, mall. Ca să aibă pământul omul potrivit pentru a lăsa în urmă, în văi și munți PET-uri, cutii de conserve și pahare de unică folosință.
Tata a zis că am venit pe lume dintr-o simplă nebăgare de seamă.
Atunci înseamnă că trăiesc ca să aibă cine munci pământul acesta. Și apoi cine muri. Până la urmă,  învinge pământul. Dacă e doar atât înseamnă că nu sunt cu nimic superior bernardului Barry. Și el va îngrășa pământul într-o zi.

Nicolae Geantă la Biserica Betel Ploiești


Cortul Întâlnirii la Glina. 19-23 iulie 2017

co-organizator: Marian Mocanu

Luigi Mițoi - Ce faci când trăieșți într- o lume secularizată

13 Iulie 2017
Video by Bethany Church Chicago

vineri, 14 iulie 2017

Când strigă Dumnezeu - de Cristian Dume

Când strigă Dumnezeu, stâncile crapă / Iar mările se-ascund de al Său chip.
Ghețarii se adâncesc în apă, / Văzduhul arde-n valuri de nisip.
 Când strigă Dumnezeu, pământul tace / Izvoarele se-neacă-n apa lor.
La glasul Lui oceanul se desface / Iar stelele încremenesc…și mor.
Vezi continuarea pe Ciresarii

marți, 11 iulie 2017

Vladimir Pustan - Moartea fratelui Sfânt

9 Iulie 2017

Problema banilor și locul lor în biserică - de AW Tozer

Problema banilor și locul lor în biserică necesită o revizuire însoțită de rugăciune. Dacă Noul Testament este sursa reală a tot ce ar trebui să avem, atunci avem motive reale  să fim deranjați de pracicile actuale financiare din bisericile evanghelice. Un adevăr pe care îl putem învăța, este acela că bogățiile pământești nu pot procura fericirea. Este greu pentru o biserică bogată să înțeleagă că Domnul ei a fost un om sărac. Dacă El ar apărea astăzi pe străzile orașului nostru așa cum a apărut în Ierusalim, ar fi, cel mai probabil ridicat pentru vagabondaj. Unii dintre liderii noștri religioși par să-și fi dezvoltat o gândire mercantilă și au ajuns să judece totul potrivit efectului banilor. Ceea ce poate sau nu poate o biserică a ajuns să fie decis de starea fondului bănesc. 

vineri, 7 iulie 2017

Cum să crești în ochii soției... - de Nicolae.Geantă

1. Spueți-i că o iubiți de mai multe ori pe zi. Nu e suficient numai în ziua de nuntă.
2. Când vii acasă îmbrățișezi-o. Dr. John Gray spune ca trebuie îmbrățișată de cel puțin 4 ori pe zi!
3. Ascultați-o cu răbdare. Puneți întrebări și ascultați-o. Măcar 20 minute nu faceți nimic altceva. Vladimir Pustan zicea că cine nu poate să asculte măcar să mimeze!
4. Rezistați tentației de a-i rezolva toate problemele. Dar participați efectiv la ele.
5. Faceți-i complimente. Femeile acționează emoțional la aprecieri.
6. Anunțați-vă soția dacă veți întãrzia să ajungi acasă. Nu faceți însă ca cineva care i-a trimis următorul sms: "Întârzii 10 minute. Dacă nu apar mai citește odată mesajul"!
7. Da-ți-i întotdeauna dreptate când e indispusă. Nu semănați furtună când marea e înfuriată!
8. Cereți-vă iertare când greșiți! Un bătrân zicea că de câteori greșea își strângea soția în brațe ca la rugby! Încercați! Fără să-i rupeți coastele!
9. Dacă are prea multe de povestit și vă plictisesc relatările sale luați-o pe genunchi și sărutați-o, spunea Luigi Mițoi. Îi dați delete la toate poveștile!
10. Fiți tactil. Mângâiați-vă soția, pe românește! Pielea ei este de 10 ori mai sensibilă ca a bărbaților!
11. Anunțați-vă soțiile când ajungeți la destinație atunci când călătoriți. Eliminați stresul. Cel puțin al ei.

Confesiuni în mijloc de vară - de Vladimir Pustan

Camus nu credea că există o altă lume în care să dăm socoteală dar că, oricum, avem de dat socoteală pe lumea acesta tuturor celor pe care îi iubim. Eu cred că există și cealaltă lume în care vom da socoteală tot pentru cât de mult am iubit în lumea asta mărginită.

