Nickbags
N I C O L A E . G E A N T Ă
sâmbătă, 24 mai 2025
vineri, 23 mai 2025
Învață să mori cu sens – de Nicolae.Geantă
O pasăre a murit pe cuib într-un incendiu. Ar fi putut zbura. Ar fi putut scăpa, cum fac cei mai mulți. Argumentul ei ar fi putut să fie: scapă cine poate! O singură întindere de aripi și era departe de pericol. Dar n-a făcut-o. Nici măcar nu s-a gândit! Nici n-a clipit! N-a tremurat! Nu s-a temut! A rămas acolo, nemișcată, lângă ceea ce avea mai de preț!
Nu a făcut asta din
slăbiciune. Ci din chemare. Dintr-un instinct vechi, mai vechi decât omul. Un
instinct mai curat decât orice sentiment al lumii contemporane: datoria de a-ți
proteja viitorul!
La păsări nu
există discursuri motivaționale. Nu există nici aplauze. Nici interes ascuns. Există
doar un hormon – numit „prolactină”, care, în sezonul cuibăritului, al
eclozării, le inundă creierul și le transformă în scuturi vii. „Prolactina” le
determină să reziste chiar și-n fața unui pericol iminent! Când o fac, nu o fac
pentru glorie. Nu o fac pentru recunoaștere. Nu o fac nici măcar pentru
istorie! Ci o fac pentru viitorul speciei lor (ascuns în ouăle acelea mici)...
Noi oamenii, ar
trebui să cunoaștem iubirea nu doar din cuvinte. Ar trebui să știm ce înseamnă
datoria. Ar trebui să știm ce înseamnă să ardem „într-un incendiu”, să stăm
neclintiți în pericol, doar pentru că alții, mai fragili decât noi, au nevoie (de
noi) chiar acolo!
Trupul acela mic
și firav, găsit prin maldăre de cenușă, nu e doar o pasăre! E o lecție. Ori o
palmă peste obrazul unei lumi care fuge la primul semn de disconfort. E
imaginea iubirii materne. A unei eroine anonime, fără titulaturi și onoruri,
fără pretenții. A unei ființe c-o inimă ce-a bătut până la capăt pentru ceea ce
conta. Zicea cineva că pasărea „a murit așa cum mulți din zilele noastre nu ar
trăi niciodată: cu sens!”
Asumă-ți riscuri! Rămâi curajos în fața grelelor amenințări!
Dumnezeu încununează numai virtuțile! Privește mai ales la sacrificiul Lui!
*o compilație de Nicolae.Geantă
miercuri, 21 mai 2025
marți, 20 mai 2025
vineri, 16 mai 2025
Trecutul nu are aripi! - de Nicolae.Geantă
Greșeala cea mai mare însă este când visăm la schimbare ancorați în trecut! Trăim ca în Caragiale: „să se revizuiască primesc, dar să nu se schimbe nimic!” Dar nu putem niciodată începe un capitol nou al vieții noastre dacă tot îl reluăm pe ultimul! Nicolae Iorga zicea că „Istoria își bate joc de cei ce nu o cunosc. Repetându-se!”
Trecutul poate „fi măreț”, cum scria Eminescu, dar niciodată mai măreț decât viitorul! În fapt trecutul nu are aripi! Ci doar rădăcini. Sau lacăte!
Toți oamenii avem nevoie de schimbare. Trecutul nostru e de plumb. Sau vorba lui Lucian Blaga: „prundiș de păcate”. Interesant este că nu vrem să scăpăm de povara lui. Apoi ne mirăm de ce trăim bacovian în mijlocul verii! Solomon ar spune doar atât: „deșertăciune!”
joi, 15 mai 2025
Politica, Evanghelia și valorile woke - de Nicolae Geantă
Trăim vremuri incendiare. România s-a cocoțat pe un butoi cu pulbere. E gata să se auto detoneze. Datorită politicii din toate direcțiile se apasă pe brichetă. Anatemizările au devenit religie! Religie woke. Amicițiile de altădată au devenit vitriol. Unitatea e făcută cioburi. „Bellum omnium contra omnes!” (Război al tuturor împotriva tuturor)! Cine ne poate salva de explozie? Există o singură soluție: Scripturile. Evanghelia.
Politica se bazează pe manipulare. Arma ei preferată este
demagogia. Minciuna propagă frica, împroșcarea cu noroi, utilizează fake-urile
ca certitudini! Evanghelia se bazează pe Adevăr. E singur. E sigur. E cea mai
puternică armă! Adevărul ne ține liberi!
Politica aprinde ură între semeni. Evanghelia aprinde
iubire. Ea transformă chiar și dușmanii în prieteni. Politica divizează.
Evanghelia unește! Politicile aduc uneori haos. Evanghelia aduce mereu ordine!
Politica distruge tot ce-i este rival. Evanghelia întinde
chiar și vrăjmașului mâna! Politica acuză! Evanghelia iartă.
marți, 13 mai 2025
Prăpăstii și culmi – de Nicolae Geantă
Am văzut oameni
care au uitat de unde au plecat și oameni care au rămas la fel de populari deși
condiția lor din urmă îi putea păstra la oarecare distanță.
Am văzut oameni
care au ajuns în prăpăstii de unde credeau că nu vor mai ieși, sau alții cățărați
pe creste de unde credeau că nu vor fi dați jos niciodată.
Am văzut oamenii pentru
care eșecul a fost o rampă de relansare și oameni pe care succesul i-a distrus.
Și m-am întrebat așa
în barbă de fiecare dată: ce poate fi mai periculos în viață, prăpastia sau
culmea? Bartolomeu Anania zicea că atunci „când te găsești în fundul
prăpastiei, să nu disperi, iar dacă ai ajuns în vârful muntelui, să nu
amețești. Dar să ști că această a doua primejdie este mai mare decât cea
dintâi. Pentru că în fundul prăpastiei apelezi la rugăciune ca izvor de putere.