E mijloc de vară și florile de mac mor pe tăcute în câmpul cu grâul plecat de rod. Frumusețea dispare, lăsând loc belșugului inestetic transformat în toamnă în pâinea pusă copiilor pe masă.
Cred că am îmbătrânit realizând că zilele trec prea repede iar viața la bătrânețe ni se pare scurtă, întrucât o măsurăm după amintiri, așa cum decreta filosoful ce a împins o babă pe scări.

Am visat azi-noapte un înger prăfuit ce a venit să-mi ceară o cană cu apă. Azi am să-l aștept toată ziua, indiferent sub ce chip se va ascunde. Tatăl meu a săpat peste o sută de fântâni, dar îngerului am să-i dau apă din fântâna ce mi-am săpat-o singur.  Jertfa trebuie să te doară – ca iubirea.


Bucurați-vă de vară… Ca și viața e cumplit de trecătoare iar unii teologi zic că în cer nu o să mai fie anotimpuri…


Nicolae Geantă la Casa Pâinii Ocna Mureş

09 iulie 2017, ora 18,00

                                  Live https://www.youtube.com/channel/UCM784D_A8_Sl5-bcTbt8c4A

joi, 6 iulie 2017

Inima din limbă – de Nicolae Geantă

”Limba dulce este un pom de viață, dar limba stricată zdrobește sufletul” (Proverbe 15:5)

Înțeleptul grec Esop, unul dintre cei mai mari fabuliști ai lumii, a fost o perioadă sclav. Într-o zi stăpânul său Xantos i-a poruncit să cumpere din piață ceea ce este mi bun. Seara Esop i-a adus mai multe feluri de limbi gătite. ”Ce înseamnă acesta?”, i-a reproșat Xantos. ”Ce poate fi mai bun decât limba?, a răspuns Esop. Este legătura cu viața, este cheia științelor, organul adevărului și al rațiunilor. Cu ajutorul ei construim, învățăm, conducem, lăudăm...”. A doua zi, Xantos l- rugat pe Esop să cumpere ce este mai rău în piață. Gânditorul a venit seara cu o nouă mâncare de limbă... Mirat, stăpânul i-a cerut explicația. ”Limba e mama gâlcevilor, izvorul războaielor, organul greșelilor și al calomniei. Cu ajutorul ei bârfim, blestemăm, pângărim, distrugem...”

Limba, acest ”mădular mic care aprinde o văpaie așa de mare” cum zicea Iacov, poate avea și miere și fiere! Și una și alta vin din inimă. ”Inima înțeleptului e în limbă și cea a nebunului în gură”, spune un proverb vechi, pe care fără să vrem în împlinim în fiecare zi.

Aceeași limbă mă face înțelept sau nebun. Cu ea pot pansa sufletele sau le pot tăia mai rău decât sabia. Cu ea pot mângâia, încuraja, aprecia, sau pot acuza, învenina, blestema. Pot învia sau ucide. Acum înțelegeți de ce zicea Sartre că ”cuvintele sunt pistoale încărcate?”

Creștinismul cotidian depune destul efort cu frânarea expansiunii gay, eradicarea pornografiei, a drogurilor sau tutunului... Dar cu îmblânzirea limbii nu prea se confruntă...

Viața și moartea însăși sunt în puterea limbii, zicea Solomon. Iar Hristos completează mai amănunțit: ”Din cuvintele tale vei fi găsit drept, și din cuvintele tale vei fi osândit” (Matei 12:37)

Cine are gura murdară trebuie să se spele! Dar cine are limba murdară ce să facă? Să-și spele inima!

PS: Atenție, toți oamenii avem limbă!


Nicolae.Geantă

miercuri, 5 iulie 2017

Spune-mi...

- …că nu ai renunțat să visezi. Că nu te-ai împotmolit de criticile celor care, deși nu au făcut nimic pentru visurile lor, au (avut) grijă să ți le pună la îndoială pe ale tale.

- ...că încă nu ai renunțat la luptă, că toate încercările prin care ai trecut nu te-au doborât într-atât încât să nu te mai poți ridica. Că te-ai ridicat mai puternic și mai curajos. Că încă ești plin de speranța victoriei.

- ...că deși ți-e inima făcută țăndări, totuși găsești putere să zâmbești și să crezi că dragostea învinge totul. Că reușești să ierți pe cei care fără încetare caută să te abată din drumul tău. Și că, poate cel mai important, reușești să te ierți pe tine însuți pentru toate greșelile pe care le faci, pentru că și Dumnezeu o face !

Remușcări

Aş fi vrut să primesc eu paharul
Ce ne leagă în noul veșmânt.
Dar, am fost pentru Tine amarul,
Răzvrătit de atâta pământ.
Aş fi vrut să fi fost eu ştergarul,
Să Îţi şterg usturimea din răni.
Când ai fost pus pe lemn ca tâlharul
Am fost ura, săpată în mâini.
Aş fi vrut să fi fost eu la cruce
Să Te plâng de durere și dor.
Dar, trăiam pe atunci la răscruce
Nu știam unde plec dacă mor.
Aş fi vrut să pot fii lângă Tine
Să-Ți sărut orice rană din trup.
Dar eram robul propriului sine
Prea legat de păcat ca să-l rup.


Christian Dume

marți, 4 iulie 2017

Scara noastră cea de toate zilele - de Nicolae. Geantă

Cineva (un tip fictiv), zicea că în fiecare dimineață plecăm de acasă cu o scară sub braț. Putem face ce dorim cu ea. O rezemăm de fereastra cuiva ca să-i intrăm în suflet. O folosim să urcăm privirea până în vârful copacilor, sau chiar până la cer. Mergem cu ea sub braț toată ziua sau putem să coborâm pe ea în adâncul sufletului nostru.

M-am tot gândit dacă scara pe care mi-a dat-o Dumnezeu este una pe care urcă oamenii. În funcție de cum o voi așeza, ei vor urca spre Cer sau coborî spre neant.

”Poți face ce vrei cu scara, dar să nu uiți că niciodată dimineața nu pleci cu mâinile goale de acasă!”, spunea autorul.

Scară ai, urci ori cobori?


Nicolae.Geantă

Pierzând în goana după câștig - de Nicolae Geantă

Eclesiastul 4:6 "Mai bine o mână plină de odihnă, decât amândoi pumnii plini de trudă și goană după vânt"

Un alpinist își dorea întotdeauna să fie primul. The best. Să urce de fiecare dată în frunte pe vârf. Să doboare recorduri. Să câștige cu orice preț. "Dar când ajungeam sus, mai repede decât toți camarazii mei, îmi dădeam seama că pierdusem frumusețea drumului, sălbăticiile peisajului ce erau la numai câțiva pași de mine!"

Așa facem și noi de cele mai multe ori. În goana după câștig putem pierde. Cariera ne distruge familia. Nu mai avem timp de ea. Recunoașterea socială ne aduce invidie. Prietenii se disipă in preajma noastră. Posesiunile materiale ne aduc stress. Ne încărcăm cu griji, cu coduri, cu camere video, cu ziduri ca la Ierihon. Alergăm după frumusețe, look, diplome, faimă..., lucruri mărețe crezând că vom fi fericiți. Și neglijăm lucrurile mărunte din jurul nostru, adevărata frumusețe a vieții. 

Biserica Sfânta Treime Dej: Conferință de familii cu Nicolae Geantă


8-9 iulie 2017




duminică, 2 iulie 2017

Vladimir Pustan - O definiție a botezului - botezuri 2 Iulie 2017

Video by Cireșarii TV
Sfânta Treime Beiuș

Păstrează... - de Costache Ioanid

Păstrează ochii fără vină,
o clipă nu-i lăsa furaţi.
Plutind pe valul greu de tină,
stă nufărul ca o lumină.
Păstrează ochii fără vină,
mereu pentru Isus curaţi.

Păstrează pentru El urechea,
să n-o laşi pradă nimănui.
O şoaptă, cea dintâi, străvechea,
a smuls din Paradis perechea.
Păstrează pentru El urechea
sfinţită pentru glasul Lui.

vineri, 30 iunie 2017

Înfumuratul... - de Nicolae.Geantă

Zicea Antoine de Saint Exupery, în povestirile sale despre Micul Prinț, că acesta a ajuns să cunoască un om înfumurat. Mândru. Plin de el. Narcisist. Și Înfumuratul îl punea pe Prinț să bată din palme, ca să se simtă bine. Apoi, la fiecare apalaudare, arogantul își scotea pălăria.

După ce Prințul s-a săturat de apalaudat îl întrebă:
- Ce să fac să îți cadă de tot pălăria? Înfumuratul nu l-a auzit. Fiinncă înfumurații nu pleacă urechea decât atunci când sunt lăudați.
- De ce să te admir ca cel mai frumos, cel mai elegant, cel mai bogat și cel mai deștept locuitor de pe planetă? Aici nu mai e nimeni!
- Și ce dacă. Fă-mi plăcerea să mă admiri oricum...

Înfumuratul e tipul fals cu zâmbet de stewardesă și mers de manechin. E tipul care se crede de neînlocuit. El e buricul pământului. Gravitația trebuie schimbată după sine. Pentru înfumurat părerile celorlalți nu contează. Toți sunt balast genetic. Praf. Dar înfumurarea e incapaciteatea de a se vedea pe sine! Egoismul înfumuratului e diabetul dulce care l-a orbit...