Când ai ajuns în vârful muntelui, uiți de ea”. Da, mândria uită în primul rând
pe Dumnezeu!
duminică, 11 mai 2025
sâmbătă, 10 mai 2025
vineri, 9 mai 2025
Isus e prezent în orice furtună! - de Nicolae.Geantă
Un filosof chinez
zicea: „Să nu te temi niciodată de o furtună. Învață să dansezi în ploaie!”
Hmm, asta sună cam așa: „Învață-te să suporți greul în viață”. Cam budistă
ideea. Ori comunistă. Adică, asta e karma ta. Dansează cu greutatea în spate!
Pe de altă parte
Charlie Chaplin mărturisea odată: „Îmi place să merg prin ploaie. Pentru că nu
îmi vede nimeni lacrimile!” Asta sună a singurătate! Cum să fii singur într-o
mare de oameni? Și uită că se poate. Oamenii cei mai singuri nu sunt în Sahara.
Ci pe străzi (nu neapărat în ploaie), înțesate de semeni care nu te bagă în
seamă. Trec pe lângă tine ca și cum ai fii invizibil!
Și ce să facem,
dansăm sau plângem în furtunile vieții? Ne obișnuim cu greul sau plângem că nu
avem niciun sprijin? Scriptura ne spune că într-o noapte cu furtună, când Petru
și ucenicii luptau disperați cu valurile mării, Hristos, care dormea liniștit a
fost trezit de cei 12 înspăimântați. Și, plin de calm, a strigat mării „Fără
gură!” Tăcere. Și furtuna s-a transformat în calm ecuatorial!
sâmbătă, 3 mai 2025
Fiecare groapă are o scară – de Nicolae Geantă
Când ajungem în furtunile
vieții, în adâncuri, în mocirlă, în eșec, în falimente, (adică acolo jos de tot),
noi de cele mai multe ori privim ca la sfârșitul lumii. „De aici nu se poate
ieși!”, răsună în urechi, în inimă, în plămâni, mare cor al pesimismului. Totul
împrejur devine betonat. Fără scăpare... Dar de cele mai multe ori uităm că în groapa
disperării este o... scară! Da, în fiecare groapă este o scară! O schelă care
te urcă...
E drept, când ajungem
în groapă disperăm. Dar scopul lui Dumnezeu nu e să rămânem acolo! Pentru Iosif
groapa Dotanului, sau închisoarea lui Faraon, nu au fost hău-ri. Ci scara de a
urca premier în Egipt. Pentru evrei Egiptul nu a fost o groapă. Ci o scară. De
acolo au urcat în Canaan. Pentru cei trei tineri iudei, slujitori ai lui Nabucodonosor,
cuptorul de foc nu a fost groapa pieirii. Ci scara de a urca apoi în fruntea
administrației babiloniene. Și pentru Daniel la fel. Pentru Hristos, răstignirea
pe o Cruce înfiptă-n Dealul Căpățânii, nu a fost finalul. Nici așezarea Sa
într-un mormânt. Mormântul a fost scara pentru Înviere!
Fiecare groapă
are o scară! Până și păcatul – bezna minții, groapa cea mai mocirloasă a
sufletului – are o scară de ieșire spre sfințenie: Crucea Domnului Isus!
Când treci
printr-o groapă, accidental sau cu bună știință, nu dispera. Nu-ți face
hara-kiri. Nu-ți pune ștreangul de gât. Nu urla la soartă! Privește atent după scara
pe care trebuie să urci. Dumnezeu ne permite uneori să ajungem în gropi tocmai
pentru a-I folosi scara!
Dacă nu găsești
scara strigă la Dumnezeu să-ți deschidă ochii! Uneori lacrimile ne împiedică
să-I vedem scara Harului rezemată de buza Cerului!
PS: Personal, în
viață, am trecut prin multe gropi. Când m-am trezit în ele inițial am disperat.
Dar mai târziu am înțeles că spre Cer nu e o cale presărată cu trandafiri. Ci
cu gropi. Dar și cu multe scări...
Nicolae.Geantă
joi, 1 mai 2025
Pe un drum necunoscut NU merge singur! – de Nicolae Geantă
Adeseori
drumurile pe care pornim sunt necunoscute. Și atunci le parcurgem șovăind,
tremurând. Avem o neliniște tot traseul! Mergem cu faza scurtă: „Oare ajung, oare
mă voi descurca?” Dumnezeu promite că „El îi urmărește, merge în pace pe un
drum pe care n-a mai călcat niciodată cu piciorul lui” (Isaia 41:3). Asigură-te
că atunci când pornești pe un drum necunoscut ai o călăuză. Hristos e cea mai
bună busolă!
Alteori trebuie
schimbat drumul din mers! Ceva nu mai corespunde. Asigură-te că ai schimbat
traseul până nu ajungi într-un loc unde nu mai e posibil! Fii ascultător când
ți se cere să schimbi traseul. Tu nu cunoști viitorul!
Orice drum ai
parcurge, sigur sau necunoscut, intermitent sau lung maraton, NU-l parcurge
singur! Cel mai bun ghid este Dumnezeu. E Singurul care a bătătărit toate
potecile lumii! Cu Dumnezeu de mână nimeni NU se poate rătăci! Nici orbi dac-am
fi! „Voi duce pe orbi pe un drum necunoscut de ei, îi voi
povăţui pe carări neştiute de ei; voi preface întunericul în lumină înaintea
lor şi locurile strâmbe în locuri netede” (Isaia 42:16).
Nicolae.Geantă